Autor: Radu Magdin, CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
ASEAN – Association of Southeast Asian Nations, adică Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est – nu mai este un „bloc îndepărtat”, ci una dintre marile puteri economice care se ridică rapid în peisajul global. În 2023, cele 10 state membre aveau un PIB combinat de circa 3,8 trilioane USD, ceea ce plasează ASEAN pe locul cinci în lume. Noua AEC – ASEAN Economic Community (Comunitatea Economică ASEAN) – Strategie 2026–2030 stabilește explicit ambiția ca ASEAN să devină a patra mare economie globală până în 2030, accelerând integrarea regională și dublând economia digitală către 2 trilioane USD.
Ceea ce părea, acum un deceniu, o predicție idealistă a devenit azi un reper strategic. De la capital și consum la demografie, tehnologie și securitate, Asia de Sud-Est nu este doar o regiune în ascensiune – este spațiul unde se mută centrul de greutate al economiei mondiale.
În acest context, România trebuie să decidă urgent: în 2030 suntem conectați structural la ASEAN sau rămânem o economie regională cu relevanță redusă într-o lume care se reorganizează rapid?
UE – încă cel mai bogat bloc comercial, dar într-o lume care se mută spre Indo-Pacific
Uniunea Europeană rămâne cel mai bogat și mai sofisticat bloc comercial al lumii, dar dinamica globală nu mai e centrată doar pe Atlantic. Din 2021, Bruxellesul a adoptat Strategia UE pentru cooperare în Indo-Pacific, în care ASEAN apare ca partener strategic esențial pentru comerț, lanțuri de aprovizionare, digitalizare și tranziție verde.
Pe linie economică, UE are acorduri comerciale în vigoare cu Singapore și Vietnam. În septembrie 2025, UE a finalizat negocierile pentru CEPA – Comprehensive Economic Partnership Agreement (Parteneriat Economic Cuprinzător) cu Indonezia, cea mai mare economie ASEAN. Acordul urmează să fie semnat și ratificat. În paralel, Bruxellesul a reluat în 2025 negocierile FTA – Free Trade Agreement (Acord de Liber Schimb) cu Malaezia, cu obiectivul declarat de închidere în 2026.
Aceste evoluții arată limpede: Europa își ancorează viitorul economic în Asia de Sud-Est. Dacă UE se mișcă strategic spre ASEAN, România trebuie să facă același lucru – altfel rămâne în urmă, chiar în interiorul pieței unice europene.
De ce ASEAN devine indispensabil – și de ce România nu își permite absența
Până în 2030, Asia de Sud-Est va avea aproape 680 milioane locuitori, vârstă mediană de 30 de ani și o clasă de mijloc în creștere accelerată. Multe state ASEAN intră în etapa în care urbanizarea, digitalizarea și ascensiunea veniturilor se traduc direct în cerere pentru tehnologie, sănătate, energie, servicii premium și infrastructură inteligentă.
ASEAN nu este doar o piață mare – este o piață tânără, în transformare tehnologică și în expansiune. Economia digitală ASEAN este estimată să se apropie de 2 trilioane USD până în 2030, ridicând regiunea în topul celor mai dinamice ecosisteme online din lume.
Pentru România, asta înseamnă oportunități în sectoare precum: IT, securitate cibernetică, software, fintech, medicină, farmaceutice, agrifood, energie, logistică, smart city și transporturi. Dacă nu suntem acolo, competitorii europeni vor ocupa locul disponibil. La fel cei americani, chinezi, japonezi, sud-coreeni sau indieni căci dincolo de “pacea și prietenia” care domină gândirea strategică românească, avem 19 milioane de guri de hrănit și o țară de ținut în progres economic relativ, dacă social și politic pare ca nu prea reușim. Asean e esențial pentru prosperitatea României în viitor.
Singapore – poarta de intrare în ASEAN și locul unde România trebuie să fie vizibilă
Singapore, hub financiar și tehnologic global, este poarta de acces către întreaga Asia de Sud-Est. Peste jumătate din sediile regionale APAC ale multinaționalelor sunt localizate aici, iar orașul-stat funcționează ca un control tower pentru investițiile în Indonezia, Vietnam, Thailanda sau Filipine.
România a inițiat dialoguri bune cu Singapore – în IT, cybersecurity, educație și orașe inteligente – dar nu are încă elementele critice ale unei prezențe solide: o strategie dedicată, un birou comercial real, misiuni economice recurente, parteneriate academice și de inovare, un „brand România” recognoscibil pentru Asia. Singapore poate fi atât poarta noastră spre ASEAN, cât și poarta ASEAN spre România, dacă ne jucăm cartea cu ambiție.
Cum se poziționează alte state europene – și cum rămâne România în urmă
Franța, Germania, Olanda și statele nordice tratează ASEAN ca pe o prioritate strategică. Parisul leagă contractele de apărare de acorduri economice și energetice în Indonezia și Filipine. Germania trimite nave în Indo-Pacific și își recalibrează strategia de „de-risking” prin consolidarea legăturilor cu ASEAN. Olanda și Danemarca construiesc parteneriate industriale, tehnologice și educaționale de lungă durată în regiune.
România nu are încă o strategie națională dedicată Indo-Pacificului sau ASEAN. Participăm prin UE la formate și forumuri, susținem poziția europeană, dar nu avem un document strategic propriu, un plan de acțiune sau un narativ de tip „România ca hub est-european pentru Asia”. Suntem prezenți „prin Bruxelles”, dar invizibili ca actor național. Atenție, Polonia, Cehia și Ungaria deja își mobilizează resurse importante la Asean, nu rămânem în urmă doar față de partenerii vestici, ci și față de vecinii mai ambițioși și mai competitivi.
Cine a deschis deja drumul – pionierii corporativi români în ASEAN
Chiar și fără sprijin guvernamental, companii românești au început să se extindă în Asia de Sud-Est: Bitdefender a achiziționat compania de cybersecurity Horangi din Singapore, transformând orașul-stat în hub regional; Antibiotice Iași exportă constant în Vietnam și alte piețe ASEAN, consolidând poziția României în pharma. AROBS și alte firme IT livrează soluții software și servicii de inginerie în Indonezia și regiune. Acestor pionieri li se pot alătura mulți alții – dar doar dacă România creează infrastructura diplomatică și economică necesară.
Scenarii și „to do list” pentru România până în 2030
1. Statul – Strategie, prezență, acțiune
România are nevoie de: o Strategie Indo-Pacific, aliniată cu UE, dar adaptată intereselor naționale; țări-ancoră: Singapore, Vietnam, Indonezia, Thailanda; vizite anuale ale Președintelui și premierului în ASEAN; atașați economici specializați în regiune; birouri economice active, nu simbolice, dotate cu resurse; integrarea României în proiectele de conectivitate UE–Indo-Pacific. Fără leadership politic la vârf, nu vom conta. Și fără investiția în imaginea de țară, care însă poate fi o responsabilitate partajată stat-privat.
2. Mediul privat – ASEAN ca piață naturală de extindere
Companiile românești trebuie să trateze ASEAN ca pe o piață strategică, nu experimentală. IT și cyber: intrare prin Singapore, scalare în Indonezia, Vietnam, Thailanda, Filipine. Farmaceutice și medtech: distribuții locale, parteneriate cu spitale și autorități sanitare. Agro-food și green-tech: poziționare pe nevoile unei clase de mijloc urbane în creștere. Exportul în Europa e confortabil, dar extinderea în ASEAN e esențială.
3. Mediul academic – infrastructura intelectuală a pivotului spre Asia
Este vital să apară: programe universitare despre ASEAN și Indo-Pacific; burse și schimburi cu Singapore, Vietnam, Thailanda, Indonezia; think-tank-uri și platforme România–ASEAN (aici am remarcat anterior câțiva experți talentați și un think tank de nișă care au scris inclusiv în presa străină, felicitări lor! ), expertiză structurată pentru guvern și business. Fără înțelegere, nu există strategie.
Concluzie: 2030 este termenul-limită al relevanței României
ASEAN devine a patra economie globală. UE pivotează spre Indo-Pacific. Companiile românești încep să pătrundă în regiune. Dacă România vrea să fie relevantă în economia globală a viitorului, trebuie să intre în joc acum, nu în 2029. „2030 – România ori e la ASEAN, ori nu mai contează” nu este un slogan. Este un diagnostic strategic și un apel la luciditate. Dacă ne mișcăm inteligent, putem fi un actor. Dacă rămânem pasivi, vom deveni spectatori ai unei lumi care nu ne mai așteaptă. Și iarăși vom “saluta alături de aliații noștri” și vom rămâne scufundați în vrăjeala și frustrare. Putem reuși, și evita acest scenariu, dar e nevoie să ne mobilizăm mai mulți, într-un efort național de a îmbrățișa viitorul și de a avea un destin național de succes, în pas cu timpurile accelerate pe care le trăim.
| Știri BVB