30 poate deveni noul 60  – propuneri de modificări ale termenelor de plată a facturilor (Opinie)

• Victor ȘTEFAN – Associate, Guia Naghi și Partenerii
• Bianca NAGHI – Partener, Guia Naghi și Partenerii

Introducere & Context

Povestea evoluției Uniunii Europene este cel puțin interesantă. Având ca precursori Comunitatea Europeană a Cărbunelui Oțelului, și, mai apoi, Comunitatea Economică Europeană, redenumită Comunitatea Europeană, această entitate supranațională a avut o dezvoltare rapidă, atât laterală, cât și verticală. De la un număr inițial 6 membri și prevederi doar în ceea ce privește gestiunea resurselor de oțel și cărbune, Uniunea Europeană a ajuns să reprezinte un bloc economic cu o piață unică. Corelativ cu dezvoltarea Uniunii Europene s-au dezvoltat și economiile membrilor săi. Pentru a realiza nivelul de integrare și dezvoltare al Uniunii Europene e suficient să știți că, până când veți termina de citit acest articol, în interiorul Uniunii Europene vor fi fost emise mai mult de 150.000 de facturi.

În acest context, a apărut necesitatea de a reglementa fluxurile de plăți între entitățile din Uniunea Europeană. Această necesitate se justifică de asemenea și din faptul că, de regulă, plățile între entități nu sunt realizate pe loc (la momentul livrării/ recepției/ finalizării lucrărilor ori la momentul primirii facturii), ci la un moment ulterior. Pentru aceasta, părțile stabilesc de regulă un termen maximal pentru plata facturii, care, de obicei, curge de la primirea facturii corect întocmite de beneficiar/ cumpărător.

Un prim efort de reglementare a fost o recomandare a Comisiei privind termenele de plată din data de 12 mai 1995. Ulterior, în scopul combaterii întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale a fost adoptată Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European care a fost înlocuită în 2011 de Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și Consiliului. Aceasta din urmă a fost transpusă în legislația internă de Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști şi între aceștia şi autorități contractante („Legea 72/2013”).

Legea 72/2013

După cum îi spune și denumirea completă, Legea 72/2013 reglementează doar contractele între profesioniști, respectiv între aceștia și autoritățile contractante, fără a se aplica asupra contractelor încheiate cu consumatorii (aceștia fiind protejați prin alte acte normative).

Printre prevederile principale ale Legii nr. 72/2013 se numără:

1. Stabilirea termenului maxim de plată al prețului – 60 de zile între profesioniști și 30 de zile între autorități și profesioniști. Acest termen poate fi modificat doar dacă un atare acord n-ar reprezenta o clauză contractuală abuzivă (i.e. mai multe detalii despre semnificația sintagmei mai jos);
2. Stabilirea de dobânzi penalizatoare și a termenului de la care acestea încep să curgă;
3. Stabilirea valorii daunelor-interese minimale la 40 EUR;
4. Exemple de clauze abuzive (e.g. clauze care exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare, care fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor sau care stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.
5. Exemple de criterii (orientative și neexhaustive) de care instanța poate ține la calificarea unei clauze drept abuzive (e.g. abaterile grave de la practicile statornicite între părți sau de la uzanțele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri; neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată; poziția dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie).

Propunerea de Regulament pentru combaterea întârzierii efectuării plăților în tranzacțiile comerciale

Deși Directiva 2011/7/UE (la nivel intern Legea 72/2013) a reprezentat un prim pas într-o direcție bună, Comisia a constatat că problema plăților întârziate nu a fost rezolvată suficient. Întorcându-ne la exemplul celor 150.000 de facturi emise pe parcursul lecturii acestui articol, dintre acestea 75.000 vor fi plătite cu întârziere. Conform analizei Comisiei Europene, cauza acestei probleme este reprezentată de asimetria în puterea de negociere dintre un client mare și un prestator/ furnizor mic sau mediu. Din această cauză, furnizorul IMM este nevoit să accepte condiții de plată inechitabile, suferind costuri și prejudicii indirecte prin prisma lipsei de lichiditate, în timp ce clientul mare beneficia de facto de o formă de creditare gratuită. Concluzia Comisiei Europene a fost că Directiva 2011/7/UE nu dispune de suficiente măsuri preventive și de mijloace de descurajare adecvate și că mecanismele de aplicare și de despăgubire sunt insuficiente. Astfel, la data de 12 septembrie 2023, Comisia Europeană a publicat o Propunere de Regulament pentru combaterea întârzierii efectuării plăților în tranzacțiile comerciale („Propunerea de Regulament”).

Principalele prevederi ale Propunerii de Regulament

Propunerea de Regulament vizează, între altele:

1. Introducerea unui termen maxim de plată de 30 de zile de la data primirii facturii de către debitor, cu condiția ca debitorul să fi primit bunurile sau serviciile pentru tranzacții comerciale între profesioniști și între profesioniști și autorități. Aceasta ar reprezenta o reducere semnificativă de la termenul maximal de 60 de zile prevăzut de Directiva 2011/7/UE. Acest termen nu ar afecta termenele de plată mai scurte impuse de legislația națională și/sau de legislația europeană (de exemplu cele în domeniul comerțului cu produse agricole și/sau alimentare);
2. Eliminarea dreptului părților de a prelungi termenele de plată, cu excepția cazului în care aceasta ar reprezenta un abuz de drept împotriva creditorului (de exemplu, întârzierile nejustificate în transmiterea unei facturi corecte);
3. Eliminarea dreptului creditorului de a renunța la dreptul său de a pretinde penalități de întârziere de la debitor;
4. Incidența automată a penalităților de întârziere (i.e. fără obligația creditorului de notificare sau punere în întârziere), în cazul în care creditorul și-a executat obligațiile, debitorul a primit factura, iar termenul de plată (contractual sau legal) a expirat. Ca atare, până la plata totală a sumelor restante, debitorul va datora penalități de întârziere conform contractului sau, în lipsa unor prevederi contractuale, egale cu rata de referință plus 8 puncte procentuale;
5. Ajustarea exemplelor de clauze abuzive, în conformitate cu noile termene și interdicții;
6. Adăugarea de măsuri de executare și de despăgubire pentru a proteja creditorii. De exemplu, se prevede un termen de obținere a unui titlu executoriu de cel mult 90 de zile de la înregistrarea acțiunii la autoritatea competentă, în cazul în care datoria și procedura nu sunt disputate; și
7. Cerința ca statele membre să desemneze autorități de aplicare care să monitorizeze respectarea regulamentului și să aplice regulamentul în statul membru în cauză. Aceste autorități ar avea puteri și atribuții, între altele, de a realiza controale (din oficiu sau în baza unei sesizări), inclusiv controale inopinate și de a aplica sancțiuni și măsuri provizorii entităților culpabile.

În cazul furnizorilor și produselor agricole și/sau alimentare vizate de Directiva UTP (2019/633), autoritățile nou-formate vor transmite potențialele încălcări către cele de aplicare a legilor de implementare a Directivei UTP (Consiliul Concurenței, în cazul României).

Nu este de neglijat nici faptul că Propunerea Regulament ar fi aplicabilă în aceeași formă, direct și automat, în toate statele membre ale Uniunii Europene, asigurând un nivel sporit de predictibilitate și integrare în cazul comerțului internațional.

Următorii pași

Adoptarea și intrarea în vigoare a Propunerii de Regulament vor dura, simpla propunere reprezentând doar primul pas în procesul legislativ al Uniunii Europene. Propunerea de Regulament va fi examinată, modificată (dacă este cazul) și aprobată de Parlamentul European și de Consiliul European, urmând apoi a fi publicată post-adoptare în Monitorul Oficial al Uniunii Europene. Conform prevederilor acesteia, Propunerea de Regulament va începe să producă efecte în termen de 12 luni de la publicare.