În ciuda accelerării tranziției energetice, petrolul și gazele vor rămâne în centrul mixului energetic global în viitorul previzibil, deoarece principalele surse de hidrocarburi continuă să satisfacă cererea globală de energie primară, care se estimează că va depăși 650 de exajouli (EJ) în următorii ani, potrivit Rystad Energy.
Rystad Energy estimează că, până în 2030, mai mult de 75% din cererea totală va fi satisfăcută de combustibili fosili, ceea ce va duce la creșterea emisiilor. O parte semnificativă a acestor emisii va proveni din activitățile din amonte, în special extracția hidrocarburilor și arderea gazelor. Aproximativ trei sferturi din aceste emisii vor fi legate de procesul de extracție a hidrocarburilor, în timp ce sfertul rămas va rezulta din arderea gazelor. Se preconizează că, în următorii ani, aceste emisii vor contribui cu aproximativ 1,1 miliarde de tone de dioxid de carbon echivalent (CO2e) pe an.
Acest lucru subliniază importanța continuă a hidrocarburilor și, în același timp, necesitatea ca societățile din sectorul petrolului și gazelor naturale să construiască portofolii durabile și să își reducă emisiile de tip Scope 1 și Scope 2 pentru a atinge obiectivele pe termen mediu și lung. Pe măsură ce organizațiile din amonte depun eforturi pentru a se transforma în actori integrați în domeniul energiei și pentru a-și decarboniza operațiunile, este esențial nu numai să se atingă obiectivele de tranziție, ci și să se reducă la minimum amprenta de carbon a activităților din amonte, extracția acestor resurse reprezentând peste 800 de milioane de tone de CO2e în fiecare an, potrivit Rystad.
Pe măsură ce investitorii și guvernele își concentrează atenția asupra obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon, identificarea bazinelor care pot contribui la reducerea impactului global al emisiilor devine din ce în ce mai importantă. Bazinele energetice premium (PEB) – un termen inventat de Rystad Energy – sunt deosebit de valoroase deoarece sunt bogate în rezerve de hidrocarburi și oferă potențial pentru integrarea surselor de energie cu emisii reduse de carbon. Ca atare, acestea oferă o platformă ideală pentru abordarea provocărilor legate de emisii prin combinarea unor volume substanțiale de hidrocarburi cu oportunități de încorporare a unor soluții cu emisii reduse de carbon pentru reducerea emisiilor globale.
Palzor Shenga, vicepreședinte , Upstream Research, Rystad Energy, spune: “Câteva bazine selecționate au potențialul ca jucătorii din amonte să se decarbonizeze, continuând în același timp să satisfacă cererea de petrol și gaze. Cu toate acestea, cursa pentru decarbonizare se bazează pe trei factori esențiali: accelerarea investițiilor, depășirea provocărilor geografice și modificarea infrastructurii existente. Aceste schimbări sunt esențiale pentru deblocarea întregului potențial al acestor bazine și pentru ca actorii din amonte să își atingă obiectivele de decarbonizare”.
În urma analizei PEB pe baza disponibilității resurselor rămase de hidrocarburi, a costurilor de dezvoltare, a emisiilor și a disponibilității noilor surse de energie, cum ar fi energia eoliană și solară, precum și a adecvării acestora pentru stocarea carbonului, bazinele Arabiei Centrale și Rub Al Khali ies în evidență ca bazine eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon, bogate în resurse și cu un potențial semnificativ. Aceste bazine din Orientul Mijlociu se află în fruntea PEB și joacă un rol esențial în ceea ce privește volumele convenționale descoperite la nivel mondial, în special pe măsură ce descoperirile globale scad și activitatea de explorare atinge cote maxime. În mod separat, aceste bazine au, de asemenea, un scor ridicat în ceea ce privește potențialul de energie regenerabilă, ambele oferind peste 6,2 gigawați (GW) combinați de capacitate solară instalată și viitoare.
Din 2015, aceste bazine au contribuit cu aproximativ 40 de miliarde de barili echivalent petrol (boe) în volume nou descoperite, împărțite în mod egal între lichide și gaze. Delta Nilului din Egipt, impulsionată de uriașa descoperire de gaze Zohr a Eni din Marea Mediterană, ocupă locul al treilea, cu aproximativ 5 miliarde de bep descoperiți în această perioadă, urmată de bazinele americane Gulf Deepwater (3,7 miliarde de bep) și Amu-Darya din Asia Centrală (3,6 miliarde de bep).
Cu cheltuieli de capital combinate de 638 de miliarde de dolari, bazinele Rub Al Khali, US Gulf Deepwater și Central Arabian au înregistrat cele mai mari investiții greenfield din 2000. Datorită volumelor mari descoperite, costul unitar de dezvoltare în cele două bazine din Orientul Mijlociu a fost mai mic de 2 USD per bep. În schimb, dimensiunea medie mai mică a resurselor din bazinul Deepwater din Golful SUA, exclusiv offshore, a dus la costuri de dezvoltare de peste 9 dolari per bep, doar bazinul Viking Graben (11 dolari per bep) din nord-vestul Europei având un cost de dezvoltare mai mare. De asemenea, au fost realizate investiții semnificative în dezvoltarea resurselor în bazinul Santos din Brazilia (153 de miliarde de dolari) și în bazinul North Carnarvon din Australia (140 de miliarde de dolari).
Mai multe PEB oferă un potențial semnificativ pentru stocarea carbonului, în special în zăcămintele de petrol și gaze abandonate sau aflate la sfârșit de viață, care sunt adecvate pentru recuperarea îmbunătățită a petrolului sau pentru stocarea permanentă. Aceste bazine sunt din ce în ce mai utilizate pentru captarea și stocarea carbonului datorită proprietăților lor geologice. Acviferele saline de mare adâncime sunt deosebit de promițătoare, bazinul american Gulf Deepwater Basin fiind liderul PEB în ceea ce privește potențialul de stocare a CO2, cu o capacitate de 750 de gigatone de acvifere saline.
| Știri BVB