Autor: Laurențiu Căpcănaru
Numai în luna iulie, un grup de șapte companii în general cu acționariat chinez / Hong Kong listate pe Nasdaq – pe numele lor Concorde International, Ostin Technology, Top KingWin, Skyline Builders, Everbright Digital, Park Ha Biological Technology and Pheton Holdings – căzuseră peste 80% într-o singură ședință după ce fuseseră intens promovate pe rețele sociale vreme de câteva săptămâni (n.n. schemă pump and dump). Scăderea a șters o capitalizare de 3,7 miliarde de dolari, dar e posibil ca pierderile la nivel global să fi fost mult mai mari.
Pump and dump (în engleză) se referă la o schemă frauduloasă de manipulare a pieței, în care escrocii își umflă artificial prețul acțiunilor unei companii prin răspândirea de informații false sau înșelătoare (partea de “pump” sau “pompare”) pentru a atrage investitori. Odată ce prețul acțiunilor a atins un nivel ridicat, acești escroci își vând (partea de “dump” sau “aruncare”) propriile acțiuni ieftin cumpărate la un preț supraevaluat, provocând o scădere bruscă a prețului și lăsând alți investitori cu pierderi financiare.
***
Prin iulie, un prieten foarte bun îmi zice despre serviciile minunate ale unei companii care te ajută cu sfaturi așa de competente și care le nimerea pe toate, mai ceva ca Moartea Albă – Simo Häyhä pe soldații inamici. Cum eu sunt fericit pentru oricine câștiga din piața de capital, cu atât mai mult pentru un prieten, chiar m-am bucurat. Fiindcă a revenit și mi-a lăudat mai abitir performanțele, am început să fiu ros de pizmă și am întrebat și eu, așa, pentru un alt prieten despre ce e vorba. Mi-a dat pontul cel mare, adică o companie listată pe Nasdaq, recomandată de super-meseriașii consultanți, pe care el câștigase deja în 20%. Era vorba de Pheton Holding (PTHL), al cărei obiect principal de activitate ‘este dezvoltarea și comercializarea sistemelor de planificare a tratamentului în brahiterapie (Brachytherapy Treatment Planning Systems – TPS), utilizate în oncologie, în special în implantarea locală de particule radioactive’.
Wow!! Suna bine la prima vedere și, după o scurtă privire pe grafic, am zis să văd despre ce e vorba. M-am răcit și mi-a pierit instant entuziasmul, după ce am văzut că, la o capitalizare de 438 milioane de dolari, avea o cifră de afaceri de 400 mii dolari și pierdere de 600 mii dolari. Cifra de afaceri oricum scăzuse continuu din 2021, când avea 700 mii de dolari. Acționariatul era deținut 95% de insideri. Din China. Deci, așa cum știm cu toții, transparență maximă. Capitalizarea să fie de 1000 de ori cifra de afaceri parcă nu prea bătea. Nu că nu bătea, chiar măcănea.
De acord că poate exista posibilitatea brevetării unor soluții inovative care, în domeniul medicinei, poate duce valoarea companiei în stratosferă. Știu că eu sunt mai de modă veche și că la companiile cu adevărat disruptive nimeni nu se mai uită la PER sau la cifra de afaceri versus capitalizare. Că dacă fugi de un PER de 576 de la Palantir, te poți lovi cu Tesla pe la 256.
Ca idee, indicatorul ăsta arată în cât timp îți recuperezi banii investiți, iar cifrele se referă la ani. Atâta tot. Dar cine sunt eu să îmi dau cu părerea și este știut că piața are întotdeauna dreptate.
Este adevărat că, în viața mea, am dat multe gherle și am făcut multe alegeri neinspirate. Nu numai când a fost vorba de acțiuni. Dar, în cazul de față, i-am spus prietenului meu că îmi aduce aminte de o companie cu sânge artificial pompată de vecinii mai depărtați cu ceva ani în urmă (n.n. vezi povestea mai jos).
Prietenul meu intrase la 19 dolari și ieșise la 23, iar acum prețul se îndrepta vijelios spre 30. Cum și el era uns cu toate alifiile, i s-au aprins beculețele când a sesizat insistența asistentei care îl suna să îi arate că a băgat măcar 50.000 de dolari, dacă vrea să mai fie client VIP și să mai primească așa ponturi valoroase. După câteva zile, îmi zice amicul că a trecut de 30 dolari acțiunea. A doua zi îmi dă mesaj: “Uită-te pe grafic. Bombă!!” Măreața acțiune care avea target price între 40 și 50 de dolari căzuse de la aproape 31 la 1 dolar (azi e 0,864). Nu am putut evita o exclamație de genul ‘ți-am zis iooo !!!!’ și o satisfacție răutăcioasă că am avut dreptate și că mi s-a confirmat bănuiala, dar și mai bucuros că prietenul meu nu pierduse bani. Urma să ne întâlnim la o bere să mai comentăm, că faza chiar merită bine analizată.
Pe 18 august, îmi dă un link ‘I almost fell off my chair’: Investors lose billions on meme stocks as ‘pump and dump’ scams multiply și îmi zice: uite că tortul era muuuult mai mare. Deodată, și eu am fost pătruns, citind articolul, despre măreția schemei și despre ce pierderi se înregistraseră la nivel global.
Pe scurt, numai în luna iulie un grup de șapte companii în general cu acționariat chinez / Hong Kong listate pe Nasdaq – pe numele lor Concorde International, Ostin Technology, Top KingWin, Skyline Builders, Everbright Digital, Park Ha Biological Technology and Pheton Holdings – căzuseră peste 80% într-o singură ședință după ce fuseseră intens promovate pe rețele sociale vreme de câteva săptămâni. Scăderea a șters o capitalizare de 3,7 miliarde de dolari, dar e posibil ca pierderile la nivel global să fi fost mult mai mari. În primul rând, pentru că se pare că modul de lucru se baza pe faptul că participanții erau racolați în urma unor click-uri, pe care le dădeau pe rețelele sociale la comentarii și articole ale unor analiști, brokeri sau platforme cunoscute. După care erau contactați de reprezentanți cu nume reale și care păreau angajați legitimi ai unor brokeri autorizați, care îi atașau la grupuri de WhatsApp, Reddit sau alte platforme.
Verificările au arătat că, pe acele grupuri, deși figurau doar numere de SUA sau Marea Britanie, singurii participanți reali erau cei păgubiți. Pe aceste grupuri, erau ridicate în slăvi performanțele viitoare ale companiei recomandate, perspectivele și marea oportunitate pe care o au clienții prin lucrul cu firma de brokeraj respectivă. Prietenul meu mi-a arătat și mie discuția de pe grup și am avut ocazia, încă odată, să văd cât de bine își joacă escrocii cartea și cât de plauzibili au devenit.
În primul rând, totul era plin de analize reale și profesionale ale pieței globale, de la monede, dobânzi, parități monetare până la acțiuni și ETF-uri. Recomandările inițiale vizau randamente mici și realizabile pe acțiuni mai stabile și solide, care nu aveau absolut nici o legătură cu schema de lucru. Ușor, pe măsură ce se căpăta încrederea, se sublinia că abia după primele 90 de zile se va putea trece la o altă treaptă de investiții, dar totuși pentru sume mai serioase pot participa la niște runde de investiții unde randamentele anuale sunt de 150/350% pe timp scurt, adică 20-50 de zile de tranzacționare. Ca să nu pară că fac muncă patriotică,cereau și ei un comision de 2% din câștig. Tot pentru a părea credibili. După care explicau că cei de au intrat la rundele de finanțare anterioare au deja 100% creștere!!! Nu insistau. Doar aruncau pastila. După vreo două zile, intra unul din membrii vechi , cei de puseseră banii înainte și întreba nevinovat dacă el poate vinde că are deja 180%!!! Administratorul îl certa și îi zicea că nu e frumos ce face să vândă prea devreme, dar e treaba lui, dar să nu zică nimănui despre ce societăți e vorba, că nu e pentru toată lumea. Ăștia micii, care jucau la pitici, deja pedalau că vor și ei la grupa mare să facă și ei randamente babane.
Cum toate se pupaseră până atunci cu ce zicea firma, nu puteai să nu îi crezi. Și cum credulitatea (că să nu zic altfel) este în creștere și echitabil distribuită pe suprafața pământului, un singur avocat din Marea Britanie, Ryan Swetman, spune că a avut peste o sută de clienți păgubiți în ultimele două luni prin scheme pump and dump pe acțiuni chinezești.
O mare firmă de brokeraj de pe Wall Street a trimis atenționări clienților, dar mai ales Nasdaq și SEC, privind posibilitatea unor manipulări pe anumite acțiuni.
Matthew Michel, fondatorul site-ului Investorlink, a trimis mailuri atât clienților cât și presei de specialitate, inclusiv Financial Times, de câteva luni bune în care semnala activitate deosebită pe rețele sociale referitor la anumite acțiuni care erau ridicate la prețuri nerealiste. Analizând mișcarea acțiunilor Ostin, de exemplu, Michel a sesizat o activitate concertată pe Reddit a nu mai puțin de 12 conturi care au postat materiale similare în decurs de două ore. Din metadatele de geolocalizare se pare că un sfert din conturi erau din Iran sau Rusia, tendință pe care Investorlink spune că a sesizat-o și la alte mișcări pump and dump mai mari sau mai mici.
FBI-ul a declarat că a avut o creștere cu 300 la sută a reclamațiilor privind fraudele și a declarat că investitorii sunt vizați pe rețelele de socializare de indivizi care se dau drept firme de brokeraj legitime sau analiști bursieri cunoscuți.
Se pare că treaba a devenit atât de serioasă că, la începutul lunii septembrie, Nasdaq a propus schimbarea regulilor pentru listarea firmelor, astfel încât limita minimă pentru un IPO urcă de la 5 la 15 milioane de dolari, așa cum se arată în setul de propuneri trimise către Securities and Exchange Commission Nasdaq Revamps Listing Rules for Small IPOs, Chinese Firms. Special pentru firmele din China, limita urcă la 25 de milioane. Mai mult de 280 de companii chinezești sunt pe piața americană, pe diverse burse cu o capitalizare de 1,1 trilioane de dolari. Doar că, în 2024, IPO mediu pentru aceste companii a fost de 50 milioane dolari, în scădere față de nivelul de 300 de milioane de dolari din 2021. Exista deja un sentiment de nemulțumire în SUA că IPO-urile chinezești de multe miliarde de dolari evită piața americană și lasă doar microcap-urile să inunde bursele, ca un stol de drone trimise la rupere.
Chiar dacă autoritățile americane au reacționat în direcția ridicării ștachetei pentru limita de IPO-uri, schemele se pot repeta oricând, prin preluarea unor companii deja listate, de dimensiuni foarte mici. Toate companiile menționate mai sus au declarat că nu au avut nicio implicare în urcarea prețului. Se poate pune întrebarea – și sunt sigur că are cine să o facă – de ce nu au vândut nimic, atunci când prețul acțiunii era astronomic?
Ostin Technology a căzut, de la 225 de dolari, la 1,69 astăzi, când are o capitalizare de 9 milioane de dolari. Totuși, problema majoră nu este manipularea pieței – „pump and dump” –, căci aceasta este doar fenta după care lumea se uită. Ce a subliniat și FBI-ul, vulnerabilitatea maximă este substitutul de persoană/instituție. Adică, victimele sunt contactate și convinse că lucrează cu instituții autorizate și supravegheate, unele chiar de prestigiu, dar sumele merg în niște conturi de unde dispar mai devreme sau mai târziu. Iar dacă pentru manipulare mai poate fi cineva tras la răspundere, sumele care se duc în adevărate găuri negre sunt pierdute, și nici ce orb să prinzi să-i „scoți ochii” nu ai.
Din păcate, și la noi, infractorii devin din ce în ce mai inventivi, sofisticați și convingători. Contactează persoanele ca din partea unui broker autorizat și folosesc numele angajaților care pot fi verificați pe site. Se folosesc de rămășițele privatizării în masă sau de restituirea proprietăților, spunând că sunt de la Fondul Proprietatea sau de la Bursa de Valori București. Nu cer să se depună bani, ci vor doar numerele de conturi bancare, motivând că au de trimis bani. Știind că au de primit, victimele lasă garda jos. Ce se dorește este țintirea persoanelor vulnerabile digital, care, la un moment dat, vor permite accesul la conturile bancare și chiar la calculatoarele/telefoanele personale. Odată obținut accesul, conturile sunt golite și pot apărea împrumuturi făcute online la diverse IFN-uri.
Revenind la schema „pump and dump”, care a dus la schimbarea regulilor pe Nasdaq, constat doar că, într-adevăr, suntem conectați atât la piața globală, cât și la țepele care se dau la nivel global. Caragiale pare sa fi prevazut ‘În fine, oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi.Numai noi sa n-avem faliții noștri!’ . Curat Global, Coane Fănică!
*Schema pump and dump, în istorie… și un caz de la noi
Printre glumițele de autobază, care circulă prin piața de capital, cea în care ești întrebat cum se poate câștiga un milion de euro la Bursă și unde răspunsul este „investind mult mai multe milioane” pare să ascundă în spate supărarea unui pump and dump clasic și de mare angajament care a lăsat grave sechele în memoria investitorilor. Ca și cea despre cum la Bursă se întâlnesc oamenii cu bani cu cei cu experiență și cum, la sfârșit, cei cu experiență pleacă cu banii, iar cei ce aveau banii pleacă cu experiența.
Poate că primul pump and dump din istorie să fi fost vreun negustor ce își lăuda asurzitor marfa în piața vreunui oraș din stravechi timpuri, în timp ce măslinele de la fundul butoiului erau putrede ori vreunul care vindea odoare poleite cu aur peste cel mai ordinar cupru.
Iar, dacă mergem în mitologie, Prometeu pare să fi pompat grămadă de oase peste care pusese slănină apetisantă la prima vedere, lăsându-l short pe Zeus de carnea cea bună pe care Titanul a pasat-o oamenilor, făcându-l să dea cu fulgerele de supărare.
Compania Mărilor de Sud (South Sea Company) a fost o companie pe acțiuni creată în 1711 pentru a reduce datoria publică a statului englez și căreia i s-a acordat în acest sens monopolul comerțului cu sclavi. Începerea războiului de succesiune spaniol a făcut inutil respectivul monopol, iar activitatea companiei s-a axat în general pe speculații financiare decât pe activități lucrative, implementându-se totuși niște soluții inovative pentru restructurarea datoriei publice.
Undeva la început de 1720, zvonurile răspândite în primul rând de directorii companiei despre viitoare uriașe profituri, amplificate de politicieni mituiți și presă aservită – ca să folosesc o expresie la modă în zilele noastre – au propulsat prețul de la 100 la 1000 de lire sterline, pentru ca, spre sfârșitul anului, să revină la starea inițială, falimentând mii de investitori din clasa de mijloc și chiar pe unii din aristocrație, dar care rămăseseră în afara trăsurii inițiaților, ca să nu zic că rămăseseră de căruță.
Isaac Newton, unul din cei mai inteligenți oameni ai lumii din toate timpurile, după ce a investit și a câștigat suma de 7000 de lire, făcând un exit de bun-simț, și el mirat de creșterea abruptă a prețului acțiunii, a zis că el poate calcula traiectoriile astrelor, dar nu și nebunia umană. Doar că lăcomia și inteligența nu se exclud și, deși era convins de iraționala exuberanță a investitorilor, Newton a reintrat pe acțiune fix când a ajuns la vârf, marcând ulterior o pierdere de 20.000 de lire sterline, o adevărată avere în acele vremuri.
A fost un șoc pentru Coroana Britanică și a dus societatea în pragul revoltei. Noul Prim Lord al Trezoreriei, Robert Walpole (în fapt primul ministru de la acea vreme), a acționat în forță și, descoperindu-se fapte de corupție, a confiscat averile directorilor și a unora din cei implicați, cum ar fi ministrul de finanțe și alți funcționari de rang înalt, despăgubind din aceste sume (cam 2 milioane de lire) o parte din victime. Ulterior, lui Walpole i s-a spus Paravanul, pentru că i-a protejat, prin influența sa, pe regele George I, pe amantele sale și pe lorzii de Sunderland și Stanhope.
Aproape simultan și cu jumătate de pas înainte, John Law, un scoțian fugit în Franța, a fondat Compania Mississippi (Compagnie d’Occident, mai târziu Compagnie des Indes) în 1717, sub regența lui Filip al II-lea de Orleans, care guverna în numele tânărului rege Ludovic al XV-lea. Franța era în criză financiară, avea datorii uriașe din războaiele lui Ludovic al XIV-lea, o monedă instabilă și o economie în stagnare. Law a propus o soluție radicală: o companie care să preia datoria publică, în schimbul acțiunilor sale, susținută de o bancă ce emite bani de hârtie. Promovând Louisiana ca o mină de aur, El Dorado sau ca Pământul Făgăduinței, Law a creat o bulă speculativă, cu acțiunile urcând de la 500 la 10.000 de livre în 1719–1720, doar pentru a se prăbuși la final, ruinând investitorii și destabilizând economia. Cum Franța nu avea un Walpole cu autoritate și capabil de măsuri rapide, datorită compromiterii regentului care îl susținuse pe Law fățis în faza de pump și chiar încercase să îl salveze, prejudiciile au fost uriașe pentru monarhie, dar mai ales pentru faptul că s-a pierdut încrederea în ideea de bani hârtie, Franța interzicând banii de hârtie până în 1790, când în timpul Revoluției au fost emise assignatele ca o prima formă de hârtie moneda. De unde se vede că un pump and dump nerezolvat la timp poate costa o țară ani de dezvoltare și chiar poate duce la destructurarea societății la un moment dat.
Tatăl speculatorilor veroși pe piața americană pare să fi fost Daniel Drew, care la nivelul de Vest Sălbatec al pieței de capital din anii 1860-1870 a experimentat toate tacticile neortodoxe, din care pump and dump chiar părea nevinovată. Pentru că înainte de a pompa o acțiune, Drew avea grijă să fie și udată (Watering the stock), adică prin emisiuni ilegale de care concurenții nu știau, numărul de acțiuni era mărit, iar aceștia cumpărau în zadar acțiuni la prețuri din ce în ce mai mari, dar fără să ajungă la preluarea societății vizate, așa cum s-a întâmplat în cazul Erie Railroad, unde Cornelius Vanderbilt a pierdut 7 milioane de dolari.
Poate cea mai cunoscută afacere pump and dump, datorită filmului Lupul de pe Wall Street, rămâne Stratton Oakmont a lui Jordan Belfort, în care brokerii cumpărau ieftin acțiuni obscure, apoi le „pompau” (pump) prin campanii de hype fals – apeluri telefonice insistente, promisiuni de câștiguri fabuloase și informații înșelătoare. Prețul creștea artificial (de exemplu, de la 1 la 20 de dolari), moment în care Belfort și echipele sale vindeau masiv (dump), lăsând investitorii cu acțiuni fără valoare. Au fraudat mii de acționari, furând sute de milioane de dolari.
Acum vreo 17-18 ani, un prieten exasperat de insistența agresivă a unor brokeri cehi de la o companie cu un nume similar cu unul din liderii pieței mi-a dat mie invitația lui și mi-a zis să mă duc să văd despre ce-i vorba. Cum a face pe neofitul îmi iese absolut natural, m-am prezentat la ora și locul convocării ca să asist la o punere în scenă de mare valoare și efect artistic. În timp ce ni se explica într-o sală unde să fi fost vreo 30 de persoane ce onoare avem că am fost selectați să investim alături de adevărații profesioniști care prevăd mai ceva ca Mama Omida parcursul acțiunilor, câte un tiriplici intra și zicea cu voce tremurândă celui care părea Mare Șef că acțiunea X tocmai a urcat cu 30% sau 40%. Ăsta ne explica cum clienții sunt plini de acțiunile respective și chiar colegul lui are acțiuni la compania respectivă, că de aia e așa de bucuros. Că o fi și greu să dai winners of the day și să găsești acolo companii care au urcat pe bune, că sunt sau nu ajutate sau coafate. Doar că menționând că doar clienții VIP ai firmei au acces la ponturi similare și aruncându-ne în față procentele de creștere și niște portofolii anonime (nu de dragul GDPR-ului că nu era atunci), am văzut că mulți din cei prezenți căscau gura mare și erau apucați de o mâncărime fantastică de palme să decarteze ceva sume, în așteptarea câștigurilor de zeci de procente pe zi. După care, pentru a evita discuții în câmp deschis unde vreunul putea să întrebe și de pierderi /garanții/ autorizări sau dacă e țeapă, fiecare era preluat de un broker. La o discuție unul la unul se recomanda ca pont sigur de investiție o minunată companie listată pe Nasdaq, care performase pe urcare de ceva timp cu câteva sute de procente, dar avea să dea lovitura prin faptul că urma să primească patentul pentru sânge artificial, iar prețul o să se ducă la cer. La întrebarea dacă mai avea și alte recomandări în afară de asta, cel la care fusesem repatizat îmi zicea că îmi recomandă să bag minim 50.000 de euro, altceva nu știa. Despre diversificare nu auzise, că mi-a zis că era abia angajat.
Lămurit buștean de capabilitățile și intențiile firmei, m-am retras strategic, cam invidios că indivizii reușiseră să strângă mușterii într-o zi cât nu vedeam noi într-o lună, și am raportat prietenului părerea mea că mai bine folosește banii pentru o cauză nobilă. Sau îi joacă la păcănele. Am urmărit de curiozitate compania și, după 3 luni, era deja dispărută în neantul falimentului. Cât despre firma de brokeraj, după ceva timp de la atâtea reclamații, fusese exclusă de pe piața noastră, la fel și de vecinii maghiari.
| Știri BVB