Rusia a fost implicată în 110 operațiuni de sabotaj și criminale în Europa începând din 2022, potrivit unui raport Globsec și ICCT. Autorii studiului notează că practicile seamănă cu metodele ISIS, care recruta activ persoane cu antecedente penale. Astfel de operațiuni au fost înregistrate cel mai frecvent în Franța și Polonia, potrivit cercetărilor efectuate de Globsec și ICCT.
Dintre aceste operaţiuni, 89 au fost duse la bun sfârșit, iar 21 au fost dejucate. Totuși, această cifră trebuie interpretată cu prudență: mai mulți experți la nivel național intervievați pentru acest studiu au subliniat că numărul comploturilor dejucate este probabil mult mai mare, întrucât serviciile de informații nu divulgă întotdeauna public astfel de informații, se arată în Raport.
O analiză cronologică arată că activitatea cinetică hibridă a Rusiei a rămas relativ modestă în 2022, dar a câștigat avânt în 2023 și a atins apogeul în prima jumătate a anului 2024, reprezentând aproape jumătate din toate incidentele înregistrate.
Această tendință reflectă nu numai o creștere cantitativă, ci și o escaladare a gravității. Printre cazurile de mare amploare după 2023 s-au numărat introducerea ilegală de dispozitive incendiare în aeronave, cu intenția evidentă de a le provoca prăbușirea, incendierea celui mai mare centru comercial din Polonia și tentativa de asasinare a directorului general al unuia dintre cei mai mari producători de arme din Europa.
Scăderea observată începând cu a doua jumătate a anului 2024 poate fi atribuită în parte creșterii gradului de conștientizare și măsurilor mai proactive luate de serviciile de securitate europene, care au redus numărul agenților „de unică folosință” ai Rusiei. Cu toate acestea, această tendință trebuie interpretată cu prudență, deoarece atribuirea responsabilității are loc adesea numai după investigații îndelungate. Având în vedere numărul constant ridicat de evenimente suspecte care corespund modelelor de război hibrid ale Rusiei, este probabil ca raportul să subestimeze amploarea reală a activităților cinetice ale Rusiei.
Polonia s-a dovedit a fi țara cea mai afectată, cu 20 de incidente, atât din punct de vedere cantitativ, cât și al gravității, urmată de Franța (15), Estonia și Germania (11 fiecare) și Letonia (9). În comparație cu alte țări, Polonia a fost ținta unor atacuri constante începând din 2023, incidentele intensificându-se în 2024. Fiind unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei din UE și un important furnizor de asistență militară, Polonia a avut aproape o treime din toate atacurile incendiare înregistrate. Printre acestea s-au numărat distrugerea celui mai mare centru comercial din Varșovia și a unui important magazin de bricolaj, precum și tentative eșuate de sabotaj pentru a arunca în aer sau a deraia trenuri care transportau ajutoare militare către Ucraina.
Franța și Germania au prezentat modele similare de escaladare, deși cu caracteristici distincte. În Franța, majoritatea incidentelor au implicat vandalism și tulburări publice concentrate în jurul verii anului 2024, coincidând cu Jocurile Olimpice de la Paris, în concordanță cu rapoartele privind planurile Rusiei de a perturba evenimentul. În Germania, incidentele au fost, în general, mai grave, incluzând două tentative de asasinat și cinci cazuri de (tentative de) incendiu sau atacuri cu explozibili. Statele baltice, în special Estonia, au devenit, de asemenea, focare de activitate cinetică, deși cu o accentuare diferită. Multe atacuri au vizat monumente care comemorează independența națională sau perioada sovietică, aparent cu intenția de a inflama tensiunile dintre majoritățile etnice și minoritățile vorbitoare de limbă rusă. Planurile de incitare la conflict între letoni și refugiații belaruși au urmat un model similar. În același timp, regiunea a fost martora unor operațiuni de mare amploare, cum ar fi atacul incendiator împotriva unui magazin IKEA din Vilnius.
În ceea ce privește natura activităților, incendiile și atacurile cu explozibili (34) au fost cele mai frecvente, reprezentând aproximativ un sfert din totalul incidentelor. Acestea au fost urmate de vandalism (27), sabotaj (21) și tulburări publice (20).
Spectrul operațiunilor cinetice hibride rusești este larg, variind de la comploturi de asasinare a directorului general al producătorului german de arme Rheinmetall și amplasarea de dispozitive incendiare pe avioane de marfă, până la acțiuni de nivel redus, cum ar fi lipirea de autocolante pro-Kremlin în Varșovia sau vandalizarea monumentelor.
Incendiile și atacurile cu explozivi ilustrează această diversitate, la care s-au adăugat tentative de doborâre a avioanelor cu bombe plasate în colete sau incendierea celui mai mare centru comercial din Polonia. În același timp, ele au cuprins și acte aparent minore, precum incendierea unei mașini cu număr de înmatriculare ucrainean. Acestea au vizat în egală măsură atât infrastructura civilă, cât și locații strategice importante legate de efortul de război al Ucrainei, precum producătorii de muniție și liniile feroviare.
Aceste operațiuni au avut un dublu scop: perturbarea vieții publice și semănarea fricii, dar și subminarea directă a sprijinului militar al Europei pentru Ucraina. De asemenea, incidentele de sabotaj au vizat în principal instalații militare sau infrastructuri critice. Printre exemple se numără comploturile dejucate de atacare a bazelor militare germane și de deraiere a trenurilor de aprovizionare care transportau ajutoare militare pentru Ucraina în Polonia. Deși raportul nu acoperă zborurile cu drone deasupra bazelor militare din Germania – care s-au intensificat din 2022, dar rămân neatribuite –, acestea ilustrează totuși zona gri a activităților adesea asociate cu Rusia. Alte acte de sabotaj au vizat infrastructura submarină, în special sub forma tăierii sau deteriorării cablurilor din Marea Baltică de către nave legate de „flota fantomă” rusă. Într-o măsură mai mică, sabotajul a urmărit și perturbarea vieții publice, de exemplu prin încercări de a interfera cu Jocurile Olimpice de la Paris.
Actele de tulburare a ordinii publice și vandalism au fost, în general, menite să amplifice polarizarea și să slăbească sprijinul acordat Ucrainei. În Franța, de exemplu, graffiti antisemite, precum amprentele roșii de pe Memorialul Shoah, s-au dovedit ulterior a fi orchestrate de GRU.
În Germania, persoane recrutate de serviciile secrete ruse au umplut țevile de eșapament ale mașinilor cu spumă de construcție și au lăsat semne care dădeau vina pe activiștii climatici, aparent pentru a influența alegerile federale.
În statele baltice, monumentele din perioada sovietică și din perioada rezistenței au fost defăimate în repetate rânduri, în timp ce la Varșovia, Viena, Berlin și Paris, au fost lipite autocolante și afișe care înfățișau Ucraina ca un stat extremist de dreapta.
Alte acțiuni au urmărit să instaureze teama de implicarea directă a Europei în război, cum ar fi amplasarea de sicrie false ale soldaților ruși sub Turnul Eiffel.
Aceste evenimente au fost adesea legate de operațiunile de informare mai ample ale Rusiei, amplificate prin rețele proxy. Operațiunea „Doppelganger” este un exemplu elocvent – o operațiune de informare rusă la scară largă care a clonat site-uri web ale mass-media și ale guvernului, a creat portaluri pro-ruse și a utilizat conturi false pe rețelele sociale pentru a răspândi și promova narațiuni menite să submineze sprijinul pentru Ucraina și să semene polarizarea în UE și NATO.
Într-o măsură mai mică, acest tip de activități au vizat și perturbarea vieții cotidiene, cum ar fi cazurile de amenințări cu bombe la nivel național împotriva școlilor din Slovacia, Estonia sau Cehia – atribuite actorilor ruși de către serviciile de informații.
Atacurile fizice asupra persoanelor, inclusiv asasinatele, agresiunile și răpirile, au fost relativ rare. Comploturile cunoscute au vizat în principal disidenții ruși, printre care Maxim Kuzminov, care a dezertat zburând cu elicopterul său în Ucraina și a fost găsit ulterior împușcat în timp ce se afla în exil în Spania. Un alt caz a implicat agresiunea asupra lui Leonid Volkov, fost șef de cabinet al lui Alexei Navalny, la Vilnius, comisă de doi huligani polonezi recrutați de serviciile secrete ruse. O excepție notabilă a fost complotul eșuat de asasinare a directorului general al Rheinmetall, care furnizează arme Ucrainei.
-
O nouă legătură între criminalitate și terorism a apărut în Europa – de data aceasta orchestrată de un actor statal – Rusia.
În urmă cu un deceniu, Statul Islamic (ISIS) a fost pionierul așa-numitei „legături dintre criminalitate și terorism”, recrutând foști criminali care au continuat să comită atacuri violente în Levant și Europa. Astăzi, o nouă legătură între criminalitate și terorism a apărut în Europa – de data aceasta orchestrată de un actor statal – Rusia, se mai arată în Raport.
Mulți dintre noii sabotori și agenți ai Rusiei au un trecut similar cu predecesorii lor din ISIS: un număr semnificativ dintre ei au antecedente penale. Deși operațiunile lor de până acum au fost mai puțin devastatoare, acest lucru nu se datorează lipsei de intenție. Din 2022, aceștia au încercat să bombardeze elemente ale infrastructurii critice a Europei, au complotat asasinarea unor industriași europeni de seamă și au plasat chiar dispozitive explozive în avioane comerciale.
Raportul identifică 131 de persoane care locuiesc în Europa și sunt implicate în astfel de activități, dintre care cel puțin 35 au avut antecedente penale. Majoritatea erau bărbați, cu vârsta în jur de 30 de ani, proveneau adesea din state post-sovietice, vorbeau limba rusă (adesea ca limbă maternă) și trăiau în condiții economice precare. Recruții acționau la nivel local, urmând instrucțiunile coordonatorilor, dar călătoreau și peste granițe pentru a ascunde atribuirea. Recrutarea avea loc atât online – în principal prin Telegram – cât și offline, prin intermediari, inclusiv membri ai familiei și asociați apropiați. Legăturile de rudenie nu numai că facilitau recrutarea, dar, în mai multe cazuri, modelau și operațiunile grupului, atunci când rudele acționau împreună la ordinele coordonatorilor lor.
„Acest raport identifică 131 de persoane care locuiesc în Europa și sunt implicate în operațiuni cinetice de război hibrid, dintre care cel puțin 35 au avut antecedente penale”.
Acest proces de recrutare reflectă tehnici asociate războiului cognitiv. Serviciile secrete ruse au vizat în mod deliberat persoane vorbitoare de limbă rusă aflate în situații socio-economice vulnerabile și le-au recrutat pentru sabotaj sau violență politică în Europa. Ritmul acestor activități s-a intensificat după martie 2022, când un val de agenți ruși a fost expulzat din Europa, aducând numărul total al expulzărilor din 2018 la peste 600.
Lipsită de agenți instruiți sub acoperire diplomatică, Moscova a activat unul dintre planurile sale de rezervă și a început să mobilizeze agenți civili de unică folosință pentru a-și susține campania cinetică ca parte a strategiei sale de război hibrid, probabil concepută pentru a descuraja și pedepsi membrii UE și NATO pentru sprijinul acordat Ucrainei, identificând în același timp vulnerabilitățile în anticiparea unui conflict mai amplu.
Infractorii, fie ca autori direcți, fie ca facilitatori, au permis în mod special Moscovei să se adapteze la capacitățile sale clandestine diminuate în Europa. Abordarea Rusiei se bazează și pe lecțiile învățate de la partenerii săi strategici. Atât Iranul, cât și Coreea de Nord au o lungă experiență în externalizarea operațiunilor hibride către intermediari criminali. Parteneriatele lor formalizate cu Moscova ridică perspectiva unor metode comune sau operațiuni complementare în medii în care una sau cealaltă parte nu dispune de resurse. Dincolo de recrutarea de agenți de unică folosință, Rusia continuă să profite de relația sa consolidată cu crima organizată.
Funcționarii, serviciile de informații, oligarhii și rețelele criminale cooperează pentru a susține fluxurile financiare ilicite (IFF) și a eluda sancțiunile. Vechiul adagiu conform căruia agenții serviciilor secrete ruse și criminalii ruși sunt „aceeași oameni” este încă valabil – cu excepția faptului că acum rețelele lor nu numai că fac contrabandă cu mărfuri ilicite, ci furnizează și know-how-ul și infrastructura necesare operațiunilor cinetice ale Moscovei împotriva Europei.
„Riscul de destabilizare devine exponențial dacă rețelele criminale devin, de asemenea, intermediari pentru actorii care reprezintă amenințări hibride. Printre numeroasele forme de criminalitate gravă și organizată, există motive să se creadă că unele dintre ele au ca scop destabilizarea funcționării UE și a statelor sale membre. Această intenție de destabilizare se poate concentra asupra proceselor democratice, coeziunii sociale în cadrul societăților, sentimentului de securitate sau statului de drept. În unele cazuri, aceasta poate afecta și stabilitatea financiară și prosperitatea economiei”, potrivit Europol.
Concluziile acestui raport necesită o reconfigurare a priorităților Europei în materie de securitate: “Comerțul ilicit și IFF nu mai pot fi considerate probleme economice sau de guvernanță; combinate cu sabotajul direct al Rusiei și legătura dintre criminalitate și terorism sponsorizată de stat, acestea au devenit o amenințare majoră la adresa securității interne a UE și NATO. Deși statele membre investesc în prezent mai mult în capacități de apărare, infrastructură și „reziliență” în sens larg, aceste resurse nu sunt neapărat direcționate către securitatea internă – domeniul cel mai direct amenințat de Rusia.
Experții intervievați pentru acest proiect au salutat creșterea cheltuielilor de apărare în întreaga Europă, dar au subliniat că o parte din aceste resurse trebuie să consolideze și securitatea internă – întărind poliția, serviciile de informații, sistemul judiciar, vama, autoritățile financiare și chiar serviciile de urgență. Toate aceste instituții sunt acum sub presiunea campaniei cinetice a Rusiei.
O altă consecință a acestei campanii este presiunea psihologică pe care o exercită asupra societăților, în special în flancul estic al NATO. Populațiile sunt din ce în ce mai condiționate să „dau vina pe ruși” pentru orice accident industrial, întârziere a trenurilor sau incendiu suspectat de sabotaj. Deși astfel de percepții sunt adesea inexacte, ele pun o presiune suplimentară asupra sistemelor de securitate naționale și sporesc cererile de acțiuni vizibile. În cele din urmă, eforturile de descurajare sunt complicate de aplicarea inegală a sancțiunilor și a controalelor la frontieră în întreaga UE. Dacă un stat membru continuă să elibereze vize Schengen cetățenilor ruși, altul menține comerțul transfrontalier cu Belarus, iar un al treilea permite tranzitul trenurilor rusești către Kaliningrad, atunci securitatea Uniunii în ansamblu este subminată. Ceea ce odată părea a fi un comerț ilicit obișnuit, acum echivalează cu eludarea sancțiunilor și, în efect, cu o lărgire a decalajului de securitate internă al Europei”.
| Știri BVB