Piața energetică europeană se află la una dintre cele mai critice răscruci din ultimele decenii. În timp ce Uniunea Europeană a investit politic și economic în „marea tranziție” către forme de energie curate, realitățile din teren dezvăluie un mozaic de inegalități, obstacole tehnice și interese naționale diferite care amenință să frâneze procesul, scrie Energy Press într-o analiză.
Potrivit acesteia astăzi, la aproape doi ani de la sfârșitul marii crize energetice din 2022-2023, prețurile energiei în Europa rămân mai mari decât în alte regiuni industriale, cum ar fi SUA sau Asia. În același timp, fluxurile de gaze naturale din Rusia au fost reduse dramatic, iar dezvoltarea surselor regenerabile de energie (SRE) nu s-a tradus încă într-o energie mai ieftină sau mai stabilă pentru consumatori.
Structura însăși a pieței europene a energiei reprezintă o problemă. În ciuda eforturilor Comisiei de a crea o piață unică a energiei electrice și a gazelor naturale, statele membre continuă să funcționeze cu reguli diferite, sisteme naționale de sprijin și investiții asimetrice în infrastructură, conform analizei.
Aceasta explică: “Fondul Monetar Internațional (FMI), într-un raport recent, subliniază că această structură fragmentată reduce eficiența sistemului și „blochează” anumite țări la prețuri ridicate. Țările din sud-estul Europei — printre care și Grecia — sunt exemple caracteristice: au un potențial important în ceea ce privește energiile regenerabile, dar conexiuni insuficiente cu restul rețelelor europene, ceea ce duce adesea la o supraproducție de energie care nu poate fi exportată sau stocată.
Tranziția către sursele regenerabile de energie are cifre impresionante: în 2024, peste 44 % din producția de energie electrică din UE a provenit din surse regenerabile. În același timp, energia eoliană a depășit pentru prima dată cărbunele, iar puterea solară a crescut cu 25 GW într-un an — un record pentru continent.
Totuși, acest progres nu este lipsit de probleme. Întârzierile în autorizarea de noi proiecte, lipsa unei capacități suficiente de stocare și interconexiunile limitate duc adesea la fenomene de „congestionare” a rețelei. În zilele cu producție ridicată din fotovoltaice sau turbine eoliene, procente mari de energie își pierd valoarea sau sunt chiar respinse, deoarece nu există nicio modalitate de a le transporta sau stoca.
Comisia Europeană și-a stabilit ca obiectiv ca, până în 2030, 15 % din energia electrică a fiecărei țări să fie interconectată cu rețelele vecine. Cu toate acestea, în prezent doar câteva țări — precum Franța și Olanda — se apropie de acest nivel, în timp ce altele, printre care Spania și Grecia, rămân mult în urmă.
Criza din 2022 a schimbat radical modul în care Europa percepe securitatea sa energetică. Întreruperile în fluxurile de gaze naturale rusești au dus la măsuri urgente de diversificare — noi instalații de GNL, acorduri cu Norvegia, Qatar și SUA, precum și accelerarea dezvoltării energiilor regenerabile.
Cu toate acestea, mixul energetic al Europei rămâne vulnerabil. Importurile de gaze naturale rămân la 70-75 % din consumul total, în timp ce costurile ridicate de stocare și nivelurile ridicate ale taxelor pe energie în multe țări continuă să greveze prețurile.
În plus, Europa se confruntă cu o nouă formă de concurență energetică: cea industrială. Statele Unite, prin Inflation Reduction Act, oferă stimulente fiscale enorme pentru investiții în tehnologia „verde”, atrăgând companii europene care caută costuri energetice mai mici și un mediu de reglementare mai favorabil. Deși această lege este contestată de administrația Trump, ea are deja un impact.
Rolul stocării și al rețelelor „inteligente”
Dacă Europa dorește să realizeze tranziția verde fără a sacrifica securitatea aprovizionării, următorul deceniu ar trebui să fie cel al stocării energiei și al rețelelor inteligente.
În prezent, capacitățile de stocare — în principal prin intermediul barajelor de acumulare și al bateriilor cu litiu — acoperă mai puțin de 3 % din cererea zilnică de energie electrică în UE. Aceasta înseamnă că continentul rămâne vulnerabil la fluctuațiile de producție, situație care se va agrava pe măsură ce crește dependența de surse instabile, precum energia solară și eoliană.
Banca Europeană de Investiții și Comisia Europeană au anunțat programe în valoare de peste 20 de miliarde de euro pentru investiții în sisteme de stocare și rețele inteligente până în 2030. Cu toate acestea, progresele sunt inegale și multe țări înregistrează întârzieri din cauza birocrației sau a lipsei de planificare națională.
Costurile pentru consumatori
Pentru gospodării, tranziția rămâne dureroasă. În 2024, prețurile energiei electrice în statele membre europene erau, în medie, cu 30% mai mari decât media ultimului deceniu. În unele cazuri, cum ar fi Germania și Olanda, prețurile pentru industrie rămân aproape duble față de cele din SUA, ceea ce afectează în mod direct competitivitatea.
Această diferență de prețuri a început să se traducă și în presiune politică. Guvernele sunt chemate să găsească un echilibru între obiectivele de mediu și acceptarea socială, pe măsură ce se intensifică vocile care cer ritmuri de tranziție mai „realiste” și sprijin pentru consumatorii cei mai vulnerabili.
Interconectări: coloana vertebrală ascunsă a integrării
Discuția privind integrarea pieței energetice europene nu poate ignora problema interconectărilor. Infrastructurile energetice nu sunt doar proiecte tehnice — sunt și instrumente politice. Dar ele necesită ani de planificare și investiții de miliarde. Birocrația, reacțiile comunităților locale și întârzierile în acordarea autorizațiilor le fac adesea vulnerabile la schimbările politice.
Perspective și condiții
Comisia Europeană intenționează să revizuiască Market Design for Electricity, cu scopul de a reduce dependența prețurilor la energie electrică de prețul gazelor naturale și de a consolida contractele pe termen lung (PPA) între producători și consumatori. Acest proiect, dacă este aplicat corect, ar putea stabiliza piețele și reduce volatilitatea prețurilor.
În același timp, Fondul pentru inovare și Mecanismul de redresare și reziliență dau un nou impuls investițiilor „verzi”, în special în domenii precum stocarea energiei, rețelele electrice și hidrogenul.
Cu toate acestea, problema rămâne: voința politică pentru o piață energetică cu adevărat unică. Fără coordonare, standarde comune și investiții transnaționale, Europa riscă să rămână o hartă de insule energetice asimetrice — cu cetățenii și întreprinderile ca mari pierzători.
Criza energetică poate că a trecut, dar tranziția energetică abia a început să-și arate adevărata amploare. Europa are în față un deceniu de decizii care vor determina nu numai viitorul economiei verzi, ci și poziția sa pe scena industrială mondială.
După cum a remarcat recent António Guterres, „era combustibililor fosili se apropie de sfârșit, întrebarea este cât de repede”. Pentru Europa, răspunsul nu va fi dat doar în cadrul conferințelor și al documentelor politice, ci în rețelele, conexiunile și investițiile reale care vor determina dacă continentul va putea rămâne „conectat” la viitorul energiei”.
| Știri BVB