Opinie de Cristiana Deca, expert cybersecurity&GDPR, CEO&cofondator Decalex
Acuzațiile care au curs mai mult sau mai puțin voalat, de suprareglementare și discriminare a companiilor din afara UE, evident, nu sunt doar critici tehnice. Se poate afirma că acestea reflectă o confruntare între viziunile pe termen lung și modele de putere diferite, uneori total opuse. Europa nu mai poate concura (și câștiga) prin viteză sau volum de date, ci prin norme, valori și acces la piață. Pentru competitorii săi, acest mod de lucru a devenit, în timp, costisitor, întrucât conformarea înseamnă cheltuieli și eforturi logistice și umane în plus. Pentru Europa însă, această cale, prin care se pune ordine și se așează reguli, este una dintre puținele pe care le are la dispoziție într-o piață digitală deja dominată de ceilalți.
De fapt, întrebarea nu este dacă Europa reglementează prea mult (și Europa nici nu ar trebui să se justifice în fața competitorilor răspunzând acestei întrebări), ci dacă poate transforma această reglementare într-un avantaj strategic pe termen lung în fața competitorilor globali. Fără a se izola economic și digital și fără a afecta inovația și creativitatea.
Teoretic, Uniunea Europeană va intra, în 2026, într-o etapă de redefinire strategică profundă, forțată de o realitate globală care nu mai recompensează neapărat partea normativă, văzută de altfel ca o normalitate de o bună parte dintre companiile europene.
Vorbim mai degrabă despre capacitatea de a dezvolta, rapid, tehnologie, date și inteligență artificială. După un deceniu în care Europa a fost liderul global al reglementării digitale centrate pe drepturi fundamentale, competiția dură cu Statele Unite, China și, indirect, Rusia obligă Bruxelles-ul să-și recalibreze ambițiile. Și, mai ales, să ia serios în considerare modalități concrete de simplifcare și bună explicare a acestor reglementări, care nu ar trebui să devină frâne în inovație, în loc de clarificatori și așezare în bună ordine a unor domenii cu riscuri majore.
Dacă ne referim punctual la Digital Omnibus – Strategia digitală a Europei – , prezentat oficial ca un exercițiu de simplificare administrativă, acesta poate fi definit ca un simbolul acestei tranziții: pe de o parte, UE încearcă să rămână fidelă protecției cetățeanului, pe de altă parte, acceptă că fără productivitate digitală și IA modelul său economic și social riscă să devină mai puțin credibil. Iar consecințele nici măcar nu pot fi anticipate.
În dezbaterea globală despre puterea digitală, UE este și arhitectul celui mai sofisticat sistem de protecție a drepturilor digitale, dar și principalul suspect de protecționism normativ în ochii marilor săi competitori – Statele Unite, China și, tot mai des, economiile emergente din Asia.
Ca o paranteză aici, acuzațiile de suprareglementare și de discriminare a companiilor americane sau non-europene nu sunt întâmplătoare, și pornesc chiar de la diferențele structurale ale modelelor economice, de business și chiar de poziționare geopolitică. Cine inovează primul, în absența unor reglementări clare sau cine reglementează primul, înainte de ascensiunea inovației, pare a fi întrebarea mileniului. Reglementarea este necesară însă, pentru că pune ordine în piață și este, dincolo de toate, o formă de putere.
Europa între autonomie strategică și dependență tehnologică
Poziția globală a UE este marcată de un paradox structural. Din punct de vedere al securității – militare și cibernetice – Europa rămâne profund ancorată în relația transatlantică. În același timp, infrastructurile digitale critice, de la cloud la platforme AI și software-ul utilizat de administrații și companii, sunt dominate de furnizori americani. Această dependență limitează autonomia reală a UE în aplicarea propriilor politici digitale.
În contrast, China a ales o strategie de autonomie tehnologică accelerată, bazată pe controlul centralizat al datelor și pe un cadru normativ orientat spre viteză și scalare. Rezultatul este un avantaj competitiv clar în inteligența artificială aplicată la nivel industrial. Europa trebuie să rezolve paradigma: principiile care au consacrat GDPR ca standard global pot deveni, într-o competiție dominată de volum de date și rapiditate în procesare, o frână.
Rusia, deși nu este (încă) un actor important în tehnologia comercială, determină implicit, prin presiunea asupra securității și infrastructurilor critice, o Uniune mai vigilentă și mai orientată spre control.
Diagnosticul Draghi: IA este condiția supraviețuirii modelului social european
Raportul coordonat de Mario Draghi reprezintă una dintre cele mai realiste și, în egală măsură, incomode analize asupra capacității Europei de a rămâne competitivă într-o economie globală redefinită de tehnologie, demografie și geopolitică. Documentul nu cosmetizează problemele structurale ale Uniunii, dimpotrivă, le expune cu o claritate rar întâlnită în raportările politice publice. Mențiunea importantă este că acesta mută dezbaterea digitală de la nivel juridic la nivel existențial. Europa se confruntă și cu o criză (ciclică, dar de o altă amploare acum) a forței de muncă, dar și cu una structurală, alimentată de scăderea demografică, migrație și competiția globală pentru talente.
În paralel, dependența de state terțe pentru semiconductori, materii prime critice și tehnologii digitale arată faptul că a ajuns la o vulnerabilitate strategică majoră. Fără un salt semnificativ de productivitate, spune Mario Draghi, generat de automatizare și inteligența artificială, modelul social european devine imposibil de susținut. Astfel, protecția datelor și guvernanța AI nu mai pot fi tratate exclusiv ca simple exerciții de conformitate, ci ca decizii strategice cu impact economic și geopolitic.
Revenind la Digital Omnibus, cea mai profundă schimbare pe care o aduce este una de guvernanță. Fără a rescrie esențial GDPR, pachetul în sine propune o recentralizare progresivă a interpretării și aplicării regulilor la nivelul Comisiei Europene, în detrimentul autorităților naționale independente.
În domeniul protecției datelor, cine interpretează regulile contează la fel de mult ca regulile în sine. Trecerea de la un model bazat pe expertiză independentă la unul consolidat politic transformă GDPR dintr-un instrument tehnic într-un mecanism ajustabil în funcție de priorități economice și strategice. Este o mutare care oferă flexibilitate, însă ridică întrebări privind independența și coerența protecției drepturilor fundamentale ale omului.
Promisiunea unei unice căi pentru raportarea incidentelor – care combină GDPR, NIS2, DGA și AI – reflectă dorința experților Comisiei de a echilibra, la nivel de reglementări și conformare, intențiile de eficiență cu cele de profunzime și detalii necesare. Deși centralizarea poate accelera procesele, prin aceasta riscă să se piardă granularitatea esențială: o breșă de date personale nu este echivalentă cu un atac asupra infrastructurii critice. Cu alte cuvinte, vorbim totuși despre două extreme, cel mai bun fiind, de fapt, echilibrul.
Costurile structurale ale conformității – inventarierea datelor, relația cu persoanele vizate, gestionarea furnizorilor IT – rămân neschimbate pentru întreprinderile mici. În schimb, flexibilizările favorizează actorii care operează la scară globală: marile platforme și furnizorii de cloud și AI, care pot transforma rapid noile reguli într-un avantaj competitiv. IMM-urile europene riscă astfel să devină și mai dependente de ecosisteme tehnologice dominante, adesea din afara UE, ceea ce ar putea fi perceput drept un mare dezavantaj.
Una peste alta, ecosistemul european este reglementat, în acest moment, printr-o pădure de acte legislative — GDPR, ePrivacy, Data Act, DGA, NIS2, AI Act — fiecare cu logica sa, cu termene diferite, autorități diferite și obligații nesincronizate. Într-o economie în care serviciile digitale, datele și AI funcționează transversal peste toate aceste domenii, fragmentarea a devenit un obstacol real pentru inovare. Această reconfigurare generează oportunități pentru competitivitate, dar produce și riscuri semnificative pentru protecția datelor și pentru claritatea normativă, într-un moment în care încrederea digitală devine un activ strategic în sine.
Concluzie: adaptare necesară sau renunțare identitară?
Digital Omnibus este mai mult decât o reformă tehnică. Este un test de identitate strategică. Europa accelerează, se adaptează și încearcă să rămână relevantă într-o lume dominată de date și AI. Întrebarea centrală nu este dacă această adaptare este necesară, ci dacă aceasta poate avea loc fără a eroda fundamentul care a diferențiat UE la nivel global: protecția persoanei ca ax central al digitalizării. Răspunsul va defini nu doar viitorul reglementării digitale europene, ci și modelul de societate pe care Uniunea îl propune într-o eră în care tehnologia a devenit noua formă de putere.
| Știri BVB