Interviu Cristian Buşoi: “Nu vedem niciun motiv pentru care, în 2026, să mai crească suplimentar prețurile la electricitate”

• “Dacă nu reușim să creștem capacitatea de interconectare între Austria și Ungaria și Slovacia, toate investițiile pe care România le face și care la orizontul anilor 2030 vor deveni realitate vor fi puse în pericol”.

• “Dacă totul merge bine, în 2033 sunt programate să înceapă să funcţioneze primele SMR-uri în România”.

• “Discuția legată de Groenlanda, de pământurile rare și de potențialul României este foarte incipientă. Urmează ca în perioada următoare  să încercăm să lucrăm la un plan mult mai detaliat”.

• “Marea miză va fi ca valorificarea superioară a gazelor din Marea Neagră să se facă în România”

• “România dă energie Ucrainei şi Moldovei contracost, în condiții diferite, dar foarte apropiat de prețul mediu al pieței”

• “Hidroelectica nu are nicio vină în criza apei din Argeş”

• Interviu cu Cristian Bușoi, secretar de stat Ministerul Energiei

Reporter: Care este opinia dvs cu privire la evoluţia preţului la energie în acest an? Este bine-cunoscut faptul că, după re-liberalizarea pieţei de energie, anul trecut, facturile au crescut foarte mult. În aprilie, ne așteaptă şi liberalizarea prețului la gaze…

Cristian Bușoi: Nu vedem niciun motiv pentru care, în 2026, ar mai crește suplimentar prețurile la electricitate.

E adevărat că ne așteptam ca, o dată ce schema de sprijin să expire, să existe o creștere a prețurilor pentru consumatorii finali. Dar să nu uităm, totuși, că diferența între ce plăteau cu adevărat cei din schemă și costurile reale ale electricității era susținută de undeva. Și vorbim de miliarde bune de euro pe care bugetul României, adică din banii noștri, ai tuturor, i-a plătit pentru a susține această schemă.

Comparativ, însă, cu prețurile de după re-liberalizare, nu vedem anul acesta niciun motiv de creştere, ba chiar ne așteptăm la o ușoară scădere, pentru că cel puțin în ceea ce privește partea de producție, avem câteva capacități de regenerabile care vor începe să funcționeze în 2026. În plus, o să avem Termocentrala de la Mintia, care va fi un “game changer”.

Marea problemă a României este cu prețurile din orele de vârf, unde suntem descoperiți în partea de producție şi suntem obligați să importăm de foarte multe ori la prețuri spot, foarte ridicate, și din acest motiv avem o problemă cu prețul per ansamblu.

Sigur că prețurile mari în România, comparativ cu puterea de cumpărare, ţin şi de alţi factori – faptul că foarte mult se tranzacționează pe PZU, mult mai mult decât în alte țări europene, și de aici avem  speculații. Există şi multă volatilitate pe piaţă, avem și o regulă a costului marginal, ducându-ne la prețul cel mai sus din cauza Complexului Energetic Oltenia și nu numai.

Opinia mea este că situaţia se va schimba o dată ce Termocentrala de la Mintia va intra în funcțiune și suntem cu totul implicați să-i susținem pe cei de la Mintia să-și rezolve toate problemele tehnice.

Reporter: Când credeţi că va fi gata Termocentrala de la Mintia?

Cristian  Buşoi: Cei de la MAAS, care construiesc Termocentrala de la Mintia, spun că, la mijlocul acestui an, vor începe să producă şi cel mai târziu, la sfârșitul anului, să fie cu producția la capacitate.

Ştiu că s-au mai făcut anunțuri optimiste și așteptările pentru demararea producţiei erau chiar pentru sfârșitul anului trecut, dar suntem total mobilizați la nivel de minister și suntem în contact direct cu cei de la MAAS ca să îi sprijinim cu tot ce au nevoie ca să termine investiția.

Pe lângă producţia de electricitate, un alt lucru care ne va ajuta să reducem prețurile la electricitate va fi intrarea în funcțiune a bateriilor, care vor avea un rol de a capta electricitatea în timpul zilei şi ne va ajuta să reglăm orele de vârf.

Reporter: Domnule Bușoi, ați fost președintele Comisiei ITRE din Parlamentul European. Știu că la nivelul Europei de Est s-au făcut numeroase demersuri privind interconectările dintre Austria și Ungaria, respectiv Austria și Slovacia. De asemenea, la finalul anului 2025, a avut loc o reuniune CESEC în care s-au discutat aceste aspecte. Au existat scrisori către UE atât din partea popularilor europeni, cât și din partea premierului grec Mitsotakis referitoare la problemele cu aceste interconectări. Înțeleg că unul dintre motivele pentru care avem prețuri ridicate la energie este lipsa unor interconectări suficiente cu restul Europei.

Când vom putea beneficia efectiv de aceste interconectări? Și când vom avea o piață europeană a energiei cu adevărat integrată?

Cristian Buşoi: Interconectările sunt esențiale, sunt strategice pentru România și reprezintă unul din obiectivele strategice pe care le urmărim la Bruxelles. Ca secretar de stat, coordonez afacerile europene și internaționale și există 3- 4 obiective strategice pe care le avem în relația cu Bruxelles.

Unul dintre obiective este cel legat de nuclear și nevoia de a obține un grant pentru retehnologizarea Unității 1 și din următorul exercițiu financiar o sursă de finanţare pentru Unităţile 3 și 4 de la Cernavodă.

Al doilea obiectiv este legat de rolul gazului natural și în acest sens promovăm proiectul Neptun Deep. Încercăm să explicăm că avem nevoie de flexibilitate pe emisiile de metan, pe Regulamentul privind emisiile de metan, și România să fie privită ca și o țară cu particularitățile sale, pentru că este cel mai mare producător și cel mai vechi producător și avem multe obiective de monitorizat.

În al treilea rând, vorbim de obligațiile pe NZIA, „NetZero Industry Act”, un regulament adoptat de Uniunea Europeană cu scopul de a accelera transformarea industrială spre tehnologiile „netzero” (adică emit aproape zero emisii de carbon) și de a susține obiectivele climatice ale UE. Și aici trebuie să se înțeleagă ca obligațiile de stocare de CO2 impuse companiilor românești de petrol și gaze sunt disproporționate și foarte costisitor de realizat.

Al patrulea obiectiv strategic este cel al interconectărilor.

Avem nevoie de interconectări din două direcţii – una pe termen scurt, pentru a putea avea acces la electricitate ieftină produsă în Europa de Vest și de Nord, care să ne reducă prețurile, dar pe termen mediu și lung. O dată ce vom pune în funcțiune SMR-urile, unităţile 3 și 4 de la Cernavodă, Termocentrala de la Mintia, Iernutul, plus explozia de dezvoltare pentru regenerabile, România va avea electricitate în plus pe intern, plus electricitatea care vine prin cablul submarin Georgia -România şi cele trei cabluri care sunt în Coridorul Verde – Azerbaidjan Georgia România. Toate acestea vor trebui să își găsească o piață de desfacere, în primul rând în vestul Europei, unde estimăm că va exista o revoluție a Data Center şi AI -Center care vor avea nevoie de electricitate.

Dacă nu reușim să creștem capacitatea de interconectare între Austria și Ungaria și Slovacia, toate aceste investiții pe care România le face și care la orizontul anilor 2030 vor deveni realitate vor fi puse în pericol.

Din acest punct de vedere, vom continua să facem demersuri la Bruxelles să insistăm să existe această presiune diplomatică a Comisiei Europene și ne facem mari speranțe cu noul regulament TEN-E (Rețelele Trans-Europene de Energie), articolul 13, care, la un moment dat, în urma unor analize și studii, vor permite Comisiei Europene să aibă niște pârghii în relație cu anumite state membre, inclusiv Austria, să fie convingătoare pentru a face aceste investiții.

 Reporter: Realist  vorbind, când credeţi va fi gata Centrala de la Iernut? Că tot auzim că este foarte aproape de finalizare…

Cristian Buşoi: Gradul de maturitate al Centralei de la Iernut este unul foarte ridicat, peste 90%. Ceea ce nu știu dacă s-a finalizat în acest moment este partea juridică prin care putem să rezolvăm problemele cu companii aflate în insolvență. Dacă această parte juridică a Duro Fulguera își găsește o rezolvare, terminarea investiției se poate face în termen foarte scurt, o estimez la săptămâni- luni.

Personal, nu am un termen pentru rezolvarea părții juridice.

Reporter: Ministrul Bogdan Ivan a declarat că pământurile rare extrase din Groenlanda vor fi procesate la Feldioara. Ce ne puteți spune despre asta?

Cristian Bușoi: Discuția legată de Groenlanda și de pământurile rare și de potențialul României este foarte incipientă. Urmează ca în perioada următoare  să încercăm să lucrăm la un plan mult mai detaliat.

Dar ținând cont că, acum, aceasta este marea discuție a momentului și există  interesul strategic al Vestului să reducă dependența de anumite pământuri rare, cred că și România trebuie să fie foarte ambițioasă și să înceapă să gândească, cel puțin la nivel de principiu, niște proiecte mari. Cred că ceea ce a prezentat ministrul Ivan poate deveni un proiect mare.

Reporter: Cam în cât timp?

Bușoi: Cred că Bogdan Ivan știe cel mai bine. Eu văd la nivel de câteva săptămâni să intrăm un pic mai concret în cum va arăta acest concept.

Reporter: Gazele din Marea Neagră. Vorbim tot mai mult despre nevoia ca Europa să devină competitivă din punct de vedere industrial – am văzut acest lucru și în rapoarte și în declarațiile recente privind relansarea competitivității europene. Ce facem concret cu gazele din Marea Neagră începând cu 2027 când va începe efectiv exploatarea lor?

În același timp, s-a discutat despre posibilitatea ca Romgaz să preia Azomureș. Care este stadiul acestei tranzacţii? Cum putem valorifica gazele din Marea Neagră astfel încât să generăm produse cu valoare adăugată și să creștem competitivitatea industriei românești, în linie cu obiectivele asumate la nivelul Uniunii Europene?

Cristian Buşoi: Gazele din Marea Neagră vor avea cu siguranță clienți finali și lucrul acesta nu este pus sub semnul întrebării, pentru că Europa are încă nevoie de gaze naturale pentru perioada de tranziție.

Pot să vă spun că există un interes foarte puternic la nivel de Germania. Compania Uniper şi-ar dori o cantitate mult mai mare de gaz, Ungaria are un interes deja exprimat public legat de gazele din Marea Neagră.

Cu siguranță, fiind extrem de competitive ca preț, aceste gaze vor avea clienți finali din Europa Centrală și de Vest, fără niciun dubiu.

Marea miză va fi, însă, ca valorificarea superioară a gazelor din Marea Neagră să se facă în România. Adică să existe pentru industria din România și pentru sistemul energetic din România o valorificare a gazelor care să aducă o valoare și mai mare României. Astfel, în industrie, vom genera locuri de muncă, taxe și vom putea reechilibra deficitul comercial.

Şi în producția de electricitate, vom avea un avantaj dacă gazele din Marea Neagră vor fi folosite.

Există, în mod evident, Mintia și Iernut ca și consumatori pentru gazele din Marea Neagră, foarte posibil Azomureș. Mai avem cele două investiții ale Complexului Energetic Oltenia făcute cu sprijinul Fondului de Modernizare, care vor putea valorifica gazele din Marea Neagră. În plus, așteptăm din partea industriei soluții pentru a putea să vedem cum vor folosi această oportunitate.

Este clar că Neptun Deep va aduce avantaje enorme României.

Este binecunoscut că legislația prevede că gazele vor fi folosite pentru a închide nevoile interne. După care le vom putea folosi la export și interesul este uriaș.

Reporter: Romgaz își deschide o divizie de furnizare a gazelor, pe modelul Hidroelectrica. Credeți că va avea succes? Există șanse să repete performanța Hidroelectrica, care a reușit să atragă un număr mare de clienți de la alți furnizori prin oferirea unor prețuri mai mici?

Cristian Buşoi: În acest caz vorbim de o strategie de business care ține strict de planurile companiei Romgaz. Dacă mă întrebați, fără să intru foarte mult în amănunte legat de strategia de business, cred că acest proiect are toate premisele să fie un proiect de succes.

Reporter: Pe 19 februarie, minerii vor protesta în faţa Ministerului Energiei. Sunt supărați că li s-au tăiat bonurile de masă de 700 de lei. România are încă nevoie de energie pe cărbune, chiar dacă preţul este foarte mare. Ce le transmiteți minerilor înainte de protest?

Cristian Buşoi: În primul rând, și pentru protestatari, și pentru publicul larg din România trebuie să fie foarte clare anumite lucruri. În ultimii ani, din bugetul național către Complexul Energetic Oltenia a mers aproape un miliard de euro. Aceste ajutoare au fost în principal sau aproape exclusiv pentru plata certificatelor de CO2.

Este un efort pe care bugetul României și toți cetățenii acestei țări, și dumneavoastră, și eu, și toți cei care plătim taxe din diverse activități, mai ales cei din mediul privat, au contribuit ca să existe în continuare Complexul Energetic Oltenia, nu doar din motive sociale.

Evident că şi motivele sociale sunt importante – locurile de muncă de acolo, faptul că există oameni care și-au dedicat mare parte din viața lor în condiții foarte dificile – toate acestea sunt motive puternice pentru care statul român, Ministerul Energiei și Guvernul României au ajutat Complexul Energetic Oltenia.

Dar un alt motiv este acela că avem nevoie de electricitatea produsă de grupurile de la Complexul Energetic Oltenia. Astăzi avem în funcțiune cinci grupuri care nu funcționează, toate, în același timp. După 31 august, dacă nu aducem argumente suplimentare Comisiei Europene legate de securitatea energetică, de adecvanţa  sistemului energetic, cel puțin două grupuri vor trebui să fie închise.

A fost un succes al României faptul că am obţinut timp suplimentar, pentru că două grupuri trebuiau închise la 31 decembrie 2025.

Mai mult decât atât, din Fondul de Modernizare finanțăm investiții ale Complexului Energetic Oltenia în parcuri solare, în cele patru proiecte și în cele două centrale CCGT (cu ciclu combinat pe gaz), una la Ișalnița și una la Turceni. Vorbim de bani suplimentari pe care, prin intermediul Ministerului Energiei, Complexul Energetic Oltenia îi primește.

Eu cred că și problema cu tichetele de masă poate fi rezolvabilă. Dar trebuie să fim corecți față de oamenii de acolo și față de societatea românească și să spunem că, în perspectiva lui 31 august și în perspectiva anului 2029, capacitățile pe cărbune nu vor mai avea viabilitate. Și atunci, Complexul Energetic Oltenia se transformă dintr-un producător de electricitate pe cărbune şi dintr-un exploatator de cărbune către alte unități care fac încălzirea pe cărbune într-o companie energetică care va produce electricitate din gaz și va produce electricitate din surse regenerabile, în parteneriat cu diverși actori privați.

O bună parte din locurile de muncă vor continua să existe, o altă parte, din păcate, nu vor mai exista. Și aici intervin Fondul de tranziție justă și alte instrumente pe care Guvernul României le poate gândi pentru a-i ajuta pe oamenii aceștia care merită tot sprijinul și tot respectul pentru calificarea lor, pentru munca grea care au făcut-o. Și trebuie ținut cont de faptul că multe alternative la nivel de profesie nu mai există, având în vedere perspectivele mineritului, nu doar în România, ci în întreaga Uniune Europeană, care nu sunt foarte strălucite.

Reporter: Recent, s-a decis adoptarea Deciziei Finale de Investiție în proiectul Reactoarelor Modulare Mici (SMR) NuScale de la Doicești. Dar premierul Ilie Bolojan a declarat că proiectul SMR de la Doicești — care ar urma să aibă 462 MW instalați prin șase module SMR — ar putea costa 6-7 miliarde de dolari, o sumă semnificativă, și că este nevoie de timp și o formulă clară de finanțare înainte de a trece la investiția efectivă. Cum vedeţi dvs dezvoltarea acestui proiect?

Cristian Buşoi: Acționarii RoPower și Nuclearelectrica au decis adoptarea Deciziei Finale de Investiție (FDI), condiționată de câteva lucruri pe care, pe de o parte, trebuie să le facă statul român, pe de altă parte trebuie să le facă partenerul privat american, care este NuScale. În funcție de bifarea acestor condiții care sunt foarte importante, acest FDI va deveni efectiv.

Sunt total de acord cu premierul României că vorbim de o investiție foarte consistentă, care are un efect pe bugetul național și pe populație.  Vorbim de credite garantate de stat și dacă, Doamne ferește!, nu se dovedesc tehnologiile viabile sau modelul de business viabil, evident că acele credite vor trebui rambursate. Nu mă aștept să ajungem în această situație, dar trebuie să luăm în calcul și să fim prevăzători în toate situațiile, chiar și cele mai defavorabile. În plus, acest proiect va avea nevoie de o schemă de tip CFD,  care va însemna că o perioadă de timp trebuie asigurată o diferență din fonduri europene sau din alte surse.

Există, însă, și avantaje semnificative ale SMR-urilor, care înseamnă o securitate a aprovizionării, continuitate, energie în bandă, o sursă curată, care nu plătește certificate de CO2, cum este în cazul gazului.

Mai mult, acest proiect se bazează pe Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, pentru că este un proiect cu Statele Unite ale Americii.

Puse în balanță, dacă avantajele sunt mai puternice decât dezavantajele acestui proiect, cred că vom merge înainte, dar cel mai important lucru este ca acele condiții care sunt atașate deciziei finale de investiții să fie îndeplinite și aici e o muncă pe care echipa de la Ropower, având în spate Nuclearelectrica, cu echipa de la Fluor și de la NuScale, partenerii privați americani, susținuți de Ministerul Energiei și de Department of Energy din Statele Unite ale Americii, o face și avem call-uri la două săptămâni în care bifăm fiecare realizare și încercăm să rezolvăm fiecare lucru care trebuie rezolvat.

Reporter: Dacă totul merge bine, când vom avea primele SMR-uri în funcţiune?

Cristian Buşoi: Dacă totul merge bine, în 2033 sunt programate să înceapă să funcţioneze primele SMR-uri în România.

Reporter: AMEPIP şi vicepremierul Oana Gheorghiu lucrează pentru eficientizarea companiilor de stat, inclusiv cele din energie.  În toamna anului trecut, Guvernul a adoptat unele măsuri prin care conducerile unor companii de stat s-au confruntat cu restricții bugetare semnificative. Înțeleg că există intenția de a modifica legea pentru a corecta aceste disfuncționalități sau „anomalii”. Ce informații aveți în acest sens? Ministrul Bogdan  Ivan a spus în noiembrie că din procesul de reformă sunt total excluse companiile care sunt pe profit, care sunt listate la Bursă și care au cifre foarte bune, care trebuie să își facă treaba mai departe.

Cristian Buşoi: AMEPIP nu are pârghii legale să intre nici în conducerile companiilor și nici să influențeze activitatea. AMEPIP are niște prerogative negociate în PNRR în ceea ce privește monitorizarea și guvernanța companiilor în care statul este acționar majoritar. Toate aceste lucruri sunt clare și vor fi puse în aplicare conform legii.

Pe de altă parte, există un proiect pilot în care, împreună cu AMEPIP, încercăm să fim mai prezenți, evident, tot respectând prevederile legale, la câteva companii care pot să își îmbunătățească performanța – ELCEN, Electrocentrale Grup București, care este o companie a ELCEN pentru un anume proiect, Oil Terminal și CNCIR, fiecare cu problematică diferită și cu provocări diferite. Şi aici, sub coordonarea doamnei Gheorghiu, am fost desemnat de domnul ministru Ivan să coordonez acest proces la nivelul Ministerului Energiei. Am făcut o primă scanare a acestor companii. În această săptămână avem întâlniri de lucru să vedem care sunt obiectivele pe care aceste companii și le asumă pentru îmbunătățirea activității și performanțelor lor. Din cele patru companii, trebuie să alegem una care să fie și parte a jalonului de îmbunătățire a companiilor de stat.

În afară de cele patru companii care sunt în proiectul pilot coordonat de doamna vicepremier, în colaborare cu AMEPIP venim cu propuneri, soluții și pentru toate celelalte companii. Dar, așa cum foarte clar a spus-o și domnul ministru Ivan, la companiile performante nu ne așteptăm și nu vedem nici nevoia ca, de la nivel politic, nici măcar la nivelul Ministerului Energiei, să intervenim mai mult decât este cazul.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre activele Lukoil în România? Bogdan Ion Bugheanu (55 de ani) a fost propus recent, de Ministerul Energiei, în funcția de supraveghetor al activelor Lukoil din România.

Cristian Buşoi: În acest moment, există o legislaţie care pune în aplicare sancțiunile OFAC ale SUA. Termenul a fost prelungit tocmai în ideea să existe timp pentru negocierea unei vânzări a operațiunilor internaționale ale Lukoil. Există deja și un cumpărător care și-a afirmat o intenție foarte serioasă – Carlyle. Din informațiile publice pe care le avem, Lukoil dorește să vândă la pachet toate operațiunile internaționale și probabil că va negocia cu un actor global, din SUA, Arabia Saudită etc. Oricum, un actor pe care Statele Unite ale Americii îl acceptă ca  preluator de active Lukoil la nivel internațional.

România este o parte semnificativă, dar e doar o părticică din tot ceea ce înseamnă operațiunile Lukoil la nivel internațional și în Europa. În paralel, urmărim ca în această perioadă, pe de o parte, tot ceea ce scrie clar în licențele OFAC să fie respectat. De asemenea, urmărim să nu vedem fluxuri de bani din România către Rusia, lucru pe care atât Ministerul Energiei, cât și domnul supraveghetor Bogdan Ion Bugheanu și sistemul bancar din România îl urmăresc și din acest punct de vedere colaborăm îndeaproape și schimbăm informații.

Reporter: Din informaţiile dvs, se fac centre de date şi de AI în România?

Cristian Buşoi: Există mai multe intenții și am avut și la nivelul  Ministerului Energiei întâlniri exploratorii cu diverși antreprenori români sau companii internaționale care se uită la oportunitatea centrelor de date.

Primul val a fost cel din America și Europa de Vest. În primul rând pentru că cele mai multe date sunt acolo, pentru că vorbim mai ales de date industriale. Cel puțin în America, există multe avantaje competitive în ceea ce privește prețul electricității şi rapiditatea cu care se pot face aceste proiecte.

La un moment dat, ne așteptăm ca acest interes al marilor companii de AI și de date care sunt clienții finali ai acestor centre de date, să-şi mute interesul și către Est. Pe de o parte, pentru că reţelele și sistemele din SUA și din vestul și nordul Uniunii Europene vor fi pline, pe de altă parte pentru că va fi eficient, pentru că sunt date și în zona aceasta și atunci România trebuie să fie pregătită.

Şi în acest caz avem câteva provocări importante.

În primul rând – cantitatea de electricitate. De aceea avem nevoie de acele capacități despre care am vorbit la începutul interviului. Pentru că fără electricitate în plus, e foarte dificil să alimentăm aceste centre de date. În al doilea rând avem nevoie de reglementare pentru asta.

Este nevoie ca aceste centre de date să poată să intre repede în activitate, pentru că este o competiție globală. Din acest punct de vedere, Ministerul Energiei lucrează intens și de aceea vrem să accelerăm cât de mult posibil SMR-urile, să accelerăm Cernavodă 3 și 4, Mintia, Iernut, investițiile de la Complexul Energetic Oltenia și toate investițiile mari în regenerabile, care vor genera suficientă electricitate cât să avem pentru populație, să avem pentru industria care deja există și pentru centrele de date.

În SUA există o discuție serioasă, pentru că această cerere de electricitate a crescut prețul către industrie și către consumatori. Sigur că acolo prețurile încă sunt competitive, nu sunt atât de mari. În Europa, probabil că preţurile ar crește și industria europeană ar fi și mai necompetitivă din acest punct de vedere. De asta trebuie să lucrăm la creșterea producției.

Reporter: Există riscul ca România să devină din nou dependentă de importuri?

Cristian Buşoi: Nu. Este posibil ca 2027 să fie un an dificil, când ar trebui să intre în revizie, în retehnologizare, Unitatea 1 de la Cernavodă. Dar ea poate fi ușor înlocuită de Mintia și de celelalte investiții care se finalizează în acest an. Numai pe PNRR avem peste 200 de proiecte, multe dintre ele mici, sub 5 megawați, dar unele sunt semnificative şi vor fi gata la mijlocul acestui an.

Din punctul meu de vedere, cred că 2026 va fi ultimul an în care România va fi net importator de electricitate. Asta în condițiile în care în continuare ajutăm Ucraina la prețurile pieței. Aş vrea să clarificăm acest mit – că dăm curent gratis Ucrainei și Republicii Moldova. România le dă curent contracost, în condiții diferite, dar foarte apropiat de prețul mediu al pieței.

Reporter: Am văzut că ați avut discuții cu cei de la Vamă despre faptul că Uniunea Europeană vrea să renunțe de tot la gazele din Rusia. Cum stă România din punctul ăsta de vedere?

Cristian Buşoi: Implementarea Repower EU a început în acest moment. România nu are o problemă cu importul direct din Rusia, nu mai există încă de la începutul agresiunii împotriva Ucrainei.

Marea provocare pe care o are România este să se asigure că gazele care vin pe alte rute, altele decât țările exceptate de regulament – Norvegia, SUA, Marea Britanie, Qatar, Algeria și Nigeria – nu au provenienţă rusească şi m-aş referi aici la Azerbaidjan sau Turcia.

Trebuie să fim atenţi să nu vină gaz de proveniență rusească către vestul Europei prin România, ca țară de tranzit.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre criza apei din Argeș? Autorităţile au dat vina iniţial pe Hidroelectrica, dar s-a dovedit că, de fapt, Stația de Tratare Apă Potabilă (STAP) Cerbureni prezintă riscuri operaționale semnificative și necesită intervenții urgente. 

Cristian Buşoi: Hidroelectica nu are nicio vină, în opinia mea, în criza apei de acolo. Problema este lipsa de investiții a companiilor și a autorităților locale, care pur și simplu au fost total dezinteresate să găsească surse de investiții. Și acesta este încă un exemplu în care, pentru a a-și masca inactivitatea și neimplicarea, autorități locale aruncă vina către Ministerul Energiei, către companiile Ministerului Energiei. Dar lucrul acesta nu e corect.

Reporter:  Cum vedeți noastră piața de energie în 2030 din România?

Cristian Buşoi: Sper că, în 2030, vom avea un preț mediu cu cel puțin 30% mai mic decât astăzi, că vom avea exces de producție de electricitate care va merge către export, cu cea mai mare parte din energie produsă din surse curate, regenerabile, cu capacități de stocare foarte solide, baterii plus proiectul de la Tarnița în curs de finalizare, mă refer la stocaj prin pompare.

Vă mulţumesc!