Autor: Giacomo Billi, Fondator și CEO Alive Capital
Europa riscă să își piardă competitivitatea dintr-un motiv clar. Energia a devenit instabilă și costisitoare.
Conflictul din Orientul Mijlociu a făcut vizibil un proces deja în curs. Sistemul energetic global este expus. Este suficientă o tensiune într-un punct strategic precum Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, pentru a schimba prețurile și așteptările în câteva zile. Episoadele recente cu petrol peste 100 de dolari pe baril și creșteri rapide ale gazului european nu sunt excepții. Sunt semnale. În Europa, prețul energiei electrice este direct influențat de gaz prin mecanismul marginal de stabilire a prețului. Orice șoc pe gaz se transmite rapid în costul energiei pentru industrie.
Problema nu este un eveniment punctual. Problema este structura.
În ultimii ani am construit un sistem eficient, dar fragil. Este dependent de fluxuri globale, de câteva noduri critice și de un echilibru continuu între cerere și ofertă. Când acest echilibru se rupe, chiar și parțial, prețurile reacționează amplificat. O reducere a ofertei de 5% poate genera variații de preț de peste 30%.
Aici apare tema centrală. Independența energetică nu înseamnă autarhie. Înseamnă suveranitate. Înseamnă control asupra surselor, infrastructurii și riscului. Fără acest control, volatilitatea externă se transferă direct în costurile companiilor și în inflație.
Securitatea energetică devine astfel o prioritate operațională. Fără energie stabilă, costurile industriale cresc, investițiile încetinesc și competitivitatea scade. Europa a trăit deja acest lucru în ultimii ani. Prețurile ridicate și volatilitatea au afectat direct baza industrială.
Factorul care schimbă modelul este flexibilitatea. Sistemul trebuie să reacționeze în timp real la dezechilibre. Asta înseamnă integrare între producție, consum, stocare și piețe. Fără flexibilitate, volatilitatea devine cost.
Stocarea este prima pârghie concretă. Un sistem de stocare permite acumularea energiei când consumul este redus și utilizarea ei în momentele de vârf de consum. Un sistem de stocare de 100 MW cu capacitate de 2h poate echilibra sute de MWh zilnic și poate reduce expunerea la vârfurile de consum. În practică, aceste sisteme reduc expunerea la prețurile de vârf și stabilizează costurile pentru consumatori și industrie.
În contextul actual al României, unde puterea instalată la prosumatori a atins aproximativ 3.454 MW la finalul anului 2025, impactul asupra curbei de sarcină este deja semnificativ. Dezechilibrul apare zilnic între intervalul de producție maximă la prânz și vârful de consum de seară. Pentru a transfera această energie din intervalele de producție maximă către cele de consum ridicat, este necesară dezvoltarea a cel puțin 1,5–2,5 GW putere instalată în stocare, echivalentul a 6–10 GWh. Pentru o stabilizare robustă, necesarul crește spre 2,5–3 GW și 10–12 GWh. Acest deficit de flexibilitate este deja vizibil în prețurile din piața de echilibrare.
Stocarea nu este suficientă. Este nevoie de management energetic activ. Asta înseamnă prognoză, optimizare și participare pe piețele day-ahead, intraday și de echilibrare. Fără aceste mecanisme, flexibilitatea nu se monetizează. Rolul BRP și al agregării devine esențial.
Sursele regenerabile rămân esențiale, dar trebuie integrate în acest model. Nu pot asigura singure stabilitatea. Producția lor variabilă crește nevoia de flexibilitate în sistem. Fără integrare cu stocare, rețea și capacități programabile, cresc complexitatea sistemului. Cu integrare, devin stabile și competitive.
Europa trebuie să facă alegeri clare. Trebuie să accelereze investițiile în stocare la scară largă, să creeze și să dezvolte rețele smart și să reducă semnificativ timpii de autorizare. Astăzi, dezvoltarea unui proiect poate dura ani. În multe cazuri, autorizarea durează 3–5 ani, în timp ce execuția efectivă durează sub 18 luni. Acest lucru nu mai este sustenabil.
Este nevoie și de o piață energetică mai integrată și de instrumente mai avansate pentru gestionarea riscului. Reducerea volatilității are impact direct asupra costului capitalului. Proiectele cu venituri stabile atrag finanțare mai ieftină și accelerează investițiile. Prețuri mai previzibile înseamnă mai multă încredere și acces la finanțare.
De aici începe reindustrializarea Europei. Industria are nevoie de energie stabilă și competitivă. Dacă Europa reușește acest lucru, poate atrage producție și poate consolida economia. Dacă nu, va pierde teren.
Modelul energetic se schimbă rapid. Energia nu mai este doar o marfă. Este un activ strategic.
Direcția este clară. Tranziția energetică, suveranitatea, securitatea, flexibilitatea, stocare și managementul energetic trebuie integrate.
Obiectivul este clar. Stabilitatea sistemului energetic.
Stabilitatea sistemului energetic înseamnă stabilitate economică, costuri predictibile, reducerea riscului și o Europă din nou competitivă și industrială.
Cine acționează acum își construiește avantajul pentru următoarele decenii.
| Știri BVB