Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR) – organizația care reprezintă distribuția tradițională a bunurilor de larg consum, cu 39 de membri și o cifră de afaceri cumulată de aproape 4 miliarde de euro – solicită Guvernului României eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), un instrument fiscal care s-a dovedit a fi nefuncțional, perturbator și neconcurențial, potrivit unui comunicat.
IMCA penalizează în special companiile românești din sectoare cu marje reduse (0,8 – 3,5%), generează cote efective de impozitare intre 30% si 90 % și împinge firmele solide, cu vechime de peste 30 de ani și o cotă de piață de cca. 40%, către concedieri, restructurări, renunțarea la produse românești, contractarea de credite pentru plata taxelor sau, în caz extrem, către închiderea activității.
IMCA afectează în primul rând companiile cu capital autohton: firmele românești, locale, deși nu își transferă profitul, sunt impozitate direct pe cifra de afaceri, mult peste cota standard de 16%, indiferent de profitabilitate. În plus, pentru că taxarea nu mai depinde de profit, companiile sunt obligate să împartă costul pe lanțul comercial, transferând o parte din povară în prețurile finale – alimentând, inevitabil, inflația.
Într-un moment crucial pentru construcția bugetului pe 2026, decidenții politici trebuie să acționeze responsabil, evitând transformarea acestei teme într-o dispută partizană. Este evident că IMCA nu și-a atins obiectivele de colectare, generând un dezechilibru major între veniturile prognozate și cele încasate, totodată descurajand investițiile si afectând capacitatea economiei private de a susține relansarea României. Economia noastră are nevoie de un acord politic rapid și de aplicarea unei soluții ferme, în interesul capitalului românesc: eliminarea IMCA începând cu data de 1 ianuarie 2026.
IMCA nu colectează cât s-a promis, dar produce daune economice majore, iar declarațiile oficiale, din spațiul public, o subliniază dincolo de orice dubiu:
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare: „Suntem conștienți că nu putem atrage investiții și nu putem susține dezvoltarea menținând un plafon pe cifra de afaceri care afectează toți investitorii, români și străini. Aceste companii trebuie încurajate să investească și să reinvestească. Un astfel de mecanism nu ajută dezvoltarea. IMCA nu și-a atins ținta și nici măcar nu a targetat zona de cheltuieli a multinaționalelor, care era cu adevărat sensibilă.”
Tanczos Barna, Vicepremier: „Nu susțin IMCA, este o povară prea mare pentru economie, cred că a fost o decizie greșită și nu a produs acele rezultate pe care le-ar fi așteptat unii. Unele companii trebuie să îl plătească, celelalte nu, ceea ce creează o situație discriminatorie.A fost gândit ca un impozit împotriva unui singur sector, de retail, împotriva companiilor internaționale din acest domeniu, dar s-a extins la toate companiile. Trebuie să avem o soluție pentru a stopa exportul de profit.”
Prim-ministrul Ilie Bolojan: „Impozitul așa-numit IMCA, impozitul pe cifră de afaceri, este un element care cred că trebuie reanalizat în așa fel, încât să-i penalizăm pe cei care, într-adevăr, abuzează de prețuri de transfer, care nu vor să plătească impozite, dar, în același timp, să nu penalizăm investițiile”.
Deputat Adrian Câciu: „Discuția despre IMCA se va relua în luna noiembrie, să vedem cum reașezăm această distorsiune agreată de stat. Toți cei care sunt sub marjă de 6% plătesc mai mult decât ar fi plătit impozitarea profitului, chiar și fără să facă niciun fel de externalizare sau optimizare fiscală. Am o distorsiune pe o zonă pe care trebuie să o elimin sau să o reașez, dar nu sunt într-o apocalipsă economică în care toată economia cade. Evident că trebuie reașezată această discuție și toată lumea să plătească la fel. Avem o bază de contribuabili mai mare decât acum doi ani cand s-a introdus IMCA. Trebuie neapărat făcută discuția cu IMCA, poate chiar să dispară. Trebuie să așezăm ca toată lumea să plătească aceeași cotă”.
Radu Burnete, consilier prezidențial: „Taxa asta a produs efecte foarte nocive în economie. Sunt anumite sectoare care suferă foarte, foarte rău, li s-au comprimat marjele fantastic, sunt foarte multe companii românești afectate. Ceea ce ne-am dori să vedem este că renunțăm la acest tip de impozite speciale și că așezăm sistemul fiscal românesc pe o bază logică”.
Dan Manolescu, Președintele Camerei Consultanților Fiscali: „Distribuția de bunuri de larg consum și de carburanți sunt sectoare structurale cu marje mici de profit, între 0,8 – 3%. IMCA generează cote efective de impozitare disproporționate, de 3–6 ori peste nivelul de 16% din Codul fiscal, ajungând până la 90%. Cu cât marja e mai mică, cu atât companiile sunt mai penalizate, o parte din ele riscând să iasă din piață sau să își reducă drastic activitatea. Pentru a supraviețui, companiile vor fi împinse să crească prețurile (inflație), să renunțe la clienți, să iasă din anumite zone geografice (rural, orașe mici), să fragmenteze businessul sau să îl mute în alte jurisdicții, să disponibilizeze angajați. Efectul macroeconomic: concentrare de piață și acces mai slab la servicii de distribuție în zonele marginale”.
Gabriel Biriș, avocat, expert în fiscalitate: „IMCA afectează toate companiile cu cifra de afaceri de peste 50 milioane euro și care au o marjă de profit mai mică de 6,5% din aceasta, în principal cele cu capital românesc.(…) barbarisme fiscale care ne scot de pe radarul investitorilor. Niciun investitor sănătos la cap nu va investi într-o țară în care plătește un impozit înainte să facă profit. Se duce în altă parte. Impozitul minim pe cifra de afaceri trebuie eliminat. Toată lumea recunoaște, în discuții private, că știe de impactul negativ al IMCA. Toată lumea recunoaște că e rău, dar ne e teamă să luăm decizii.
| Știri BVB