Acordul comercial UE-SUA: stabilitate pe termen scurt sau declin pe termen lung pentru Europa? (analiză Ecaterina Mațoi)

Cele două mari piețe și blocuri comerciale de pe malurile Atlanticului au negociat timp de mai bine de un deceniu un acord, acum defunct, intitulat Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), ca alternativă potențială la o zonă de liber schimb transatlantică eficientă, aceasta din urmă fiind o viziune mai degrabă idealistă asupra cooperării internaționale.

În era post-FTA (acorduri de liber schimb) și post-OMC (Organizația Mondială a Comerțului), acordurile bilaterale conduse de SUA au devenit un instrument american obișnuit pentru realinierea comerțului, în măsura în care acestea vor prevala ca model de cooperare.

Conform rapoartelor oficiale, acordul se referă la bunuri și servicii în valoare de 1,6 trilioane de euro tranzacționate bilateral începând cu 2024, în timp ce se menționează investiții bilaterale în valoare de 5,3 trilioane de euro începând cu 2022. Comisia Europeană enumeră printre angajamentele cheie un plafon tarifar uniform de 15 % în SUA pentru majoritatea produselor din UE, un tratament special pentru produsele strategice (piese de aeronave, anumite produse chimice, medicamente și resurse naturale, protecția comună a sectoarelor oțelului, aluminiului și cuprului, liberalizarea anumitor sectoare comerciale (cum ar fi pescuitul american, uleiul de soia, semințele, cerealele sau fructele cu coajă, ketchupul, cacao și biscuiți, reducerea barierelor netarifare, cooperarea sporită în domeniul securității economice, creșterea accesului fiabil la energie critică și promovarea investițiilor reciproce[1],[2]. În timp ce raportul european subliniază că acordul nu are caracter juridic obligatoriu, Casa Albă insistă că acordul permite fermierilor, crescătorilor de animale, pescarilor și producătorilor să crească exporturile, iar SUA să reducă deficitul comercial cu UE. În plus, UE s-ar fi angajat să elimine barierele comerciale „nejustificate” din domeniul digital și să achiziționeze cantități „semnificative” de echipamente militare americane.

Observatori din SUA și din alte părți au sugerat că majorarea volumului comerțului, cel puțin în ceea ce privește energia, ar fi „nerealistă”[3] sau „o iluzie Potemkin”[4], în timp ce alte rapoarte consideră raportul ca fiind o „capitulare” europeană[5]. Chiar și după eliminarea aspectelor propagandistice ale vânzării acordurilor politice către publicul intern, partea americană a adăugat oportunități clare de creștere a exporturilor către Uniunea Europeană, iar vânzările de cipuri destinate inteligenței artificiale către Europa confirmă aspectul strategic relativ al deținerii și utilizării acestora, în comparație cu dezvoltarea și comercializarea lor la prețuri premium.

Celălalt aspect relativ al acestei schimbări tectonice în comerțul transatlantic este excedentul comercial al UE față de SUA, pe fondul creșterii exporturilor extra-UE în 2024, care se ridică la 2,864 miliarde EUR[6], în timp ce SUA a exportat în același an 2,084 miliarde USD[7], semnificativ mai puțin dacă se iau în considerare cursurile de schimb.

Deși nu toate țările UE au o balanță comercială pozitivă, Europa a exportat, în general, mai mult decât SUA și a menținut o balanță comercială ușor pozitivă, în timp ce balanța comercială a SUA este, în ansamblu, negativă. Cu toate acestea, acordul comercial nu vizează neapărat balanța comercială, ci încercările istorice de a pătrunde pe piața alimentară a UE cu produse precum soia modificată genetic, care sunt considerate sigure de agențiile de sănătate pe baza unor definiții din ce în ce mai complexe și a unor ipoteze legate de alegerile alimentare și de sănătate ancorate în definiții personalizate sau consolidate cu pesticide sau alte substanțe considerate sigure, de asemenea, în conformitate cu norme complexe[8].

Există doar două argumente care sugerează că acordul ar fi putut fi necesar și pentru Europa: șocurile puternice pe termen scurt nu sunt benefice pentru o structură economică potențial mai puțin flexibilă, precum cea europeană, și, în al doilea rând, faptul că punerea în aplicare efectivă ar putea transforma acordul în sine cu cel puțin 50%. În caz contrar, foarte puțini observatori terți încearcă să prezinte acordul ca fiind benefic și pentru Europa, iar variația cursului de schimb de la 1 EUR = 1,175 USD la 28.07.2025 la 1 EUR = 1,14 USD la 31.07.2025 este un rezultat clar al acordului.

Cu acest acord, Europa devine mai americană decât înainte, în timp ce SUA se angajează să construiască viitorul Europei cu soia destinată inițial Asiei sau altor parteneri, cu gaz și petrol de șist la prețuri relativ ridicate și, pe lângă produse inovatoare precum software și cipuri AI, cu o bază energetică și industrială învechită.

Noua abordare americană a comerțului internațional se bazează pe presupunerea că Washingtonul poate impune unilateral voința sa în afacerile globale, așa cum a făcut în perioada 1991-2001. Cu toate acestea, procedând astfel, comunitatea internațională dispersată, care în ultimele două decenii încă semăna cu o organizație de cooperare, este transformată, de bunăvoie sau fără voie, într-un câmp de luptă care urmărește să trateze amprenta politică și economică foarte mare a SUA, cu potențialul de supracapacitate în producția și comerțul cu hidrocarburi, precum și în producția de echipamente militare, prin măsuri relativ simple, dar dure, luate atât împotriva concurenților, cât și a aliaților[9]. Provocarea ipotezei că noua ordine mondială bazată pe tarife implică mai multe componente. În primul rând, întrebarea dacă calea aleasă este o reiterare a secolului XX american, puterea și, din punct de vedere istoric, abordările ușor îmbunătățite ale noilor provocări globale nu au definit istoria în comparație cu progresul și inovarea. În al doilea rând, dezechilibrul comercial al SUA este legat de multe alte instrumente de putere, cum ar fi piața datoriilor și garanțiile militare, printre altele. Deși insistarea asupra contului curent poate reprezenta o soluție, există multe alte soluții pe care o superputere financiară le poate utiliza pentru a reechilibra relațiile economice globale, una clasică fiind inflația.

Acordurile bilaterale pot fi asimilate unei noi ordini, dar din perspectiva statului de drept la nivel internațional, care, deși nu este perfectă, a evitat probabil potențiale conflicte după 1948, evoluțiile din afara OMC pot fi percepute și ca o lipsă de legalitate și o legalizare a protecționismului în numele considerentelor de nivel național, precum securitatea națională sau menținerea dominației. Chiar dacă este probabil realizabilă, dominația SUA asupra afacerilor mondiale poate prevala, dar lumea se schimbă inevitabil. În consecință, costurile impunerii unei ordini globale în absența unor mecanisme precum un Consiliu de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) funcțional sau OMC pot crește exponențial, indiferent dacă sunt cheltuite pentru activități mercenare economice sau militare sau pentru alte instrumente de coerciune.

Cu sau fără contribuții substanțiale ale Europei la eficiența economică a Washingtonului, acesta din urmă ar trebui să-și îmbunătățească structural modelul economic și competitivitatea pentru a rămâne relevant în secolul XXI. Stabilitatea generală a comerțului mondial poate fi afectată atât de acorduri potențial înșelătoare, cât și de cheltuieli excesive pentru atingerea obiectivelor considerate strategice în situații conflictuale, mai degrabă decât de o concurență transparentă și relativ loială.

Argumente pro și contra dependenței de SUA și a investițiilor în această țară sunt generate simultan. Pentru contabili, este relativ ușor să demonstreze rentabilitatea investițiilor în anumite sectoare economice sau industriale din SUA și să selecteze perioadele și indicii care susțin argumentele. De asemenea, politicienii europeni pot demonstra în mod plauzibil că Vechiul Continent ar putea fi prea dependent de industriile, energia și ideologia americane.

Obiectivele de dezvoltare durabilă și tranziția rapidă către energia regenerabilă nu au fost simple eforturi idealiste, ci un plan real care a contribuit, printre altele, la decizia Germaniei de a închide centralele nucleare. Fiind unul dintre principalii motori ai economiei europene, cu consecințe pentru multe țări, Germania s-a confruntat cu o cădere după ce și-a redus opțiunile energetice odată cu închiderea centralelor nucleare, o altă cădere când SUA încerca să concureze cu China în domeniul vehiculelor electrice, încercând în același timp să convingă Germania să mențină industria automobilelor cu motor cu ardere internă, mai ales dacă Europa urma să rămână dependentă de petrolul și gazul american, o altă cădere în timpul pandemiei de COVID și a restricțiilor europene, și încă una odată cu sabotarea conductei Nord Stream. Declarațiile recente ale președintelui Trump, potrivit cărora morile de vânt din Europa nu sunt nici estetice, nici utile[10], sunt doar o dovadă a tendinței acum evidente de a limita cât mai mult flexibilitatea energetică a Europei.

Probabil că nu acordul comercial va avea un impact semnificativ asupra capacității UE de a prospera pe termen lung. Nici criza COVID, nici sabotajul asupra conductei Nord Stream, nici încercarea eșuată de a deveni lider în domeniul energiilor regenerabile, nici problemele de imagine cauzate de confiscarea fondurilor străine, luate separat. Dar, combinate și adăugate la incapacitatea de a deveni lider în orice sector care va domina în viitor, tendința Europei de a rezolva problemele și paradigmele impuse din exterior, în loc să le creeze, poate deveni un simptom dificil de combătut.

Prin urmărirea acordului comercial UE-SUA, Europa asigură o stabilitate relativă pe termen scurt, care este într-adevăr necesară pentru o construcție atât de mare. Dar, pierzând avantaje competitive structurale într-un ritm mai lent, eșuând în impunerea unui sistem fiscal echitabil pentru economia digitală și contribuind astfel la canalizarea unor sume enorme de capital către insule obscure pe care pretinde că le combate, în încercarea de a îmbogăți cercurile oligarhice deja bogate, în loc să dezvolte sisteme competitive și auto-consolidante, Europa riscă să devină mai puțin relevantă în afacerile globale.

Prin acceptarea unei noi dezvoltări industriale bazate pe petrol și gaze, Europa riscă ca exporturile sale să fie supuse unui control riguros și impozitate în mod obiectiv, din cauza poluării excesive, dacă economii precum China sau Asia de Sud-Est vor impune o transformare la viteza secolului XXI, într-un mod relativ pașnic și responsabil.

Europa contribuie la consolidarea economiei americane în perspectiva unui război potențial pe care aceasta nu îl poate câștiga doar cu exporturile de petrol și gaze. De asemenea, investițiile în concepte de apărare învechite, care se bazează pe sistemele Patriot și avioanele F-35, pot duce la un default economic, având în vedere că țări precum China și Federația Rusă sunt ambele puteri nucleare, iar Israelul a trebuit să întrerupă ostilitățile după 12 zile de apărare a unui teritoriu foarte mic, cu un cost al rachetelor de 2 miliarde de dolari.

Prin urmare, singura întrebare care se pune în urma acordului dintre SUA și UE este ce altceva poate face Europa pentru a deveni cu adevărat competitivă într-un secol XXI divergent și potențial mai puțin stabil, pe lângă abordarea provocărilor într-o manieră echilibrată?

[1] https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/qanda_25_1930 31.07.2025.

[2] https://www.whitehouse.gov/fact-sheets/2025/07/fact-sheet-the-united-states-and-european-union-reach-massive-trade-deal/ 31.07.2025.

[3] https://www.reuters.com/sustainability/boards-policy-regulation/eus-250-billion-per-year-spending-us-energy-is-unrealistic-2025-07-28/ 31.07.2025.

[4] https://asiatimes.com/2025/07/us-eu-trade-pact-like-japans-a-potemkin-illusion/ 01.08.2025.

[5] https://asiatimes.com/2025/07/the-cost-of-europes-great-capitulation-to-trump/ 01.08.2025.

[6] https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-euro-indicators/w/6-17022025-ap#:~:text=In%202024%2C%20extra%2DEU%20exports%20of%20goods%20rose,2024%2C%20down%20by%202.2%25%20compared%20with%202023. 01.08.2025.

[7] https://www.bea.gov/news/2025/us-international-trade-goods-and-services-december-and-annual-2024 01.08.2025.

[8] https://www.nongmoproject.org/blog/the-gmo-high-risk-list-soybeans/ 01.08.2025.

[9] https://www.eia.gov/todayinenergy/detail.php?id=61545#:~:text=The%20United%20States%20produced%20more,over%20the%20past%20five%20decades. 01.08.2025.

[10] https://www.theguardian.com/environment/2025/jul/28/are-trump-claims-about-wind-power-correct 01.08.2025.