Adolescență tomnatică

Autor: Ana Cătănescu

Picură liniștea
pe pervazul de lemn al toamnei….
O toamnă indecisă,
mlădie și visătoare ca o adolescentă.
Pletele-i lungi se unduie
sub atingerea degetelor vântului rebel
ca ale unui băiat imberb și neliniștit.
Ar vrea să intre în sanctuarul lui septembrie,
dar mai privește galeș din pridvor
către un august cald și zănatic.
Păstrează  pe piele bronzul verii,
dar pune pe umeri șalul pictat cu nori.
În curând, sub povara strugurilor,
a parfumului crizantemelor,
și a ghiozdanelor doldora de vise,
va păși, cu tălpi de dimineți răcoroase,
în zile mai scurte…
cu minute transferate gratis
către nopți din ce in ce mai lungi
și mai zgribulite.
Așteaptă răbdătoare să i se aștearnă la picioare
covorul multicolor de frunze,
lăcrimând din copacii întristați.
Apoi,
ploi insistente și lungi
vor face în numele legii
arestări la domiciliu.
Bodogănind nemulțumită
ca o bătrânică atinsă de artrită,
vremea va aprinde focul în sobe
și va împleti un pulover gri din lână moale,
care să o îmbrățișeze până la primăvară.

A C 10 septembrie 2019

***

Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.

Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.