Alexandru-Paul DIMITRIU, deputat: Intenționez să propun un proiect de lege pentru crearea unui fond de garantare a creditărilor pentru reorganizări – video

• “Mai am în vedere un proiect de lege privind scoaterea din sfera veniturilor impozabile a haircut-ului ca urmare a planului de reorganizare”
• “Trebuie să dispară percepția că insolvența este despre țepe”.
• “Dacă stăm să ne uităm din istoria ultimilor 35 de ani, statul român este incapabil să conducă managerial cum trebuie o companie”

Un fond de garantare a creditărilor pentru reorganizări ar fi foarte util pentru finanțare în procedurile de insolvență, a declarat domnul Alexandru-Paul DIMITRIU, Membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi Camera Deputaţilor, în cadrul dezbaterii RESTRUCTURAREA – MĂSURĂ DE PREVENIRE A INSOLVENȚEI, ediția a III-a, organizată de Financial Intelligence. Domnia sa dorește să treacă prin Parlament un proiect de lege pe această speță.

Domnia sa a explicat: “Sunt un fost de absolvent al Facultății de Drept, care a copilărit din punct de vedere al maturității sale printre insolvențe. Era un lucru de care nu credeam că o să mă ocup în momentul în care am făcut Dreptul, dar am avut șansa să ajung într-o companie foarte bună și deschisă către insolvență și să lucrez cu niște oameni minunați de la care am învățat enorm. Șansa mea a fost că am reușit să cresc printre aceste insolvențe, inclusiv din perspectiva academică.

Ulterior, am ieșit din avocatură și actuala lege a insolvenței a trecut pe la minister exact când am avut onoarea să fiu secretar de stat și să mă ocup de acest lucru, iar acum insolvența mi se întoarce, ca să spun așa, inclusiv în Camera Deputaților.

Aș vrea să vă dau toate aceste trei perspective ale mele: o dată de practician și specialist în insolvență, o dată din partea executivă și acum din partea legislativă.

Am să pornesc de la această calificare a insolvenței pe care eu am simțit-o de fiecare dată. Insolvența este un fel de sistem sanitar –  așa l-am simțit de când am început să îl practic – , un sistem de care trebuie să ne folosim și, în funcție de momentul în care ajungem la doctor, șansele noastre să ne însănătoșim sunt mai mari sau sunt mai mici.

Pot să vă spun că toate reorganizările judiciare de succes la care am participat au avut o singură constantă și anume m-am văzut cu clienții înainte să intre în insolvență. Cu cât interacționam mai rapid cu un potențial client care dorea o redresare, cu atât șansele lui au fost mai mari să se reorganizeze. Pentru că una este să te duci la doctor când te doare puțin burta și te poți trata, alta este să te duci în stadiul trei-patru când ai cancer, situație în care șansele ți se diminuează enorm.

Totodată, din experiența mea, problema fundamentală în cadrul procedurilor de insolvență este finanțarea și mă refer la finanțare externă, care este destul de greu de obținut. Am reușit în practică o astfel de finanțare, dar din punctul meu de vedere a fost singulară. E posibil ca lucrurile să mai fi avansat, dar eu nu am mai practicat insolvența din 2021. Nu știu dacă nu cumva lucrurile acestea s-au înmulțit, ar fi de bun augur.

Din perspectiva executivă, există un proiect care este îmi este foarte drag mie, care a fost generat în urma studiilor doctorale pe care le-am făcut în domeniul insolvenței, pe care urmează să îl propun și anume să încercăm să facem un fond de garantare a creditărilor pentru reorganizări.

Este o chestiune similară cu programul Prima Casă, astfel încât, pentru o perioadă de timp, băncile și sistemul financiar să se obișnuiască cu această idee și să afle că sunt oportunități foarte bune pentru finanțare în cadrul procedurilor de insolvență. În acest moment, banca nu poate să îți dea finanțare atâta timp cât tu ești în insolvență. Dar dacă ai în spate o garantare din partea statului, cred că lucrurile ar sta altfel, asta ar conduce la un nou tip de business, la noi instrumente pe care le-ar avea debitorii și creditorii în cadrul proceselor de insolvență. Cred că un astfel de instrument ar fi de bun augur inclusiv pe partea de restructurare, pe procedurile anterioare insolvenței, lumea ar fi mai încrezătoare că se pot rezolva lucrurile, pentru că de fiecare dată problema este legată de încredere. Atunci când nu este încredere, începe războiul, iar un război în cadrul procedurilor de insolvență generează, ca și un război tipic, pierderi și de o parte și de cealaltă, iar lucrul acesta nu poate să ajute cu nimic.

Mai este o problemă acum din punct de vedere legislativ și ca percepție, apropo de încredere, despre ce înțeleg oamenii în legătură cu insolvența. Când am mers în Senat ca să susțin un proiect de lege, în momentul în care am început să vorbesc despre subiect, care viza insolvența și modificarea parțială a Codului Fiscal, cei care nu erau specialiști în insolvență – era vorba de Comisia Economică, nu cea Juridică – mi-au spus: “Hai să nu mai ajutăm insolvența, că asta e cu țepe!”

Acesta este reflexul aleșilor statului și a trebuit să le explic că una este una, alta este alta. Proiectul pe care l-am depus și sper să vadă lumina zilei vizează scoaterea din sfera veniturilor impozabile a haircut-ului ca urmare a planului de reorganizare. Mi se pare că ar trebui să fie ajutat un debitor care este supus procedurilor de insolvență până la final.

În momentul în care se confirmă un plan de reorganizare și faci haircut-ul respectiv, sumele pe care nu mai trebuie să le plătești creditorilor, ca urmare a confirmării planului de reorganizare, devin venituri impozabile și practic trebuie să plătești impozit pe ele la finalul anului sau trimestrial. Lucrul acesta poate să genereze o confuzie destul de serioasă, pentru că tu poți să intri în faliment ca urmare a confirmării planului pentru că nu îți plătești impozitul la stat generat de confirmarea planului.  Și culmea, în faliment, creanțele renasc și atunci dispare și baza impozabilă și dispare și impozitul. Încercăm să rezolvăm și această problemă.

Personal, pe mine m-a șocat reacția colegilor senatori și la lucrul acesta trebuie să lucreze profesia, inclusiv avocații specializați UNPIR, pentru că trebuie să dispară această percepție și anume că insolvența este despre țepe”.

În opinia domnului Dimitriu, trebuie înăsprită foarte mult reglementarea în ceea ce privește răspunderea administratorilor sau persoanelor care se fac responsabile pentru insolvență.

Întrebat cum vede apetitul companiilor de stat sau al autorităților locale pentru a se angaja în prevenție, domnul Dimitru a spus:

“Nu există un astfel de apetit, vă spun în calitate de politician care, cu părere de rău, afirmă lucrul acesta, pentru că totul este despre funcții, despre locuri, despre niște bani care sunt extrași.

Sistemele din nefericire, sunt extractive, în loc să fie incluzive, vă dau exemple inclusiv din primării, unde se fac companii ale primăriilor cu singurul scop de a eluda procedurile de achiziție publică. Atâta timp cât ai în funcție de decizie pe cineva care nu vrea să-și bage rudele, prietenii și așa mai departe în posturile respective, poate să se gândească la o închidere a societăților, la o restructurare, la o privatizare, pentru că, dacă stăm să ne uităm din istoria ultimilor 35 de ani, statul român este incapabil să conducă managerial cum trebuie o companie, nu avem exemple de succes decât în ceea ce privește monopolurile, dar acolo este altă problemă. Ele trebuie să existe în anumite domenii cheie și strategice, dar în rest e evident că monopolul acela nu produce bunăstare și inovare. Deci nu cred că este interes în acest moment pentru prevenție”.