Arendașii de modă nouă

de Laurențiu Mitrache

Cu ceva zile in urma, APA NOVA BUCURESTI, concesionarul serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare din Bucuresti a efectuat plata dividendelor catre Primaria Capitalei: nici mai mult, nici mai putin decat 24.459.465 lei. Din modestie, probabil, doamna Irina Munteanu, chief financial officer al societatii in cauza, nu a mentionat nici valoarea dividendelor VEOLIA EAU (110.509.993 lei!), nici valoarea totala a dividendelor (149.966.065 lei) nici valoarea medie a dividendelor  zilnice (410.865,93 lei!), indiferent daca ploua sau nu, dar mai ales daca ploua!

Prezumand lipsa de pregatire economica a consumatorului bucurestean de apa potabila si de ploaie, APA NOVA nu a considerat necesar sa precizeze randamentul propriului capital financiar investit, sursa  finantarii investitiilor si, mai ales, sursa… rambursarii lor: taxa aplicata bucurestenilor!

Excelentul rezultat financiar nu ar fi fost posibil daca nu ar fi fost realizata “eficientizarea si digitalizarea operatiunilor APA NOVA BUCURESTI”, declara cu evidenta mandrie personajul mai sus amintit. Am adauga, in completare,  cateva elemente cu induiosatoare candoare ignorate: contractul de concesiune acordat de Primaria Generala Capitalei in anul 2000 pentru o perioada de 25 de ani, deciziile Consiliului General al Capitalei prin care s-a majorat succesiv tariful aplicabil consumatorilor de apa potabila sau meteorica si, nu chiar in ultimul rand, lungul si subtil sinuosul parcurs al dosarului nr. 207/P/2015 de la deschidere de catre DNA pana la clasare “din lipsa de probe”!   

Conditionarea existentei umane de accesul la apa este motivul necesar si suficient pentru a determina reglementarea “alimentarii cu apa si canalizarii Bucurestilor” prin lege (Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006, republicata 2013) si a-i conferi statutul de serviciu public (art.1.1), facand parte din sfera serviciilor comunitare de utilitati publice (art.1.3), asigurand satisfacerea nevoilor de utilitate si interes public general ale colectivitatilor locale (art.1.3).

Obligatiiile nu doar legale dar mai ales morale decurgand din Legea 241/2006 au complexat in asa masura Primaria Generala a Capitalei incat, coplesita de sentimentul incapacitatii de a se ridica la nivelul asteptarii bucurestenilor, a incheiat prin Consiliul General al Municipiului Bucuresti, la data de 17 noiembrie 2000, un Contract de Concesiune cu APA NOVA Bucuresti, concesionand celei din urma “bunurile proprietate publica si dreptul de furnizare a serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare catre Municipiul Bucuresti”.

Este, totusi, important de precizat ca Serviciul public de alimentare cu apa si de canalizare (…) se infiinteaza, se organizeaza si se gestioneaza sub conducerea, coordonarea, controlul si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale (Primaria Generala a Capitalei – n.n.) si are drept scop alimentarea cu apa, canalizarea si epurarea apelor uzate pentru toti utilizatorii de pe teritoriul localitatilor (art.2.1).

Exprimand in esenta “cedarea temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri”  concesionarea a imbracat, de-a lungul timpului, o tipologie diversificata cunoscuta sub diferite denumiri: arenda (bulgara, sarba, poloneza, rusa), arrendare (sarda), arrendar (spaniola), rendita (ilaliana), etc. In Romania, a fost –si este! – practicata sub numele de arenda (Muntenia), orinda (Moldova), aranda (Transilvania).

Procedura “concesionarii”, neavand nimic reprobabil prin ea insasi, poate capata un astfel de caracter atunci cand concesionarea vizeaza necesitati umane indiscutabil vitale, asa cum sunt  apa, energia sau pamantul, iar concesionarul este dispus sa minimizeze consecintele negative asupra cetateanului de rand, tranzactionandu-l practic pe acesta din urma in vrac!  Istoria nu foarte indepartata a Romaniei retine cateva evenimente care au punctat dureros consecintele ignorarii consecintelor asupra cetatenilor de rand, intre care cazul Mihalaki Sturdza.

Acestui membru al bogatei familii Sturdza, veniturile uriasei sale mosii din nordul Moldovei ii asigurau un trai mai mult decat confortabi in Franta. Imun la virusul in plina expansiune al capitalismului, prefera arenda propriei implicari in administrarea mosiei. In 1906 a inceput o disputa fara precedent pentru preluarea in arenda a mosiei, Mochi Fischer si cumnatul sau Berman Juster supralicitand rand pe rand ofertele catre proprietar, folosindu-se si de masa taranilor pentru a exercita presiuni partinice pentru a determina acordarea contractului de catre Sturdza.

In final, a avut castig de cauza Mochi Fischer care, purtat de euforia succesului, a apreciat ca nu mai este nevoie sa respecte promisiunile facute taranilor a caror interventie nu fusese de neglijat. Ce a urmat, a fost plastic reprezentat de pictorul Octav Bancila (“1907”) si narat de Liviu Rebreanu (“Rascoala”)…

In remake-ul contemporan, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si dinastia primarilor Capitalei interpreteaza cu mult prea multa daruire de sine rolul personajului Mihalaki Sturdza, dupa cum rolul arendasului este magistrat interpretat de APA NOVA Bucuresti.  Cetatenilor Bucurestilor nu le-a ramas, usor de ghicit, decat un singur rol ….

Cu o generozitate de subinteles, nici Consiliul General al Municipiului Bucuresti, nici Primarul General al Capitalei, doamna Gabriela Firea Pandele, nici Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorilor, nici Parchetul, nici Politia, nici DNA nici DIICOT nici Primul ministru, nici Presedintele republicii nici Avocatul Poporului, nici…. (?!) nu sesizeaza faptul ca de ani de zile cetatenii platesc pentru colectarea si transportul apei pluviale, care in chiar contractul de concesiune este dfinita ca fiind “apa provenita din precipitatii, care nu s-a infiltrat in pamant si care este deversata in sistemul de canalizare sau conducta colectoare”. 

In urma cu exact doi ani, doua doamne salariate ale Primariei Generale a Capitalei /Directia Generala Servicii Publice / Directia Utilitati Publice / Serviciul Alimentare cu Apa si Canal (impresionanta organizare, nu-i asa?!) Magdalena Iuga, director executiv, si Cristina Daniela Pop, sef serviciu, promiteau in scris ca “in cel mai scurt timp, proiectul de hotarare vizand aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu apa si canalizare a Municipiului Bucuresti” incluzand “prevederi privind facturarea cantitatii de apa ca procent din apa potabila consumata (in prezent 100%!!!) si la facturarea cantitatii de apa meteorica (in prezent tot 100%!!!) va fi supus dezbaterii publice.”  Suplimentar, cele doua precizeaza ca se va continua facturarea in procent de 100% a apei potabile consumate ca fiind deversata in reteaua de canalizare “pana la momentul in care se va realiza un studiu de specialitate privind monitorizarea debitelor de apa uzata deversata care va stabili daca procentul de 100% este corespunzator cantitatii de apa facturata utilizatorilor, daca acesta (studiul – n.n.) va reliefa un procent mai mic.”  Studiul nu a fost inca realizat, nefiind inca identificati specialistii care sa stabileasca procentul apei deversate mai mare de 100% din cea utilizata!!!

De retinut ca in Contractul de Concesiune este trecut un procent al apei deversate la canalizare de 80% din apa consumata!  Un mic detaliu, abordat cu nonsalanta unui Sergiu Nicolaescu: “M-au ciuruit!”

Lunar, zeci de mii de bucuresteni suporta costul unor servicii inexistente, victime ale nonsalantei si generozitatii pe seama altuia a membrilor Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Generozitatea nu s-a limitat la atat: pretul metrului cub de apa a crescut intr-un ritm inimaginabil chiar si pentru faimosul Jack si al sau vrej de fasole, acoperind  investitiile APEI NOVA cu varf si indesat!

La un moment dat, in 2015, DNA parea a detine informatii ca “generozitatea” consilierilor generali ar fi fost modest stimulata cu circa 12 milioane de euro din partea APA NOVA. Evident, nimic adevarat si a fost suficienta instalarea unui guvern liberal ca DNA sa realizeze ca nu detinea de fapt nicio proba impotriva invinuitilor, ca din intamplare membri de vaza ai… Partidului National Liberal!

Nu este deci de mirare ca, spre deosebire de fermierii mari si mici, de agricultori in general, cetatenii Bucurestilor se roaga pentru… seceta, singurul fenomen inhibator al cresterii facturii APA NOVA Bucuresti. Sunt chiar zvonuri despre convertirea sfantului Dimitrie Basarabov din “aducator de ploaie” in “aducator de seceta”!  Poate ca va realiza totusi cineva ca, mai ales in an electoral, excesul de ploaie poate poate afecta voturile invers proportional cu cresterea facturilor!