Aritmetica deficitului: Ce arată cifrele după un an de „austeritate” şi trei ani de taxe mărite? (opinie Florin Cîţu)

Deficitul bugetar rămâne una dintre cele mai stringente probleme fiscale ale României, iar evoluțiile recente ridică semne de întrebare serioase cu privire la eficiența măsurilor adoptate în ultimul an.

Deficitul în cifre
• Ținta oficială pentru 2025, stabilită prin legea bugetului: 7,04% din PIB (aproximativ 134,6 miliarde lei);
• Noua estimare declarată de guvern: 8% din PIB (circa 151,5 miliarde lei);
• Deficitul efectiv în 2024 (execuție pe cash): 8,65% din PIB (aproximativ 152 miliarde lei).

Așadar, în pofida unui pachet fiscal extins – ce include creșteri de TVA, accize și impozite pe dividende – proiecțiile arată că deficitul bugetar nu scade în 2025.

📌 Observația #1: Consolidarea fiscală bazată în special pe venituri nu dă rezultate

Măsurile aplicate până acum – în principal creșteri de taxe – nu au reușit să reducă deficitul. În schimb, au generat costuri economice semnificative:
• presiuni inflaționiste suplimentare, mai ales din zona prețurilor reglementate și consumabilelor de bază;
• reducerea cererii interne într-un moment de fragilitate economică;
• deteriorarea percepției investitorilor, cu impact asupra costurilor de finanțare.

📌 Observația #2: Ecuația bugetară nu se închide nici in 2026

Noua țintă de 8% din PIB implică o deviație de peste 17 miliarde lei față de bugetul aprobat.

Pentru 2026, guvernul anunță un obiectiv de 6% din PIB, ceea ce ar presupune un efort suplimentar de ajustare de aproximativ 30 miliarde lei – în condițiile în care nici pachetul actual, nici cele propuse nu livrează rezultate vizibile.
Această discrepanță sugerează o problemă de fond: dependența de măsuri temporare, în absența unei reforme structurale reale.

📌 Observația #3: Riscuri în creștere pentru stabilitatea macroeconomică

Mixul de politici actual – consolidare fiscală prin creșteri de taxe într-un context economic fragil – este prociclic și amplifică dezechilibrele:
• inflație persistentă, accentuată de politicile fiscale indirecte;
• stagnare a investițiilor și scădere a încrederii în mediul economic;
• presiuni asupra dobânzilor și potențiale revizuiri negative ale ratingului de țară;
• incertitudine fiscală crescută, cu risc de noi ajustări în cascadă (TVA la 24%?).

Concluzie: Ajustarea fiscală durabilă nu poate fi realizată fără reforme reale pe partea de cheltuieli

Experiențele internaționale arată că ajustările fiscale sustenabile se bazează pe disciplină bugetară, reducerea risipei, și eficientizarea statului, nu doar pe creșterea veniturilor fiscale.

O strategie coerentă ar include:
• optimizarea cheltuielilor publice, în special în zona de personal și subvenții ineficiente;
• privatizarea sau valorificarea activelor de stat care nu aduc randament economic;
• simplificarea Codului Fiscal, pentru a încuraja conformarea voluntară și a reduce arbitrariul administrativ;
• eliminarea barierelor din calea investițiilor, printr-un cadru de reglementare mai clar și mai predictibil.

Fără aceste corecții de fond, riscul este ca România să rămână blocată într-un cerc vicios: deficit ridicat, taxe mai mari, investiții mai mici și, în cele din urmă, recesiune prelungită.