Artur Stratan: “Am putea rezolva mai întâi criza energiei electrice și cea a gazelor se va rezolva de la sine”

Autor: Artur Stratan, Consultant Senior partnerg-i

Asistăm la ceea ce se întâmplă pe cele două piețe de energie electrica și de gaze naturale: principalul furnizor de gaze al Europei valsează în fiecare zi după cum dictează piața și interesele proprii și prețurile reacționează corespunzător, în ton cu muzica de pe propriul meridian.

Am mai spus-o și o repet: criza actuală a gazelor a fost de la bun început grefată pe criza iminentă a energiei electrice în toată Europa. Ce a avut partenerul Europei în plus față de noi toți ceilalți, pe lângă producția de gaze naturale, a fost viziunea și predictibilitatea a ceea ce avea să se întâmple de la sfârșitul verii în toată Europa. Ei au făcut socotelile și au înțeles că Europa va înregistra deficituri mari de producție și implicit excedente de consum de energie electrică. Au sesizat că pașii decarbonării sunt mult mai ambițioși, rapizi și nerealiști decât ritmul de înlocuire a facilităților vechi de producție de energie electrică cu cele verzi.

Deficitul de energie electrică va trebui rezolvat rapid și cea mai facilă formă este cogenerarea pe gaze naturale. S-a anticipat că pentru cogenerarea accelerată de urgență va crește exponențial și consumul de gaze naturale și s-au pregătit încă din vară, începând să extragă gazele din înmagazinările subterane proprii din Europa. Nu putem asocia comportamentul de piață al furnizorilor externi de gaze naturale ai UE cu al unui vânător iscusit, pentru că un vânător își organizează pânda și așteapă ca vânatul să-i intre în bătaia puștii. Situația a fost atât de predictibilă încât vânătorul nostru doar a pus o capcană, știind că vânatul său va urma un anumit drum și la ce moment o va face. Apoi doar s-a dus și și-a recuperat vânatul din capcana în care căzuse singur. Și unde mai punem la socoteală ca acea capcană era de proveniență europeană.

Este foarte trist să recunoaștem acest lucru, dar întreaga Europa a căzut în propria capcana și nu au existat măcar elemente palpabile, care să atragă atenția timpuriu asupra a ceea ce urma să se întâmple. Beatitudinea entuziasmului general al decarbonarii s-a transformat într-un heirupism distructiv și contrar propriilor interese europene.

Întregul ciclu vicios este de fapt o înlănțuire de factori, care se repetă la fiecare iterație nouă, și care nu fac altceva decât să mărească prețurile la electricitate și gaze pe bursele de profil.

Elementele acestui ciclu, în ordinea interdependențelor:

1. nevoia de achiziție de energie electrică
2. ambițiile de decarbonare
3. necesitatea de a taxa poluatorii prin intermediul certificatelor de carbon
4. goana de a obține beneficii financiare de pe urma tranzacțiilor cu certificate de carbon
5. nevoia de a acoperi deficitul de energie electrică prin cogenerare de urgenta pe gaze naturale
6. nevoia de a importa mai multe gaze naturale pentru a acoperi nevoia cogenerarii de urgenta
7. nevoia de a cumpăra mai multe certificate de carbon
8. nevoia de a crește prețul electricității pentru a îngloba valoarea certificatelor de carbon și valoarea crescătoare continuu a gazelor naturale
9. nevoia de a achiziționa energie electrică și gaze din piață la prețuri forward/ future predictibile și sustenabile
10. panica, generată de nevoia de predictibilitate pe termen lung

La toate elementele de mai sus, la final se adaugă panica. Panica de care au dat dovadă furnizorii și consumatorii de energie electrică și gaze naturale și care nu mai pot cumpăra la prețuri predictibile și sustenabile pe termen lung. Ceea ce părea un preț mare și de neacceptat în luna septembrie, a devenit la mijlocul lunii decembrie un preț foarte mic și foarte accesibil, în comparație cu nivelurile uriașe la care s-a ajuns astăzi. Raționamentul se aplica în continuare și cu toții ne întreabăm dacă nu cumva prețurile mari din decembrie vor deveni din nou prețurile mici și accesibile din februarie sau martie. Și această panică instaurată face furnizorii să arunce ordine mari de cumpărare în piață la prețuri foarte mari. Este aceasta soluția? În modul de panică totală, da. Cam toate marile companii consumatoare de energie încearcă cu disperare să definitiveze bugetele pentru anul urmator și în ele, în dreptul energiei electrice și a gazelor naturale, trebuiesc trecute niște valori. Acele valori sunt costuri parțiale din viitoarele produse finite și ele trebuie să fie în principiu sustenabile, pentru a putea genera  produse ce își vor găsi cumpărători într-o anumită nișă și la prețuri comparabile pe piața concurențială națională, europeana sau internațională.

În modul rațional, lucrurile trebuiesc abordate diferit. În primul rând, putem presupune că această criză nu va continua la infinit și că, până la urmă, se vor aduna mințile luminate ale Europei ca să pună capăt acestui vis urât.

În al doilea rând, trebuie spus că Europa, lăsând ambele piețe la voia întâmplării și nesupravegheate corespunzător, și-a aruncat în aer mult mai multe mingi decât a putut gestiona. Rezultatul a fost că UE nu a mai putut jongla cu ele și le-a scapat pe toate. Prețul uriaș al gazelor pe care Gazprom l-a provocat în piață a făcut probabil ca întregul cost al conductei Nord Stream 2 să fi fost deja recuperat. Odată investiția recuperată, cred că Gazprom nu prea mai este atât de interesat de soarta gazoductului și de circuitul său de aprobare în Germania și de către UE. Gazprom a provocat o inversare de trend a pieței și a realizat că nu trebuie să vândă o producție mare de gaze naturale la prețuri mici, ci că mult mai profitabilă este vânzarea unor cantități mai mici, dar la prețuri mult mai mari, maximizând astfel profiturile anuale. Rusia știe foarte bine că începând din acest an se dorește ca importurile de gaze în UE să fie din ce în ce mai mici. De aceea oferă țărilor prietene contracte pe termen lung și la prețuri mai mici.

Cum orice baț are două capete, mai există și un revers al poveștii. Se pare că această perioadă este de fapt și un test de reziliență al UE în mijlocul iernii, la un nivel scăzut al importurilor de gaze din Rusia. Nu întâmplător multe vapoare de LNG și-au schimbat rutele de aprovizionare dinspre Asia spre Europa. Cum SUA a devenit cel mai mare exportator de LNG și cum SUA militează pentru obținerea de către UE a independenței energetice față de Rusia, aș spune că nimic nu este întâmplător sub soare.

Sunt mai mult decât convins că Rusia lucrează deja la dezvoltarea unei uriașe strategii a hidrogenului și că deja au și început să investească în noile facilități de producție. Pentru că va veni o vreme când Europa nu va mai avea nevoie de gaze naturale, ci de hidrogen, și încercați să ghiciți cine va fi în stare să ofere cantități foarte mari la prețuri foarte mici întregii Europe? Și acest ciclu al dependenței se va repeta și va avea același deznodământ ca al gazelor naturale, până când și hidrogenul va fi declarat murdar și va fi probabil înlocuit de un alt combustibil mult mai verde. Și pentru ca vecinătatea geografică nu poate fi schimbată, Rusia va fi tot timpul acolo pentru a furniza și alte forme de energie Europei. Acesta este jocul și actorii sunt aceiași.

Propunerea de a face concertat la nivel comunitar toate importurile de gaze naturale din Rusia pare a fi o idee constructivă, pentru că astfel vor dispărea elementele de negociere specifice fiecărei țări în parte. Când negociezi cu mai multe țări simultan și când ai mai multe conducte care aduc gaze în Europa și care pot în același timp să blocheze cantitățile livrate într-o anumită zonă geografică, fără a avea dreptul de a fi livrate în alte zone, deja întreaga negociere nu mai pare a fi decât un mare joc de șah. Când trebuie să negociezi cu o singură entitate, nu mai poți face jocurile pe tabla de șah și știi, când te afli de cealalată parte a mesei de negociere, că este vorba despre totul sau nimic. Nu mai poți face jocuri de presiune sau favorizare către mai multe țări deodată, încurcând de fapt piața și distrugând predictibilitatea ei și a afacerilor consumatorilor industriali de energie, pe termen lung.

Europa va mai avea multe de învățat din această super-criza energetică și în timp se vor dezvolta și măsurile adiționale de siguranță. Una dintre ele ar fi interzicerea de a extrage gaze naturale din înmagazinările subterane europene în plină vară, indiferent de proprietarul depozitelor. Pentru că acest lucru s-a facut cu premeditare în această vară, tocmai pentru a crea condițiile și premisele furtunii perfecte.

Asumând perfectibilitatea mecanismelor de cuplare și interconectare la nivel comunitar, a doua masură care ar putea fi evaluata ar fi asigurarea consumului național de energie electrică în fiecare țară membră UE și acordarea permisiunii doar de a exporta excedentul de electricitate neconsumat în fiecare țară. Interconectarea regională nu ar fi trebuit să funcționeze după principiul vânzării la export a unor cantități mari și la prețul mai mare, în defavoarea consumului național local la un preț sensibil mai mic. Dacă urmăriți istoric evoluția interconectărilor regionale a piețelor de energie electrică pentru ziua următoare, veți remarca și evoluția crescătoare a prețurilor pentru ziua următoare în zonele recent interconectate. Prin această interconectare s-a creat ocazia traderilor de a livra la export cantități mari de energie electrică și de a le vinde la prețuri mai mari, generând astfel profituri excepționale. În acest sens, ar putea fi identificate măsuri de reversare substanțială a tranzacțiilor transfrontaliere, care au alimentat de fapt această nebunie a prețurilor pentru ziua următoare. Și de la ele, dispărând predictibilitatea pe termen lung, s-au contaminat și prețurile forward/ futures.

O piață normală de energie electrică sau de gaze naturale este caracterizată de faptul că prețurile forward/ futures sunt la niveluri acceptabile și predictibile pe termen lung, fără variații spectaculoase chiar pe termen scurt. Prețurile spot (intrazilnice și pentru ziua următoare) sunt și ele de regulă puțin mai mari decât cele forward/ futures, tocmai pentru că jongleză într-o piață pe termen foarte scurt și de regulă zilnică. În aceastî piață spot sunt satisfăcute nevoile de vânzare și cumpărare pentru a acoperi deficite și excedentele determinate de lipsa unor produse profilate forward/ futures sau provocate de evenimente neprevăzute sau accidente tehnologice, ce efectează disciplina de consum. Într-o piață normală, prețul PZU (piața pentru ziua următoare) trebuie să mențina un ecart cvasi-constant față de valorile pieței forward/ futures.

Însă, în piața de energie de astăzi vedem un trend exact pe dos, în care prețul PZU este setat artificial prin mecanisme neclare de piață și prețul forward/ futures fiind forțat să urmeze curba crescătoare a celui PZU pentru a crea o nouă normalitate de preț pe termen lung. Situația este complet anacronică și distruge conceptul de predictibilitate. În cazul în care prețurile se vor normaliza și vor scadea, vom vedea o furtuna a denunțărilor unilaterale ale contractelor de furnizare, dar de data aceasta de către consumatori și nu de către furnizori.

Este foarte greu de înțeles cum un producător de energie electrică, cu aproximativ aceleași costuri de producție, poate majora prețul pe piața en-gross de câteva ori, doar pentru ca piața i-o permite. Chiar dacă piața o ia razna uneori, trebuie să se intervină și să se declare că piața nu mai funcționeză după reguli normale și că de fapt a căzut într-o zonă a speculației excesive a prețului de vânzare, comportament ce necesită intervenția în sensul eliminării cauzelor care au condus la comportamentul deviant al pieței. Deși poate părea că nu avem, sunt destui specialiști în energie care ar putea pune degetul pe rană, identifice cauzele și recomande măsurile cu efect maxim pentru ieșirea din criză.

Și așa cum ambele crize, de energie electrică și de gaze naturale, sunt înlănțuite și contopite, pentru a rezolva criza generală energetică, va trebui mai întâi rezolvată una dintre ele și cealaltă se va rezolva de la sine. Am putea începe cu criza energiei electrice, pentru că cea a gazelor probabil încă nu și-a spus ultimul cuvânt.

Miercuri, 22 decembrie, au crescut exploziv prețurile forward/ futures la gazele naturale pe bursa TTF de la Amsterdam. Până la începutul lunii decembrie, prețurile rămâneau foarte mari până în luna de livrare martie 2022 și apoi scădeau, pentru lunile de livrare ulterioare, la nivelul de 30-40 EUR/MWh. Din cauza declarațiilor recente belicoase de presă, și din cauza panicii deja instaurate, toate prețurile până în martie 2023 au sărit la nivelul de 105-135 EUR/MWh.

Un parteneriat energetic extern al UE nu se poate construi doar la nivel declarativ. Orice declarație trebuie susținută pe termen lung de fapte, pentru că doar așa se câștigă încrederea unui partener. Această relație trebuie să rămână o relație pur comercială și fără nicio urmă de politică sau geostrategie. Atât UE cât și partenerul său extern, ambele au locul lor sub soare și pot colabora fără a folosi vectori energetici unii împotriva celorlalți. Trebuie doar să vrea.