De cele mai multe ori, când vorbim despre contribuțiile la buget, gândul ne duce adesea la impozite, taxe și alte plăți directe. Însă, în cazul industriei de asigurări, impactul economic este chiar mai amplu decât pare la prima vedere. Dincolo de contribuțiile fiscale evidente, asigurările joacă un rol esențial, unul indirect, în menținerea echilibrului financiar al societății – inclusiv al statului.
Prin natura lor, asigurările preiau riscurile individuale și colective, funcționând ca un veritabil amortizor de șoc pentru economie și comunități. În momente dificile – accidente, dezastre, probleme medicale sau alte evenimente neprevăzute – despăgubirile plătite de asigurători înseamnă mai puține cheltuieli pentru stat. Așadar, cu cât piața asigurărilor este mai dezvoltată, cu atât statul poate fi mai eficient în utilizarea resurselor sale.
Acest rol al sistemului de asigurări devine cu atât mai important într-un context în care riscurile sunt tot mai complexe, iar nevoia de protecție financiară este în creștere.
Sănătatea – cum reducem presiunea pe bugetul public?
Puțini realizează că despăgubirile plătite de asigurători în baza asigurărilor de sănătate nu aduc beneficii doar celor asigurați, ci contribuie și la reducerea presiunii asupra bugetului public. Practic, în 2024, prin intermediul asigurărilor private de sănătate, bugetul asigurărilor sociale gestionat de CNAS a fost degrevat de cheltuieli în valoare de aproximativ 522 milioane lei, în creștere cu 14% față de anul anterior.
Și totuși, aceasta este doar o mică parte din potențial. În România, asigurările voluntare de sănătate contribuie astăzi cu doar 1% din totalul cheltuielilor din domeniul sănătății, în timp ce media Uniunii Europene este de 4%. În unele țări din fostul bloc vestic, finanțarea privată prin asigurări ajunge la 10–14%.
Dacă România ar atinge măcar media europeană de 4%, bugetul CNAS ar putea fi degrevat cu peste 2 miliarde lei anual. În scenariul mai ambițios, de 10% contribuție privată, sprijinul ar putea depăși 5,2 miliarde lei – o sumă care ar putea fi redirecționată către investiții, prevenție sau infrastructură medicală, de exemplu.
Este fezabil? Cu siguranță. Potențial și interes există. La finalul trimestrului III din 2024, peste 800.000 de români aveau o asigurare voluntară de sănătate, numărul acestora fiind în creștere față de anul anterior. În plus, peste 900.000 de dosare de daună au fost înregistrate în același an – o dovadă clară că asigurările sunt nu doar utile, ci și utilizate: statistic, fiecare asigurat a apelat cel puțin o dată la polița sa.
Catastrofele naturale – cine plătește în lipsa protecției?
România se confruntă frecvent cu fenomene meteo extreme, iar efectele lor sunt tot mai vizibile. Inundațiile catastrofale din județul Galați, de anul trecut, au adus pagube uriașe comunităților. Estimările arată că statul a fost nevoit să plătească, din fonduri publice, aproximativ 100 milioane lei pentru a acoperi distrugerile produse.
Însă acest cost putea fi preluat de industria de asigurări, dacă gradul de acoperire prin polițe ar fi fost mai mare. În multe dintre localitățile afectate, penetrarea asigurărilor era sub 10%, ceea ce a însemnat că cea mai mare parte a despăgubirilor a rămas în sarcina statului. Dacă această rată de acoperire ar fi fost la un nivel mai ridicat, o parte semnificativă din această povară ar fi fost preluată de sistemul de asigurări – prin PAID (prin polițele obligatorii) și prin asigurătorii care oferă polițe facultative, în funcție de riscurile acoperite.
Așadar, și în fața unor evenimente extreme, asigurările pot face diferența – nu doar pentru fiecare familie în parte, ci și pentru bugetul public, care este adesea chemat să intervină acolo unde nu există protecție financiară.
Anul trecut, în baza asigurărilor obligatorii s-au plătit despăgubiri de circa 20 milioane lei, iar în baza celor facultative nu mai puțin de 163 milioane lei, în creștere cu 13%. Asta în contextul în care, la nivel național, doar cam 24-25% din locuințe au o poliță obligatorie și 17% una facultativă, care le protejează complet. Extrapolând, dacă România ar ajunge la o rată de penetrare a asigurărilor pentru locuințe comparabilă cu media UE de 62%, am putea vorbi despre despăgubiri totale de peste 600 milioane lei, fără să luăm în calcul o eventuală creștere a severității sau frecvenței riscurilor.
În concluzie: dezvoltarea industriei de asigurări nu este doar în beneficiul direct al celor care aleg să se protejeze, ci are și un impact pozitiv asupra bugetului de stat, al comunităților locale și al societății în ansamblu. Prin reducerea presiunii asupra sistemului public de sănătate, prin acoperirea pagubelor produse de dezastre naturale și nu numai, asigurările pot deveni un pilon esențial în construcția unei economii mai reziliente și a unei societăți mai bine protejate.
Aceste argumente nu mai lasă loc de îndoială: asigurările nu sunt un cost, ci o investiție – în siguranța fiecăruia dintre noi și în viitorul României.
Într-o Românie în care riscurile cresc, iar resursele publice sunt limitate, asigurările devin nu doar necesare, ci vitale.