„Telegrama mai lungă” din Atlantic Council: Biden trebuie să traseze linii roșii împotriva Chinei și să se concentreze asupra conducerii autoritare a lui Xi Jinping

Un autor anonim, auto-descris ca fiind un fost oficial guvernamental cu experiență profundă în ceea ce priveşte China, a publicat săptămâna aceasta un document extraordinar  de strategie la Consiliul Atlantic, scrie Frederick Kempe, președinte și CEO al Atlantic Council, unul dintre cele mai influente grupuri de reflecție din SUA în domeniul afacerilor globale, potrivit CNBC.

Conform acestuia, scopul documentului nu este altceva decât să modeleze strategia administrației Biden către Beijing – cu președintele Xi Jinping ca obiectiv principal.

Ceea ce face ca lucrarea să merite citită, toate cele 26.000 de cuvinte ale acesteia, sunt înțelegerile autorului cu privire la funcționarea internă a Chinei și la fisurile partidului, soluțiile autorului la lipsa actuală a oricărei strategii naționale coerente ale SUA față de Beijing și apelul din document ca administrația Biden să traseze „linii roșii”, iar „în cazul în care descurajarea eșuează, să determine intervenția directă a SUA”.

„Lista cu liniile roșii din Statele Unite ar trebui să fie scurtă, concentrată și aplicabilă”, scrie autorul.

Documentul susține că aceste linii roșii ar trebui să includă:

• Orice acțiune cu arme nucleare, chimice sau biologice a Chinei împotriva Statelor Unite sau a aliaților săi, sau acţiunile Coreei de Nord, în condiţiile în care China nu a luat măsuri decisive pentru a preveni o astfel de acțiune nord-coreeană.
• Orice atac militar chinez împotriva Taiwanului sau a insulelor sale offshore, inclusiv o blocadă economică sau un atac cibernetic major împotriva infrastructurilor și instituțiilor publice din Taiwan.
• Orice atac chinez împotriva forțelor japoneze în apărarea suveranității japoneze asupra insulelor Senkaku și a zonei lor economice exclusive din Marea Chinei de Est.
• Orice acțiune ostilă majoră a Chinei în Marea Chinei de Sud pentru a revendica și militariza insulele, pentru a desfășura forțe împotriva altor state reclamante sau pentru a preveni libertatea deplină a operațiunilor de navigație de către Statele Unite și forțele maritime aliate.
• Orice atac Chinse împotriva teritoriului suveran sau a bunurilor militare ale aliaților din tratatele SUA.

Apelul la aceste linii roșii stârnește deja dezbateri în rândul experților chinezi din întreaga lume, deși lucrarea a fost publicată joi. Disputa este între cei care consideră că stabilirea unor limite mai clare ar reduce agresiunea chineză şi cei care cred că stabilirea unor astfel de linii roșii este o invitație fie la umilirea SUA, în cazul în care nu reușesc să fie puse în aplicare, fie duc la conflicte nedorite, dacă sunt puse în aplicare.

Cu toate acestea, ceea ce a stârnit o dezbatere și mai mare este concentrarea singulară a documentului asupra liderului Chinei și comportamentului său, care, de la instalarea sa la putere în 2013, a făcut țara mai asertivă din punct de vedere extern și mai represivă pe plan intern, intensificând cel mai recent restricțiile asupra afacerilor private și consolidând rolul întreprinderilor de stat, scrie şeful Atlantic Council.

„Cea mai importantă provocare cu care se confruntă Statele Unite în secolul XXI este creșterea unei Chine din ce în ce mai autoritară sub conducerea președintelui și secretarului general Xi Jinping”, scrie autorul anonim, precizând: “Strategia politică a SUA trebuie să rămână axată pe preşedintele Xi, cercul său interior și contextul politic chinez în care guvernează. Schimbarea procesului de luare a deciziilor va necesita înțelegerea, operarea în interior și schimbarea paradigmei lor politice și strategice. Toată politica SUA care vizează modificarea comportamentului Chinei ar trebui să se învârtă în jurul acestui fapt sau este probabil să se dovedească ineficientă”.

Poate părea un simplu exercițiu de logică că, atunci când o țară de-a lungul timpului devine mai autoritară, cu puterea investită din ce în ce mai mult într-un singur individ, orice strategie de gestionare a acelei țări ar trebui să înceapă de la vârf. Experții au analizat acest comportament al preşedintelui Vladimir Putin din Rusia.

Cu toate acestea, dezbaterea inițială din această săptămână care a urmat publicării „The Longer Telegram” a variat de la un fost înalt oficial american care a salutat documentul din cauza concentrării sale clare și lucide asupra lui Xi, la un altul care se temea că o astfel de abordare americană ar fi luată în considerare ca o susținere pentru schimbarea regimului, abordare care nu ar putea decât să intensifice tensiunile.

Speranța autorului este că lucrarea sa va fi un pas important „către o nouă strategie americană în ceea ce priveşte China” care include zece elemente cheie prezentate în lucrare, de la abordarea punctelor slabe economice și instituționale interne până la coordonarea deplină cu aliații majori, astfel încât toate acțiunile semnificative să fie luate împreună, ca răspuns la China.

Autorul susține că orice strategie americană ar trebui să se bazeze pe „cei patru piloni fundamentali ai puterii americane: ”puterea armatei sale, rolul dolarului ca monedă de rezervă globală și pilon al sistemului financiar internațional, conducerea tehnologică globală continuă, și valorile libertății individuale, corectitudinii și statului de drept „în ciuda diviziunilor și dificultăților politice recente”.

Potrivit lui Frederick Kempe, a fost alegerea a autorului de a numi acest document extraordinar „Telegrama mai lungă”, asociind-o cu îndrăzneală cu faimoasa „Telegramă lungă” a lui George Kennan din februarie 1946 care a fost trimisă inițial sub forma unui cablu marcat „Secret” către Departamentul de Stat din funcţia sa ca șef adjunct de misiune la ambasada SUA la Moscova.

Acea „Telegramă lungă” și-a găsit locul în istorie când a fost publicată de revista Foreign Affairs în iulie 1947 sub pseudonimul „X”. Istoricii îi acordă lui Kennan credit pentru avansarea politicilor de izolare către Uniunea Sovietică care au avut succes în cele din urmă, „ancorată de concluzia analitică că URSS se va prăbuși în cele din urmă sub greutatea propriilor sale contradicții”, scrie acum autorul anonim.

Kennan a fost ghidat de o cunoaștere a modului în care Uniunea Sovietică a funcționat intern, iar autorul susține că strategia SUA trebuie să se bazeze din nou pe o mai bună înțelegere a funcționării interioare a Chinei. Ceea ce este diferit acum, susține autorul, este că sistemul chinez este „mult mai dextru în ceea ce privește supraviețuirea”, după ce a învățat din prăbușirea sovietică.

Autorul se opune abordării administrației Trump, fără a-l menționa pe fostul președinte american, de a ataca Partidul Comunist Chinez în ansamblu. El susține că acest demers ar fi o  „auto-înfrângere strategică” și ar servi doar pentru a permite președintelui Xi să unifice un PCC care „este împărțit în mod semnificativ între  conducerea lui Xi și vastele sale ambiții”.

Cum ar arăta succesul?

Autorul răspunde clar: „Ca până la mijlocul secolului, Statele Unite și aliații săi majori să continue să domine echilibrul regional și global al puterilor în toți indicii majori de putere; China să fie descurajată să ia Taiwanul militar … ca Xi să fie înlocuit cu o conducere de partid mai moderată; și ca poporul chinez însuși să ajungă să pună la îndoială și să conteste ideea Partidului Comunist de-a lungul secolului că civilizația antică a Chinei este destinată pentru totdeauna unui viitor autoritar. ”

Este greu să te opui  acestor obiective; și chiar mai greu sunt de realizat, spune Frederick Kempe.

Frederick Kempe este cel mai bine vândut autor, jurnalist premiat și președinte și CEO al Atlantic Council, unul dintre cele mai influente grupuri de reflecție din SUA în domeniul afacerilor globale. A lucrat la The Wall Street Journal mai mult de 25 de ani corespondent străin, asistent editor și ca cel mai vechi editor al ediției europene a ziarului. Cea mai recentă carte a sa – „Berlin 1961: Kennedy, Hrușciov și cel mai periculos loc de pe Pământ” – a fost un best-seller al New York Times și a fost publicată în mai mult de o duzină de limbi.