Auditorii susţin că Fondul de redresare al UE nu este probabil atât de “verde” pe cât se pretindea

Contribuţia Mecanismului de redresare şi rezilienţă (MRR), principalul pilon al fondului UE de redresare în urma pandemiei, la acţiunile climatice şi la tranziţia verde nu este clară, este concluzia unui nou raport al Curţii de Conturi Europene, publicat miercuri.

Instituit în februarie 2021, Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă (MRR), un instrument în valoare de 724 de miliarde de euro, finanţează reforme şi investiţii din ţările din UE, între începutul pandemiei de COVID-19, în februarie 2020, şi sfârşitul lui august 2026. El se axează pe şase domenii prioritare, inclusiv tranziţia verde şi transformarea digitală. Ţările pot primi banii pe baza progreselor pe care le fac.

Cel puţin 37% din banii din MRR trebuie direcţionaţi către măsuri legate de climă. Potrivit Comisiei Europene, măsurile de sprijinire a obiectivelor climatice ale UE reprezentau, în februarie 2024, 42,5% din fondurile MRR (adică 275 de miliarde de euro).

Realitatea ar putea fi însă alta. Auditorii avertizează că este posibil ca aceste contribuţii să fi fost supraestimate cu cel puţin 34,5 miliarde de euro. Şi asta nu e tot. Ei au găsit, de asemenea, deficienţe la nivelul jaloanelor şi al ţintelor definite pentru acţiunile climatice, dar şi în raportările cheltuielilor reale, şi au evidenţiat totodată pretinsul caracter ecologic al anumitor proiecte.

Unul dintre cele mai importante scopuri ale MRR este de a contribui la obiectivele climatice ale Europei şi la tranziţia verde în statele membre ale UE. Spre deosebire de alte tipuri anterioare de cheltuieli ale UE, banii din MRR se plătesc după ce au fost îndeplinite jaloanele şi ţintele, şi nu ca rambursare a cheltuielilor efective. Pe lângă alte deficienţe, auditorii au constatat că acest model de finanţare şi intervalul de timp relativ scurt pentru punerea în aplicare a MRR pun sub semnul întrebării contribuţia efectivă la acţiunile climatice a totalităţii fondurilor planificate în acest scop.

“MRR reprezintă o investiţie considerabilă la nivelul UE. Dacă este bine pus în aplicare, el ar trebui să accelereze în mare măsură îndeplinirea obiectivelor climatice ambiţioase ale acesteia. Însă, în prezent, potenţialul mecanismului în acest sens este subminat din cauza nivelului ridicat de aproximare din planurile aferente şi din cauza discrepanţelor între previziuni şi realitate, neputându-se astfel să se cunoască adevărata sumă care sprijină în mod direct tranziţia verde”, a declarat Joelle Elvinger, membra Curţii responsabilă de acest raport.

Auditorii subliniază că, în practică, nu se poate stabili întotdeauna cu precizie contribuţia măsurilor din MRR la acţiunile climatice. Pentru a calcula ponderea fondurilor planificate a fi cheltuite pentru “acţiuni climatice”, Comisia Europeană aplică o formulă bazată pe “coeficienţi climatici”, astfel: se atribuie un coeficient de 100% măsurilor care, potrivit evaluărilor, aduc o contribuţie substanţială la schimbările climatice, un coeficient de 40% măsurilor cu o contribuţie pozitivă deloc neglijabilă şi un coeficient de 0% celor care au o contribuţie neutră sau nesemnificativă. Multe măsuri s-au dovedit însă greu de clasificat în una sau alta dintre aceste categorii şi, potrivit auditorilor, contribuţiile lor la schimbările climatice erau uneori supraestimate. Ba mai mult, la o examinare mai atentă, s-a dovedit că unele proiecte aşa-zise “verzi” nu aveau nicio legătură directă cu tranziţia verde. De exemplu, unei măsuri de îmbunătăţire a gospodăririi apelor i s-a atribuit un coeficient climatic de 40%. Însă fondurile au fost de fapt cheltuite pentru soluţii informatice guvernamentale destinate digitalizării sistemului de alimentare cu apă. Deci coeficientul mai adecvat în acest caz ar fi fost de 0%. Pentru evitarea unor astfel de situaţii, auditorii recomandă ca, pe viitor, proiectele cu relevanţă pentru climă să fie evaluate mai atent şi mai în detaliu.

De asemenea, auditorii au mai constatat că unele măsuri, “verzi” pe hârtie, nu erau de fapt atât de “verzi” şi în realitate. De exemplu, finanţarea unui proiect de construcţie a unei hidrocentrale cu acumulare prin pompare a tulburat apele – la propriu şi la figurat. Pentru că impactul proiectului asupra mediului nu a fost evaluat în prealabil. Pentru a atinge obiectivele în materie de cheltuieli legate de climă, ţările prezintă în planurile lor costurile estimate, care sunt verificate în prealabil, dar nu şi după execuţia lor. Cu alte cuvinte, costurile reale ale măsurilor finanţate din MRR pot fi semnificativ diferite faţă de costurile estimate. Astfel, nu există o contabilizare completă a fondurilor cheltuite cu adevărat pentru acţiuni în domeniul climei. Această problemă poate fi evitată. Auditorii UE recomandă ca viitoarele instrumente să fie puse într-o legătură mai solidă cu obiectivele climatice ale UE, precum şi să se colecteze şi să se publice informaţii privind totalitatea sumelor cheltuite efectiv în acest scop. (Agerpres)