Autorităţile de la Istanbul vor ca Hagia Sophia să redevină moschee; Comisia Europeană: Hagia Sophia este “un simbol al toleranţei şi al dialogului”

Comisia Europeană (CE) a subliniat, astăzi, că Hagia Sophia este “un simbol al toleranţei şi al dialogului”, înainte ca autorităţile de la Istanbul să decidă dacă acest fost lăcaş religios – transformat în muzeu în 1935, în perioada tinerei republici laice a Turciei, care a înlocuit Imperiul Otoman – să revină la statutul de moschee, relatează EFE.

Catedrala Sfânta Sofia sau Biserica Sfintei Înţelepciuni (în greacă, Hagia Sophia) este vechea catedrală a oraşului Constantinopol (capitala Imperiului Roman de Răsărit între anii 330-1453), transformată ulterior în moschee, apoi în muzeu, din 1935, Muzeul “Ayasofya”. Este considerată drept una dintre marile clădiri ale lumii, reprezentând un punct de referinţă în istoria arhitecturii şi, fără îndoială, centrul Ortodoxiei de până la căderea Constantinopolului în 1453.

“Înţelegem că Hagia Sophia este un loc ce face parte din Patrimoniul Cultural al Umanităţii UNESCO. Credem că acest lucru este important, iar chestiunea trebuie văzută din această perspectivă. Sfânta Sofia este un simbol de toleranţă şi dialog şi nu trebuie profitat de astfel de evenimente pentru a impulsiona niciun tip de dezacord”, a declarat într-o conferinţa de presă purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Eric Marmer.

Consiliul de Stat (Danistay) din Turcia a examinat joia trecută o cerere depusă de o asociaţie apropiată guvernului islamist turc privind schimbarea decretului care a impus laicizarea catedralei în urmă cu 85 de ani şi a anunţat că va lua o decizie în următoarele 15 zile.

Potrivit acestei asociaţii, citată de Agerpres, decretul care stă la baza laicizării monumentului conţine semnătura falsificată a fondatorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk.

Iniţiativa a fost sprijinită atât de partidul islamist AKP, condus de preşedintele ţării, Recep Tayyip Erdogan, cât şi de partenerul său din Parlament, ultranaţionalistul MHP, dar se confruntă cu o puternică opoziţie din partea sectorului academic şi a unei părţi a societăţii civile.

În cazul în care va redeveni moschee, turiştii vor putea continua să viziteze monumentul, însă autorităţile vor trebui să decidă cum să împace tradiţia musulmană cu cea creştină, în condiţiile în care islamul interzice realizarea de fotografii într-un templu.

Peste 200 de academicieni din domeniul artei bizantine şi otomane au semnat o cerere săptămâna trecută ca Hagia Sophia să rămână muzeu, subliniind că guvernul turc nu trebuie să se întrebe dacă bazilica “ar trebui să fie moschee sau muzeu”, ci “cum poate îngriji mai bine monumentul”.

În cazul unui aviz favorabil de a reveni la statul de moschee, guvernul turc speră ca rugăciunile în Hagia Sophia să poată începe de la 15 iulie.

Pe locul în care astăzi se înalţă Hagia Sofia, a fost ridicată în secolul IV d.Hr. de Constantin cel Mare, o biserică, renovată, apoi, de fiul său Constantin al II-lea în 360 d.Hr. Mica biserică de lemn a fost distrusă în totalitate de un incendiu în 404 d.Hr. În acelaşi loc, împăratul Teodosie al II-lea a ridicat o altă biserică în anul 415 d.Hr. Şi această biserică a ars, în timpul revoltelor lui Nika din anul 532 d.Hr. 

Între 532-537 d.Hr., împăratul Iustinian I a construit o nouă biserică, peste rămăşiţele celeilalte, ceea ce se poate vedea în fostul oraş bizantin, Constantinopol, astăzi metropola Istanbul: Catedrala Sfânta Sofia.

Împăratul şi-a cheltuit aproape întreaga sa avere iar 10.000 de oameni au muncit la ridicarea ei sub supravegherea a doi arhitecţi: Anthemios din Tralles (azi, oraşul Aydin din Turcia) şi Isidoros din Milet. Biserica a devenit un simbol glorios al Imperiului Bizantin şi cea mai mare biserică creştină din lume. Timp de aproape un secol, Biserica Sfânta Sofia a fost scaunul Patriarhiei de Constantinopol. Consiliile bisericii şi ceremoniile imperiale se desfăşurau în acest loc.

Gigantica cupolă centrală ridicată pe un plan dreptunghiular, a fost construită folosind cărămizi speciale: o duzină cântăreau cât una obişnuită. Cupola iniţială, care era prea grea, s-a prăbuşit în urma cutremurelor puternice din zonă, fiind construită o alta mai mică. În zilele acelea, cupolele mari trebuiau să fie susţinute de stâlpi şi ziduri masive, astfel încât au fost construiţi patru stâlpi uriaşi pentru a prelua presiunea exercitată asupra pereţilor laterali şi de a o distribui către pământ. Cele 40 de mici ferestre care înconjoară cupola dar şi celelalte ferestre ale bisericii lasă suficientă lumină în interior.

Pereţii interiori ai bisericii erau decoraţi cu mozaicuri de aur, podelele cu marmură albă şi capitelurile coloanelor cu monogramele împăraţilor Iustinian şi Teodora. Au fost folosite ca materiale de construcţie, bucăţi de marmură şi coloane ce proveneau din rămăşiţele civilizaţiilor anterioare aduse din toate regiunile Imperiului, de la Baalbek, Pergamon şi Templul lui Artemis. Galeriile superioare erau folosite de oamenii importanţi sau pentru consiliile bisericii în perioada bizantină, iar partea inferioară era folosită de oamenii obişnuiţi. Când Sfânta Sofia a fost transformată în moschee, galeriile erau rezervate femeilor în timpul rugăciunilor, iar podeaua era folosită de bărbaţi.

În 1204, biserica a fost jefuită în timpul celei de-a IV-a Cruciade, mai multe relicve preţioase fiind furate. Acest act a împărţit definitiv bisericile ortodoxe greceşti şi romano-catolice. Unele dintre aceste moaşte pot fi văzute astăzi în tezaurul Bazilicii Sf. Marcu din Veneţia, Italia. Enrico Dandolo, Doge al Veneţiei, care a comandat forţele latine în timpul invaziei oraşului, a fost înmormântat în interiorul bisericii, pe galeria superioară.

La 29 mai 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul şi sultanul Mehmet II a ordonat transformarea bisericii într-o moschee. Mozaicurile cu chipurile sfinţilor au fost ascunse sub un rând de tencuială, fiind acoperite apoi de modele florale sau modele geometrice otomane precum şi de caligrafia coranică. Pentru a putea fi folosită ca moschee, au fost adăugate un “mihrab” (o nişa semicirculară din peretele qibla al unei moschei, rezervată pentru imam la rugăciune) şi un “minbar” (amvon dintr-o moschee, în care se urcă imamul pentru a oferi predici), o fântână a fost amplasată pentru abluţiune, iar minarete au fost construite în diferite perioade în colţurile exterioare ale clădirii. Printre structurile adăugate de otomani se numără o şcoală pentru învăţarea Coranului, o bucătărie, o bibliotecă, o madrasa (şcoală sau instituţie de învăţământ superior, în care se predă teologia islamică, dar şi alte materii), mausoleele sultanilor (ce aparţin lui Selim II, Murat III, Mehmet III, Mustafa I şi Ibrahim). În secolul al XVI-lea, arhitectul turc Sinan a construit contraforturi mari pentru a sprijini zidurile care susţin cupola şi pentru a salva clădirea de la cutremure. O lojă a sultanului a fost adăugată în secolul al XIX-lea, în timpul restaurării moscheii, de către fraţii Fossati de origine elveţiană.

Sfânta Sofia a rămas moschee pentru aproape 500 de ani, până în 1935, când fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk a transformat-o în muzeu, devenind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Turcia şi din întreaga lume. Experţi din întreaga lume au venit pentru a îndepărta numai în anumite locuri tencuiala de pe pereţi pentru a dezvălui spectaculoasele mozaicuri bizantine. A fost o sarcină importantă în timpul restaurărilor, scoţând la lumină toate mozaicurile bizantine majore, dar şi pentru păstrarea artei şi caligrafiei islamice în vederea menţinerii unui echilibru între cultura creştină şi cea islamică.

Catedrala Sfânta Sofia respectă planul unei bazilice clasice, cu o lungime de 74,67 metri şi o lăţime de 69,80 metri. Domul nu este perfect rotund, diametrul său variind între 31,87 şi 30,87 metri şi are o înălţime de 55,60 metri.