Agustin Carstens, directorul general al Băncii Reglementelor Internaționale (BIS), a criticat dur protecționismul în creștere, mustrând utilizarea de către Donald Trump a tarifelor și a negocierilor comerciale pentru a obține concesii din partea Chinei, Mexicului și altor țări.

Într-un discurs ținut sâmbătă, în cadrul simpozionului economic anual Jackson Hole, acesta a apreciat că riscul mai mare nu este cât de mult vor scădea PIB-urile SUA și Chinei din cauza taxelor mai mari, ci pericolul tot mai mare pentru globalizare.

Reversibilizarea globalizării “ar putea crește prețurile, ar crește șomajul și încetini creșterea economică”, le-a spus Carstens, fostul șef al băncii centrale din Mexic, bancherilor centrali.

În plus, tarifele mai mari ar putea să sporească inflația din SUA și să forțeze Fed să majoreze dobânzile, stimulând dolarul și lovind atât exportatorii din SUA, cât și economiile emergente, a spus Carstens, potrivit zerohedge.com.

Protecționismul amenință, de asemenea, “să tulbure piețele financiare și să diminueze cheltuielile de capital ale firmelor, deoarece investitorii se îngrijorează și condițiile financiare se înăspresc”, a spus el.

“Aceste riscuri reale și financiare s-ar putea amplifica unul pe altul, creând o furtună perfectă și generând un preț și mai mare”, a avertizat bancherul central.

Pe lângă discursul lui Carstens, BIS a lansat o lucrare de cercetare intitulată “Structurile pieței globale și prețul ridicat al protecționismului”, care a estimat că revocarea acordului NAFTA ar însemna o pierdere la PIB de 37 miliarde dolari în Canada, 22 miliarde dolari în Mexic și 40 miliarde dolari în Statele Unite ale Americii, barierele comerciale netarifare reprezentând partea leului din pierderi. Salariile ar scădea, de asemenea, în America de Nord, potrivit studiului citat de Reuters.

În plus, Carstens a arătat catalizatorii potențiali care ar putea declanșa “furtuna perfectă”, care a reprezintă principalul risc care rezultă din interacțiunea dintre riscurile reale și financiare, și anume: datoriile de trilioane denominate în dolari – prin care un deficit de dolari amenință să răstoarne comerțul internațional – și riscul tot mai mare de războaie valutare:

Luați în considerare faptul că băncile din afara SUA oferă cea mai mare parte a acreditivelor denominate în dolari, care, la rândul lor, reprezintă mai mult de 80% din această sursă de finanțare comercială. Marea criză financiară a subliniat fragilitatea acestei configurații, deoarece băncile din afara SUA depind de piețele angro pentru a obține dolari. Zece ani mai târziu, nu ar trebui să uităm cum scăderea dramatică a finanțării comerțului la sfârșitul anului 2008 a jucat un rol cheie în globalizarea crizei. Orice lipsă de dolari în rândul băncilor din afara SUA ar putea afecta comerțul internațional.

Pe deasupra, luptele comerciale pot escalada ușor în războaie monetare, deși sper că nu se va întâmpla asta. După cum am văzut în cazul Mexicului, impunerea de tarife asupra importurilor tinde să slăbească moneda țării țintă. Deprecierea ar putea fi interpretată ca o “manipulare” a monedelor care justifică aparent măsuri suplimentare protecționiste. Dacă vor izbucni războaie valutare, țările pot limita accesul investitorilor străini la piețele financiare sau, pe de altă parte, vor reduce în mod deliberat investițiile străine, politizând fluxurile de capital.

În plus, trebuie să fim atenți la efectele pe termen lung observate în urma condițiilor monetare mai stricte din SUA, având în vedere stocul mare de împrumuturi acordate de către instituțiile nebancare din afara Statelor Unite, care a ajuns acum la 11,5 trilioane de dolari”.

Concluzia lui Carstens este că “factorii de decizie din economiile avansate nu ar trebui să ignore dovezile tot mai accentuate că deprecierea bruscă a cursului de schimb reduce investițiile și creșterea economică în economiile emergente”.

“Pe termen lung, protecționismul nu va aduce câștig, ci doar durere”, a spus Carstens, punctând: “Nu doar pentru Statele Unite, ci pentru noi toți”.

Analiștii zerohedge.com notează că poate Carstens are dreptate, dar atâta timp cât bursa americană continuă să ignore pericolul tot mai mare al acestei dureri și să atingă noi maxime, există o probabilitate zero ca administrația Trump să se schimbe.