- Statele din Golf au avertizat SUA că atacurile asupra rețelelor electrice iraniene vor declanșa represalii
- Iranul a refuzat să redeschidă strâmtoarea Hormuz, prețul petrolului a crescut, piețele s-au prăbușit
- Iranul a avertizat statele din Golf că va riposta dur dacă rețelele sale electrice vor fi lovite
- Oficialii regionali se tem că Trump a subestimat rezistența Iranului
Pauza bruscă a lui Donald Trump în confruntarea cu Iranul a urmat avertismentelor din partea statelor din Golf că războiul se îndrepta către o fază mult mai periculoasă și temerilor crescânde în rândul oficialilor din regiune că Washingtonul a judecat greșit disponibilitatea Teheranului de a escalada conflictul, au declarat surse regionale și analiști, potrivit Reuters.
Statele arabe din Golf l-au avertizat direct că atacurile SUA asupra centralelor electrice iraniene ar declanșa represalii iraniene asupra propriilor instalații vitale de energie și desalinizare, potrivit a trei surse regionale care au refuzat să fie identificate din cauza caracterului sensibil al subiectului.
Trump amenințase că va lovi rețeaua electrică a Iranului dacă Teheranul nu redeschide Strâmtoarea Hormuz, care transportă o cincime din aprovizionarea globală cu energie. Dar Iranul a refuzat să cedeze, strâmtoarea a rămas închisă, piețele petroliere au înregistrat creșteri bruște, iar acțiunile globale au scăzut — expunând limitele influenței lui Trump.
Iranul a transmis un avertisment capitalelor din Golf, prin intermediul unui intermediar arab, că orice atac al SUA asupra centralelor sale electrice ar declanșa represalii nelimitate, au declarat alte două surse regionale.
„Trump a calculat total greșit când a spus «aveți 48 de ore să deschideți strâmtoarea»”, a declarat Alan Eyre, fost diplomat american și expert în Iran.
„Odată ce a devenit clar că Iranul era hotărât să lovească infrastructura energetică din Golf ca răspuns, a trebuit să dea înapoi.”
Alex Vatanka, de la Institutul pentru Orientul Mijlociu, a declarat că Teheranul l-a surprins pe Trump cu capacitatea sa de a rămâne în luptă și cu disponibilitatea de a escalada conflictul fără rețineri. „Nu au arătat nicio inhibiție, nicio restricție, nicio reținere.”
Solicitată să comenteze, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat că președintele Trump a evaluat că SUA sunt aproape de a-și îndeplini obiectivele stabilite pentru Operațiunea Epic Fury.
Ea a adăugat: „Președintele se află în strânsă legătură cu partenerii noștri din Orientul Mijlociu, iar atacurile regimului terorist iranian asupra vecinilor săi demonstrează cât de imperativ era ca președintele Trump să elimine această amenințare la adresa țării noastre și a aliaților noștri.”
Pauza luată de Trump în ceea ce privește atacurile asupra infrastructurii energetice iraniene, spun sursele regionale și analiștii, pare să fie o recunoaștere a faptului că războiul pe care amenințase să-l intensifice scăpase deja de sub control, iar costurile acestuia depășeau acum orice avantaj politic obținut prin demonstrarea puterii americane.
În culise, eforturile de a limita extinderea conflictului au continuat prin intermediul unor intermediari, inclusiv Pakistanul, Turcia și Egiptul, precum și al partenerilor din Golf, neliniștiți de faptul că erau atrași într-un război pe care nu l-au ales și pe care nu îl controlau.
Ebtesam Al-Ketbi, președinta Emirates Policy Center, a declarat că pauza lui Trump indica două traiectorii posibile.
Una este tactică – câștigarea de timp pentru a finaliza desfășurările, a testa reacția Iranului și a emite un avertisment final înainte de un atac mai amplu. Cealaltă este strategică – utilizarea de-escaladării pentru a pregăti terenul pentru un acord mai amplu, inclusiv o resetare a regulilor regionale de angajament în materie de securitate în Golf.
În orice caz, a spus ea, războiul nu s-a încheiat; a fost pur și simplu reorientat ca mijloc de presiune.
STATELE DIN GOLF AU FOST „EXPUSE UNUI RISC ENORM FĂRĂ CONSIMȚĂMÂNTUL LOR”
Încă de la început, Iranul a escaladat conflictul atacând infrastructura și transportul maritim din Golf, ridicând spectrul unui șoc prelungit asupra petrolului, gazului, GNL-ului și comerțului prin Strâmtoarea Hormuz.
Statele din Golf, a spus Vatanka, au fost nevoite să plătească prețul cel mai mare. „Dacă aș fi un lider din Golf, aș fi furios”, a spus el.
„Au fost expuse unui risc enorm fără consimțământul lor, iar daunele provocate în patru săptămâni ar putea dura ani de zile să fie reparate.”
Analiștii au spus că Trump a judecat greșit atât reziliența Iranului, cât și amploarea consecințelor regionale și globale.
Așteptându-se ca Teheranul să fie prea slab, divizat sau descurajat pentru a răspunde cu forță, el s-a confruntat în schimb cu o escaladare asimetrică care a impus costuri grele partenerilor SUA și economiei globale, au spus analiștii și oficialii.
Rezultatul a fost o schimbare de direcție tipică pentru Trump: retorică dură, combinată cu amânare. Păstrarea opțiunilor sale a însemnat retragerea dintr-o escaladare care risca să transforme o demonstrație de forță într-un impas care să definească președinția, au spus analiștii.
Problema mai profundă, spun analiștii, este că războiul a spulberat status quo-ul pe care Trump părea să creadă că îl poate remodela. Iranul, lovit, dar nu distrus, a tras o lecție dură: descurajarea funcționează. Un amestec de încredere și teamă modelează acum calculul Teheranului: să obțină ceva durabil din acest război sau să riște să fie târât din nou în el, au spus analiștii.
„Iranul se simte parțial încurajat și parțial speriat”, a spus Eyre.
„Au suferit pagube grele, distrugeri și pierderi de vieți omenești și nu vor să treacă din nou prin asta. Dar nu se pot întoarce la vechiul status quo”, a spus el, deoarece Israelul ar „tunde iarba” – ar ataca – din nou.
Surse de rang înalt din Teheran au declarat că poziția de negociere a Iranului s-a înăsprit brusc de la începutul războiului, semnalând că orice discuții serioase ar putea avea un preț ridicat pentru Trump.
Iranul ar căuta garanții obligatorii împotriva unor acțiuni militare viitoare, despăgubiri pentru pierderile din timpul războiului și control formal asupra Strâmtorii Hormuz, au spus sursele.
Orice încercare iraniană de a controla strâmtoarea ar alarma statele din Golf care împart această cale navigabilă și s-ar teme că Iranul va căuta o nouă hegemonie regională dăunătoare intereselor lor.
Abdulaziz Sager, președintele Centrului de Cercetare al Golfului, cu sediul în Arabia Saudită, a declarat pentru Reuters că strâmtoarea „rămâne o rută strategică și economică vitală, iar stabilitatea sa nu este negociabilă”.
Vali Nasr, un academician irano-american și expert în politică externă, a afirmat că Iranul nu mai urmărește o revenire la status quo-ul dinainte de război, ci o soluție mai amplă – una care ar include garanții de securitate, ajutor economic și un echilibru diferit al puterii în Golf.
Oficialii americani, spun sursele regionale, par dispuși să se angajeze indirect cu Iranul prin intermediari, sugerând un potențial canal secret pentru negocieri, chiar dacă ambele părți mențin public o linie dură.
Analiştii spun că un element central al oricărui potențial acord este președintele parlamentului iranian Mohammad Baqer Qalibaf, un fost comandant al Gărzii Revoluționare cu statura necesară pentru a negocia, păstrându-și în același timp credibilitatea în fața liniei dure.
Chiar dacă Teheranul dă semne de deschidere către discuții, poziția sa rămâne prudentă, proiectând o atitudine de descurajare, în timp ce este marcat de pagubele suferite. Acest lucru reflectă o strategie de a arăta forță fără a invita la distrugeri suplimentare, a spus istoricul irano-american Arash Azizi.
Orice soluție, adaugă el, ar necesita probabil acceptul regional și, potențial, sprijinul unor puteri globale precum Rusia sau China.
| Știri BVB