Update articol:
Ghidul Antreprenorului

Avocat Adrian Cuculis: Ce pot face societățile care sunt blocate parțial sau integral de pandemia COVID-19 în activitatea lor?

Foto Facebook Foto Facebook

Autor: Av. Drd. Cuculis Adrian

Ghidul Antreprenorului în caz de criză pandemică – Deși s-au scurs doar 3 zile de la intrarea României în stare de urgență, sunt deja multe societăți (vom analiza nevoile micilor afaceri și microîntreprinderilor: S.R.L.-uri, P.F.A.-uri, I.I.-uri s.a) care intră în impas financiar, fie din cauza măsurilor adoptate de autorități, dar mai ales din motive ce țin de parteneriatelor pe care acestea le au cu societăți din țări europene unde lucrurile sunt cu mult mai grave deja.

Orice administrator al unei societăți comerciale trebuie acum să regândească posibilitatea reală de executare a obligațiilor deja asumate în față persoanelor fizice și juridice (clienți, furnizori, bănci, societăți de leasing), în baza contractelor încheiate anterior declarării stării de urgență.

Toate contractele încheiate de societățile comerciale conțin negreșit norme referitoare la foraă majoră, astfel că, în momentul de față, fiecare angajator trebuie să ia decizii în vederea protejării intereselor societății sale, dar fără a afecta în mod ilegal drepturile angajaților săi.

Pentru aceste motive se impune o analiză cu soluționarea unor întrebări esențiale:

  1. Poate fi interpretată starea de urgență națională că fiind un caz de forță majoră aplicabil erga omnes?

Potrivit art. 1351 alin 2 Cod civil: “Forță majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”.

Forța majoră poate fi stabilită doar de instanța de judecată, astfel că, o anumită împrejurare trebuie să determine imposibilitatea de executare a obligației, de la caz la caz, dar aplicabilă pentru orice persoană care s-ar fi aflat într-o situație identică, iar nu doar pentru cel care invocă apariția unei stări de forță majoră.

De altfel, în analiza efectuată pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești, instanța a apreciat că situația de forță majoră trebuie să fie reprezentată de un eveniment, o împrejurare de fapt determinată și precis identificabilă. Un context socio-economic general, ca cel determinat de declanșarea unei crize economice, nu poate fi calificat drept o împrejurare de forță majoră, în condițiile în care un astfel de context poate afecta în mod diferit participanțîi la viața economică, fie ei și din același domeniu de activitate, raportat și la diligență, prudență de care dau dovadă în desfășurarea propriei activități. Tot astfel, situația prezentă nu poate fi calificată drept un eveniment de forță majoră per se, fiind necesară dovedirea de către contractantul aflat în impas atât a imposibilității obiective de executare a obligațiilor asumate, dar și legătura de cauzalitate dintre respectiva imposibilitatea și starea națională de urgență.

Cu toate acestea, de vreme ce statul a intervenit asupra posibilității efective de obținere a veniturilor realizate de către o societate comercială, prin decretarea stării de urgență și instituirea de măsuri excepționale pentru prevenirea epidemiei cu visurul COVID-19, se poate concluziona că există o stare de forță majoră ce constă într-o acțiune externă, imprevizibilă și invincibilă, cu posibilitate de a diminua puterea de plată a obligățiilor contractuale pe perioada în care acesta a fost afectat, mai ales că situația critică este una de notorietate mondială, fiind catalogată de OMS drept pandemie.

  1. Cum se aplică, practic, clauza de forță majoră în contracte?

În considerarea aceste întrebări, urmează să stabilim posibilități efective de a invoca situația de forță majoră în contractele dintre societățile comerciale de pe teritoriul național, dar și în contractele dintre o societate comercială românească și una din afară țării.

Pentru contractele cu societăți străine, persoanele interesate pot uza de art. 28 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 335/2007 a Camerelor de Comerț din România, respectiv, Camera Națională (i.e. continuatoarea de drept a Camerei de Comerț și Industrie a României) îndeplinește următoarele atribuții principale: “(…) i) avizează, la cerere, pentru societățile românești, pe bază de documentație, existența cazurilor de forță majoră și efectele acestora asupra executării obligățiilor comerciale internaționale”

Solicitantul care încearcă să își întemeieze imposibilitatea de plată pe această normă legislativă trebuie să demonstreze că nu poate îndeplini contractul din cauza circumstanțelor dincolo de controlul său (generate de pandemie). De asemenea, acesta trebuie să demonstreze că nu a putut face demersuri rezonabile pentru a evita sau a atenua evenimentul sau consecințele acestuia.

Camera de Comerț și Industrie a României menționează că: “nici CCIR și nici Camerele județene nu pot și nu au competența de declara un eveniment ca fiind de forță majoră sau de a interveni în vreun contract, ci doar aceea de a constata, în baza unei documentații depuse exclusiv de solicitant, în baza unui tarif, existența unei situații de forță majoră ca fapt exonerator de răspundere, din perspectiva efectelor acesteia invocate de către solicitant, în ceea ce privește ne-executarea obligațiilor contractuale.

Nu în ultimul rând, trebuie precizat și faptul că potrivit jurisprudenței în materie, precum și din practica Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR, este la latitudinea părții care se consideră prejudiciată să ia sau nu în considerare motivele și dovezile (între care și avizul de forță majoră emis de CCIR) prezentate de partenerul contractual în culpă, pentru justificarea neîndeplinirii obligațiilor, ultimul cuvânt avându-l, evident, instanța de judecată.”

 Documentele necesare emiterii Avizului de Forță Majoră:

  • Cerere de eliberare a avizului de forță majoră (formular);
  • Copie contract cu partenerul afectat de neîndeplinirea obligațiilor contractuale, de către solicitant, în care este prevăzută clauza de forță majoră;
  • Documente/Adrese emise de autorități locale sau naționale, din care să reiasă producerea și înregistrarea situației/evenimentului de forță majoră: Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Primării, Administrație Națională de Meteorologie etc (în funcție de forța majoră reclamată);
  • Alte Documente/Adrese care să conțină prezentarea situației de forță majoră, intervalul de producere și efecte și legătură de cauzalitate dintre evenimentul invocat și imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate (după caz) ;
  • Planșe fotografice/înregistrari privind efectele situației/evenimentului;
  • Notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariția evenimentului invocat şi efectele sale asupra derulării operațiunilor contractuale.

Actualmente, prin Decretul nr. 195 din 16.03.2020 de declarare a stării de urgență la nivel național, Președintele a stabilit că autoritatea competentă să emită certificatele de forță majoră de această dată să fie Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.

Așadar, dacă sunteți în situația premisă de imposibilitate fortuită de onorare a obligațiilor contractuale din cauză de forță majoră, primul demers pe care este indicat să îl efectuați este să depuneți documentația necesară pentru obținerea avizului CCIR, să notificați partea co-contractantă și să negociați posibilitatea și condițiile de continuare a contractului cu partenerul dvs. cu care ați încheiat contractul.

Dacă nu este posibilă încheierea unor noi acorduri, actualizate condițiilor prezente, singura soluție pe care o aveți o reprezintă formularea unei cereri de chemare în judecată, inclusiv printr-o procedura specială, de urgență (suspendare provizorie, ordonanță președințială, etc), care se judecă chiar și în perioada imediată, când activitatea instanțelor de judecată este restrânsă.

  1. Care sunt efectele forței majore în contracte?

Potrivit art. 1351 alin. (1) Cod civil, „Dacă legea nu prevede altfel sau parţile nu convin contrariul, răspunderea este înlaturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţa majoră sau de caz fortuit.”

Intervenirea unui eveniment de forță majoră poate conduce la neexecutarea neculpabila a obligățiilor contractuale, de exemplu de plata a unor servicii, a unor furnizori, a ratelor în cazul unor contracte de credit, etc. sau de executare a unor servicii sau lucrări, iar partea care invocă clauza de forță majoră cu succes poate suspenda, amâna sau poate fi eliberată din îndatoririle sale contractuale, fără fi ținută răspunzătoare.

Totodată, se poate stabili de comun acord sau prin intermediul instanțelor de judecată, continuarea sau nu a raporturilor contractuale, în funcție de obiectul contractului și durata situației de forță majoriă – a stării de urgență.

Obiectivul principal al mediului comercial și economic va trebui să fie întocmai diminuarea efectelor economice pe care pandemia COVID-19 deja le produce, astfel că uzitarea clauzelor de forță majoră ar trebui să urmărească menținerea parteneriatelor sau ocolirea unor eventuale repercusiuni ireparabile asupra societăților intrate în impas. Desigur, în acest sens trebuie ca fiecare participant la circuitul economic, atât privat cât și de stat, să uzeze cu bună-credință de această situație nemaîntâlnită în istoria recentă.

În cazul în care totuși sunteți nevoiți să recurgeți la astfel de practici, este indicat să dețineți cunoștințe ample de legislație și jurisprudență în materia contractuală sau să apelați la specialiști pregătiți să vă apere interesele.

  1. Ce fac dacă nu pot dovedi o situație de forță majoră, dar este posibilă apariția impreviziunii în contextul COVID-19?

Raportat la apariția aceste stări de urgență națională, în contextul nefavorabil al pandemiei COVID-19, întâlnim și spețe unde executarea contractului devine excesiv de oneroasă din cauza  acestei împrejurări excepționale, dar aceasta se deosebește de ipoteza anterior analizată a forței majore prin faptul că, apariția stării de urgență nu determină o imposibilitate absolută de executare a contractului.

În atare condițiile, trebuie să analizăm dacă schimbarea împrejurărilor (i) a intervenit după încheierea contractului (îi) nu a fost și nu putea fi avută în vedere de către debitor la încheierea contractului în mod rezonabil (iii) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor în mod direct sau indirect, urmând să stabilim dacă debitorul obligației poate încerca, într-un termen rezonabil și cu bună credință să negocieze adaptarea rezonabilă și echitabilă a contractului. Dacă negocierea nu conduce la restabilirea prin acord a obligațiilor, debitorul se poate adresa instanței de judecată, care va putea obliga părțile fie la adaptarea contractului pentru a echilibra obligațiile contractuale, fie la încetarea contractului la momentul și în condițiile pe care le stabilește.

Așadar, în situația în care partea nu poate fi exonerată în întregime de răspundere prin invocarea unui caz de forță majoră, impreviziunea devinde singurul instrument util pentru adaptarea contractului la noile circumstanțe economice.

Similar forței majore, pentru stabilirea intervenirii situației de impreviziune, instanța trebuie să analizeze situația de fapt concretă pentru a hotărî aplicabilitatea acestei derogări de la forța obligatorie a contractului dintre părți.

 

 

BVBStiri BVB

SIF OLTENIA S.A. (SIF5) (14/04/2021)

VAN la data de 31.03.2021

BITTNET SYSTEMS SA BUCURESTI (BNET) (14/04/2021)

Perioada inchisa tranzactionare 15.04.2021 - 14.05.2021

BURSA DE VALORI BUCURESTI SA (BVB) (14/04/2021)

Structura actionariat la data de 31 martie 2021