Azerbaidjanul și-a arătat în mod constant disponibilitatea de a spori aprovizionarea cu gaze și de a oferi asistență Europei în perioadele de criză. Prin strategia energetică bine definită a președintelui Ilham Aliyev, țara s-a impus ca un partener energetic de încredere pentru Europa. Țările UE își consolidează progresiv alianțele energetice cu Azerbaidjan și susțin activ toate inițiativele conexe, potrivit publicației azere Trend.
Având în vedere criza energetică mondială și imperativul unei veritabile diversificări a surselor de gaze și a căilor de transport, țările UE au arătat constant dorința de a crește importurile de gaze din Azerbaidjan. Accentul actual se concentrează în jurul extinderii capacității Coridorului Sudic de Gaze (SGC) .
În 2021, livrările de gaze ale Azerbaidjanului către Europa s-au ridicat la 8 miliarde de metri cubi. Până în 2022, această cifră a crescut la 11 bcm. Scopul țării pentru acest an este să-și ridice exporturile de gaze către această regiune la 12 miliarde de metri cubi. În primele 7 luni ale anului curent, Azerbaidjanul a furnizat deja 6,6 miliarde de metri cubi de gaz către partenerii europeni. În total, se estimează că piața globală va primi 24,5 miliarde de metri cubi de gaz azerbaidjan în 2023.
Realizarea proiectului Coridorul sudic al gazelor a fost posibilă prin determinarea și politica externă a președintelui Ilham Aliyev. Încă de la început, proiectul, inițiat de Azerbaidjan, a fost conceput cu accent pe perspectivele pe termen lung, inclusiv pe măsură ce au început discuțiile despre extinderea acestuia.
Gazoductul Trans-Caspic, care își propune să conecteze Turkmenbashi și Baku din Turkmenistan printr-o conductă submarină, este un proiect ambițios care urmărește să transporte gaze naturale din Turkmenistan și Kazahstan către țările UE, ocolind Rusia și Iranul. Prin integrarea cu Coridorul sudic de gaze, conducta ar putea profita de rezerve substanțiale de gaze din Turkmenistan și ar putea aproviziona Turcia și Europa, ceea ce o face o inițiativă extrem de interesantă.
Turkmenistanul nu elimină construcția acestei conducte de pe agenda sa. Cu câteva zile în urmă, ministrul Afacerilor Externe al Turkmenistanului Rashid Meredov a declarat că Turkmenistanul este pregătit să continue cooperarea cu partenerii europeni în proiectul gazoductului Trans-Caspic.
„Turkmenistanul, fiind angajat în strategia de diversificare a fluxurilor de energie, își exprimă disponibilitatea de a continua cooperarea cu partenerii europeni în implementarea proiectului gazoductului Trans-Caspic. Ideea construcției sale, inițiată de Turkmenistan, a fost considerată inițial de Turkmenistan nu numai ca un proiect viabil din punct de vedere economic și comercial, ci și ca o condiție cheie pentru asigurarea securității și sustenabilității energetice globale, bazată pe luarea în considerare egală a intereselor și beneficiilor producătorilor de energie, țărilor de tranzit și consumatorilor de energie”, a spus el.
Potrivit Trend, proiectul implică în mod direct o cooperare activă cu Azerbaidjan. Președintele Ilham Aliyev a afirmat anterior în repetate rânduri că acest proiect, ca idee, se bazează pe resursele de gaze ale Turkmenistanului, prin urmare, nu depinde de Azerbaidjan să-l inițieze sau să investească în el.
„Pentru gaze suplimentare de pe țărmurile estice ale Mării Caspice – în primul rând, conducta de gaz Trans Caspian trebuie să fie construită sub mare, iar în al doilea rând de la Baku până la destinația europeană, trebuie construit un alt proiect, ceva de genul Coridorului sudic al gazelor. Și întrebarea principală este cine va finanța aceste proiecte importante? Și nu avem un răspuns”, a declarat președintele Ilham Aliyev, în timp ce s-a adresat la Shusha Global Media Forum.
John Roberts, specialist în securitate energetică și membru senior nerezident la Centrul de energie global al Atlantic Council, a declarat pentru Trend, că amenajarea conductei Trans-Caspice este similară construirii unui nou SGC: „În circumstanțele actuale, este imposibil de imaginat că instituțiile financiare internaționale ar fi pregătite să finanțeze un astfel de proiect. Infrastructura SGC inițială – conductele SCP-X, TANAP și TAP și stațiile lor de compresoare – a costat aproximativ 18 miliarde de dolari pentru sistemul conceput să livreze 16 miliarde de metri cubi pe an Turciei și 10 miliarde de metri cubi pe an Italiei.
Costul replicării unui astfel de sistem astăzi, când considerați că ar fi dublu față de dimensiunea SGC inițială și că ar trebui să includă o conductă Trans-Caspică de 30 de miliarde de metri cubi pe an, ar fi mult, mult mai mult decât atât. Aș sugera cel puțin 30 de miliarde de dolari și, posibil, mult mai mult”, a spus el.
După cum sugerează expertul, pentru a da viață acestui proiect, există de fapt o opțiune mult mai limitată, concepută pentru a utiliza infrastructura energetică existentă pe Marea Caspică.
„Aceasta ar necesita construirea unei conducte de 78 km între zăcământul Magtymguly, operat de Petronas, în apele turkmene și instalațiile de colectare a petrolului și gazelor operate de BP de la zăcământul Azeri-Chirag-Gunashli (ACG) din apele azere. Un astfel de sistem ar putea transporta aproximativ 5 miliarde de metri cubi pe an către unitățile de procesare a gazelor existente din Azerbaidjan la Sangachal la un cost de aproximativ 400-600 de milioane de dolari. În plus, în prezent se pare că există până la 4 miliarde de metri cubi pe an în capacitatea de rezervă în conductele care leagă Azerbaidjanul de Turcia”, a adăugat Roberts.
Turkmenistanul crede ferm că niciun obstacol politic, economic sau financiar nu stă în calea construirii acestei conducte de gaz. În schimb, gazoductul Trans-Caspic este un proiect cu adevărat viabil, solid din punct de vedere economic și pregătit să sporească în mod semnificativ securitatea energetică în regiunea eurasiatică. De ce nu s-au făcut progrese substanțiale, chiar dacă discuțiile despre proiect au fost inițiate încă din 2007?, se întreabă Trend.
Autoritățile de la Ashgabat au declarat că construcția gazoductului Trans-Caspic este direct legată de delimitarea fundului mării dintre Turkmenistan și Azerbaidjan.
Cu toate acestea, toate opiniile se rezumă la faptul că Turkmenistanul nu are prea mult timp pentru a face proiectul transcaspic viabil și trebuie să acționeze extrem de rapid pentru a pune în funcțiune această conductă.
Turkmenistanul ar trebui să profite de această șansă cu promptitudine, deoarece fereastra potențialului de atragere a investițiilor străine în eforturile legate de combustibili fosili, indiferent de amploarea lor, se îngustează treptat. În același timp, întrucât UE încă trebuie să înlocuiască acele volume de gaz rusesc care nu mai există, europenii ar putea lua în considerare probabil sprijinirea acestei investiții. Cu toate acestea, tranziția de la hidrocarburi la surse regenerabile influențează în mod semnificativ sprijinul din partea instituțiilor financiare internaționale. În prezent, orice finanțare pentru conector va trebui să provină fie din sectorul privat, fie de la guvernele participante.
La rândul său, Azerbaidjanul și-a exprimat ferm poziția față de proiect, subliniind că, deși nu este un sponsor principal al construcției gazoductului, rămâne constant pregătit să-și ofere teritoriul și să asiste la tranzitul gazelor. Prin strategia sa vizionară pentru petrol și gaze, Azerbaidjan și-a consolidat poziția de partener energetic de încredere, recunoscut la nivel global. Pe măsură ce țara continuă să adere la această abordare, poziția sa nu va face decât să devină mai puternică.
| Știri BVB