Banca Centrală Europeană elaborează un plan pentru a stimula utilizarea euro în întreaga lume, în speranța de a transforma încrederea șovăitoare a lumii în leadershipul politic și financiar al SUA în avantajul Europei, potrivit Politico.
Liniile de lichiditate — acorduri de împrumut pe termen scurt către alte bănci centrale — sunt de mult timp o componentă standard a instrumentelor de combatere a crizelor ale băncilor centrale, dar BCE intenționează acum să le reutilizeze pentru a promova obiectivele politice ale Europei, au declarat patru oficiali ai băncii centrale pentru POLITICO.
Unul dintre obiectivele planului este de a absorbi orice șocuri în cazul în care SUA — care a susținut sistemul financiar global cu dolari timp de decenii — decide brusc să nu mai facă acest lucru sau impune condiții inacceptabile pentru sprijinul său.
Celălalt obiectiv este de a susține mai activ comerțul exterior și, în cele din urmă, de a obține o parte din beneficiile de care SUA s-a bucurat de-a lungul istoriei prin controlul monedei de rezervă mondiale.
Oficialilor li s-a acordat anonimatul, deoarece discuțiile sunt private.
Francesco Papadia, membru al Bruegel, care a fost anterior director general pentru operațiunile de piață ale BCE, a declarat pentru POLITICO că astfel de eforturi sunt sensibile și reflectă o dorință tot mai mare a autorităților europene de a vedea euro utilizat pe scară mai largă în întreaga lume.
Ce este o linie de lichiditate?
Băncile centrale utilizează de obicei două tipuri de facilități pentru a-și acorda împrumuturi reciproce: fie prin schimbul unei monede cu alta (linii swap), fie prin furnizarea de fonduri în schimbul unor garanții denominate în moneda creditorului (linii repo).
În prezent, BCE menține linii de swap permanente și nelimitate cu Rezerva Federală a Statelor Unite, Banca Canadei, Banca Angliei, Banca Națională a Elveției și Banca Japoniei, precum și linii permanente, dar plafonate, cu băncile centrale din Danemarca și Suedia. De asemenea, operează o facilitate cu Banca Populară a Chinei, plafonată atât în ceea ce privește volumul, cât și durata.
Alte bănci centrale care caută lichidități în euro trebuie să se bazeze pe linii repo cunoscute sub numele de EUREP, în cadrul cărora pot împrumuta sume limitate de euro pentru o perioadă limitată, în schimbul unor garanții de înaltă calitate denominate în euro. În prezent, numai Ungaria, România, Albania, Andorra, San Marino, Macedonia de Nord, Muntenegru și Kosovo dispun de astfel de linii.
Însă aceste linii active nu au mai fost utilizate din 2 ianuarie 2024 și chiar și în momentul culminant al crizei Covid, utilizarea lor a atins un nivel maxim de doar 3,6 miliarde de euro.
Pentru partenerii internaționali ai zonei euro, faptul că știu că pot accesa euro în perioade de criză este valoros în sine, contribuind la prevenirea temerilor de instabilitate financiară care se autoîmplinesc. Dar unii spun că, dacă sunt structurate suficient de generos, facilitățile pot reduce și îngrijorările legate de fluctuațiile cursului de schimb sau de lipsa de lichidități.
Astfel de detalii pot părea academice, dar disponibilitatea liniilor de lichiditate are un impact real asupra afacerilor: un producător auto românesc a cărui bancă are probleme în a obține euro poate să nu reușească să efectueze plăți către un furnizor din Germania, perturbând producția și crescând costurile.
„Cunoașterea faptului că băncile comerciale străine pot împrumuta în euro, având în același timp asigurarea că au acces la lichidități în euro [ca măsură de siguranță], încurajează utilizarea euro”, a explicat un membru al comitetului de politică monetară al BCE.
„Liniile de lichiditate, în special EUREP, ar trebui să fie flexibile, simple și ușor de activat”, a susținut el. O opțiune, a spus el, ar fi extinderea acestora la mai multe țări. O altă opțiune ar fi transformarea EUREP într-o facilitate permanentă, eliminând orice îndoieli cu privire la acordarea accesului la euro și la condițiile în care acesta ar fi acordat.
Papadia a adăugat că BCE ar putea, de asemenea, să faciliteze accesul la EUREP prin reducerea costurilor, creșterea volumelor disponibile sau extinderea perioadei de utilizare.
Șeful băncii centrale franceze, François Villeroy de Galhau, a sugerat într-un discurs recent că Europa ar putea cel puțin să ia exemplu de la China, menționând că Eurosistemul „poate face facturarea în euro mai atractivă” prin extinderea furnizării de linii de lichiditate în euro.
China a stabilit aproximativ 40 de linii de swap cu parteneri comerciali din întreaga lume pentru a susține comerțul său exterior în plină expansiune, în special cu țările mai sărace și mai puțin stabile.
În schimb, BCE — o instituție istorică prudentă — „nu promovează euro în aceeași măsură în care China promovează renminbi”, potrivit lui Papadia.
Un alt factor de decizie a declarat pentru POLITICO că, deși există un consens larg cu privire la necesitatea de a extinde disponibilitatea liniilor de lichiditate, Consiliul guvernatorilor nu a stabilit încă detaliile.
Guvernatorul Băncii Naționale a Austriei, Martin Kocher, a declarat pentru POLITICO într-un interviu recent că nu a avut loc „nicio discuție aprofundată” în cadrul Consiliului, adăugând că nu vede niciun motiv pentru a promova activ liniile de lichiditate în euro.
„Nu susțin că ar trebui să stimulați sau să creați o cerere. Mai degrabă, dacă există cerere, ar trebui să fim pregătiți pentru aceasta”, a spus el, recunoscând că „pregătirea este foarte importantă”.
El a menționat că politicile eratice ale SUA ar putea forța euro „să joace un rol mai puternic în sfera internațională” – atât ca monedă de rezervă, cât și în tranzacții. Potrivit unui raport Reuters de la începutul acestei luni, preocupări similare în rândul băncilor centrale din întreaga lume au stârnit o dezbatere privind crearea unei alternative la măsurile de sprijin financiar ale Rezervei Federale, prin punerea în comun a propriilor rezerve în dolari.
BCE a refuzat să comenteze pentru acest articol.
Aversiunea față de risc și alte obstacole
Cu toate acestea, liniile de swap, în special, nu sunt lipsite de riscuri.
„Riscul principal este că țara ar utiliza un swap și apoi nu ar putea returna euro retrași”, a spus Papadia. „Și atunci vei rămâne cu o monedă străină cu care nu știi ce să faci.”
Acesta este exact genul de capcană în care unii economiști avertizează că SUA se află cu linia de swap de 20 de miliarde de dolari acordată Argentinei. „Statele Unite nu doresc cu adevărat moneda Argentinei”, a scris Brad Setser, membru al Consiliului pentru Relații Externe, într-o postare pe blog. „Se așteaptă să fie rambursate în dolari, așa că ar fi un eșec masiv dacă swapul nu ar fi lichidat niciodată și Trezoreria SUA ar rămâne cu o grămadă de pesos.”
O astfel de gândire, a spus un alt oficial al băncii centrale, va determina BCE să se concentreze mai întâi pe reformarea liniilor EUREP, care au fost întotdeauna instrumentul preferat al acesteia.
Problema este însă că utilizarea EUREP poate fi limitată de lipsa activelor sigure denominate în euro care să servească drept garanție. Papadia a remarcat că rețeaua de linii de lichiditate a Fed funcționează deoarece „Fed are Trezoreria SUA ca un fel de partener în acordarea acestor swapuri”. Atâta timp cât Europa nu reușește să creeze un instrument de datorie comun, acest lucru poate impune o limită naturală asupra acestor linii.
Chiar și cu un activ sigur, concentrarea în primul rând pe liniile de lichiditate ar putea însemna a pune carul înaintea boilor, a spus Gianluca Benigno, profesor de economie la Universitatea din Lausanne și fost șef al departamentului de cercetare internațională al Fed din New York.
Relevanța geopolitică în scădere a Europei înseamnă că BCE este puțin probabil să înregistreze o cerere mare – indiferent dacă este sau nu deliberată – pentru lichiditatea sa în afara Europei, fără schimbări mult mai ample, a declarat Benigno pentru POLITICO.
Liniile de lichiditate pot fi utilizate pentru a vă promova obiectivele dacă aveți deja putere, dar nu pot crea această putere. Pentru aceasta, a susținut el, Europa are nevoie mai întâi de o viziune politică clară asupra rolului său în economia globală, alături de o uniune a piețelor de capital și de crearea unui activ sigur european comun – probleme pe care numai politicienii le pot aborda.