Categories: BanciPolitica

BNR: Este PNRR românesc un program de austeritate? “În România noi ne tot ferim să spunem lucrurilor pe nume, să nu supărăm mediul de afaceri”; “Veniturile fiscale trebuie să crească”

  • “Statul român trebuie să mențină controlul asupra unor companii de importanță strategică”.

  • “Avem nevoie și de grăbirea funcționării Băncii de Dezvoltare”.

  • “În România noi ne tot ferim să spunem lucrurilor pe nume, să nu supărăm mediul de afaceri. Dar un mediu de afaceri corect nu are de ce sa fie supărat. România are de câștigat daca firmele mari vor fi mai corecte în conduita față de țările unde au afaceri, în vremuri când toate bugetele naționale sunt stresate”.

  • “Când ai venituri fiscale de numai 27 la sută din PIB, în condițiile în care Cehia, Ungaria, Polonia (economii pe care le avem reper cel mai frecvent) obțin cca. 36 la sută din PIB fiecare, are rost să acționăm ferm”

PNRR este văzut de partenerii din UE, de instituțiile europene, ca fiind al Țării. Să nu îi stricăm relevanța prin dispute interne ieșite din matca rezonabilității. Ceea ce nu înseamnă ca nu trebuie sa îl judecăm cu franchețe, să căutăm să îndreptăm ceea ce este necesar, să-l facem mai bun. PNRR nu este bătut în cuie, încremenit, acasă și la Bruxelles. PNRR trebuie să ne ajute, ca societate, să trecem prin vremuri complicate, potrivit Raportului de analiză a convergenței “România – Zona Euro MONITOR”, dat recent publicităţii.

Cât de bun este Planul nostru și cât de pricepuți sunt cei implicați, în sectorul public și cel privat, se va vedea în derularea Planului. România are nevoie de solidaritate mai mare între cetățenii ei, între elite. Clasa politică trebuie să fie mai responsabilă, să găsească un numitor comun. Statul de drept trebuie să funcționeze în folosul cetățenilor, nimeni să nu fie mai presus de lege.

Citiţi mai jos radiografia PNRR făcută de specialiştii BNR:

PNRR românesc nu poate fi echivalat cu programul de ajustare din anii 2010-2012. Atunci veniturile au fost amputate drastic, a și crescut TVA mult (de la 19 la 24 la sută).

Este adevărat că ajustarea din anii ce vin, fie și graduală, impune limite de creștere la anvelopa salarială în aparatul bugetar și la dinamica pensiilor, astfel încât să se asigure sustenabilitatea finanțelor publice, un echilibru pe termen lung. Nici nu se poate altfel din mai multe cauze:

  • Deficit primar (deficit al bugetului înainte de cheltuielile cu dobânzi) considerabil și un deficit structural mai mare de 4 la sută din PIB înainte de izbucnirea pandemiei;deficitul structural a ajuns la peste 7 la sută din PIB în 2020.
  • Trebuie evitata o corecție dezordonată, forțată de piețe și foarte dureroasă.
  • România a intrat în PDE (procedura de deficit excesiv) înainte de izbucnirea pandemiei și există un calendar de corecție. Cu regulile fiscale suspendate în UE până în 2023, corecția ar trebui să fie făcută în România până în 2024 inclusiv. Aceasta operațiune este dificilă și reclama limitarea creșterii cheltuielilor publice și o mărire a veniturilor fiscale/bugetare. Nu fiindcă spune CE, sau FMI, că sugerează agenții de rating, ci pentru ca așa dictează rațiunea, logica economică. Corecția ar fi ajutata considerabil de o creștere a veniturilor fiscale. Și nu pentru ca astfel este îndemnul Consiliului Fiscal.
  • România nu este în zona euro și chiar dacă beneficiază de umbrela UE (dovada este existenta finanțării prin PNRR și posibile aranjamente cu BCE, iar în trecut Acordul de la Viena), piețele ar penaliza nesustenabilitatea finanțelor publice.
  • Este adevărat ca așteptările oamenilor pot fi neîmplinite sever dacă există diferențial considerabil între rate de creștere economică și dinamica veniturilor personale, a pensiilor. Sau dacă inflația va fi persistent mai înaltă în anii ce vin decât în 2020. Inflația poate musca din puterea de cumpărare. În plus, inflația este diferită pentru segmente de populație in funcție de coșuri de consum diferite.
  • Pentru cetățenii care alocă aproape totul pentru mâncare și plata utilităților publice, inflația este alta (mai înaltă) decât pentru cei cu venituri mari. Deși, populația din mediul rural se descurca mai bine în privința alimentelor de bază. Nu mai luăm în considerare că avem neșansa dereglementării tarifelor la energie tocmai în această perioadă. Pandemia a accentuat inegalități, în lume și în România. PNRR trebuie să ajute la limitarea adâncirii inegalităților.

Dar alternativa la o corecție macroeconomică ordonată (graduală) nu poate fi decât ceva rău de tot, o corecție dezordonată, cu mari daune colaterale. De aceea, corecția se cuvine sa fie însoțită de reforme în sistemul de pensii, de o formulă de indexare rațională, de grija pentru a ridica pensiile cele mai mici (nota bene: sistemul de pensii este afectat de îmbătrânirea populației, pensionare, emigrația tinerilor). Și, nu în cele din urmă, de o creștere a veniturilor fiscale cu câteva procente din PIB la finele orizontului de consolidare bugetară – să ducem veniturile fiscale la peste 30-31 la sută din PIB, ceea ce ar ajuta mult corecția macro cu atenuare a impactului social.

Mulți parcă au uitat de PDE

Este de repetat PDE sub incidenta căreia se află România, pentru a sublinia omiterea frecventă a acestui fapt în dezbaterea publică.

Că place, sau nu, există reguli ale funcționarii UE și principii de procentualitate macro care impun măsuri de corecție. Este drept că o corecție nu trebuie sa fie pripită, astfel încât sa submineze redresarea economiei. Dar nici nu se poate întârzia prea mult.

Credibilitatea unor angajamente, programe de corecție, contează pentru piețe, pentru creditori. România nu are o problemă, încă, cu datoria publică (ajunsă la 47,3 la sută din PIB la finele lui 2020), dar deficite structurale mari (de inclus și cel extern) sunt o vulnerabilitate. În regiune, numai România are deficite structurale atât de mari, interne și externe. Deficitul de cont curent este și el o preocupare depășind 5 la sută din PIB în 2020 și cu o finanțate negeneratoare de datorie (prin investiții directe și bani europeni) în scădere.

Veniturile fiscale trebuie să crească

Teza că nu trebuie să crească veniturile fiscale, întrucât ar fi o extracție de resurse din mediul individual, privat este o prostie. Iar corecția deficitului nu se poate face numai pe partea de cheltuieli, este nerealistă.

Să ne gândim și la cei (persoane și companii) care duc bani mulți în paradisuri fiscale, care eludează fiscul prin tot felul de stratageme și optimizări fiscale.

Când ai venituri fiscale de numai 27 la sută din PIB, în condițiile în care Cehia, Ungaria, Polonia (economii pe care le avem reper cel mai frecvent) obțin cca. 36 la sută din PIB fiecare, are rost să acționăm ferm. Problema la noi este legată de o bază de impozitare limitată de tot felul de portițe și facilitați greu de justificat, de o colectare defectuoasă. Este inechitabil pentru oamenii și firmele de bună credință, care își onorează obligațiile; este nedrept față de cetățenii care așteaptă ca statul sa finanțeze în mod adecvat educația, sănătatea publică, construcția de infrastructură. Nu mai vorbesc de pregătirea pentru a face față la schimbări climatice, de apărarea tarii, etc.

PNRR are o parte dedicată reformei fiscalității, obținerii de venituri superioare. În derularea PNRR aspectele fiscale vor deveni probabil mai explicite, clare.

Decizia de la întrunirile recente a G-7 și G-20 privind impozitarea companiilor
internaționale arată că cei care au blamat acest „race to the bottom”, cum o numește
OCDE, au dreptate.

În România noi ne tot ferim să spunem lucrurilor pe nume, să nu supărăm mediul de
afaceri. Dar un mediu de afaceri corect nu are de ce sa fie supărat. România are de
câștigat daca firmele mari vor fi mai corecte în conduita față de țările unde au afaceri, în vremuri când toate bugetele naționale sunt stresate.

Cât de original este PNRR românesc?

Logica și trăsături ale PNRR românesc sunt imprimate de programul la nivel european. Demersul european (PNRR) încearcă să ajute UE să facă față la provocări ale viitorului ce decurg din noua revoluție tehnologică, schimbările climatice ca amenințare existențială, competiția geopolitică, imperative de stabilitate economică și socială, de protecție a democrației. Planul european NGEU (750 miliarde euro) este un alter ego, de dimensiune însă mai mică, la noul „New Deal” (de peste 2 000 miliarde dolari) pe care îl promovează administrația Biden în SUA.
PNRR românesc (29,2 miliarde euro) are trăsături aparte, întrucât încearcă să țină cont de nevoia de surmontare a unor decalaje de dezvoltare, de mari inegalități între mediul urban și cel rural, de subfinanțarea cronică a educației și sănătății publice, de o infrastructură precară – drumuri / autostrăzi, cai ferate, poduri, etc.

De aici și dificultăți în a concilia deziderate de dezvoltare „clasică” cu obiective ce țin de viitor, de efecte ale pandemiei, de transformări de adâncime în societatea contemporană. PNRR românesc este de aceea unul „hibrid”, în comparație cu ce vedem în țările nordice din UE, în Germania, Țările de Jos, sau Luxemburg. Și este de adăugat corecția macroeconomică de realizat în anii ce vin. PNRR însemnă investiții și reforme care să facă economia mai robustă, competitivă, care să ajute corecția dezechilibrelor.

Nu numai România ia împrumuturi prin PNRR

Este un neadevăr că numai România contractează împrumuturi prin PNRR național. Italia, care vrea peste 200 miliarde euro prin programul sau, are peste 60 la sută din finanțarea solicitată deținută de împrumuturi (față de puțin peste 50 la sută în cazul României – 14,93 miliarde euro din totalul de 29,2 miliarde euro). Italia are o economie mult mai mare decât a României, de circa opt ori.

Polonia, care are un PNRR de 36 miliarde euro, ia împrumuturi în proporție de 33 la sută din total.

Grecia are și ea împrumuturi semnificative, cca. 40 la sută din 31 miliarde în ansamblu. Și alte state din UE fac apel la ambele forme de finanțare.

De ce se iau împrumuturi?

Explicația este simplă: deoarece numai grant-urile nu acoperă nevoi mari ale unor state, iar finanțarea prin această facilitate este mult mai avantajoasă (cost și termene de rambursare) decât cea de pe piețele internaționale. Mai ales pentru o țară care nu face parte din zona euro și la care randamentele cerute pe piețele internaționale sunt considerabil superioare celor ce acompaniază plasamentele în numele UE.

Este un neadevăr să se spună că România este singulară prin apelul la împrumuturi.

De ce Spania ia numai granturi (70 miliarde euro), iar Italia recurge masiv la împrumuturi se poate analiza. Dar este un neadevăr să se spună că România este singulară prin apelul la împrumuturi. Îndatorarea prin împrumuturi (prin finanțare europeană) nu înseamnă o creștere automată a datoriei publice cu același volum dacă se recurge la o substituție de utilizare de resurse: finanțare europeană să înlocuiască din finanțarea de pe piețe, care este mai costisitoare. Această substituție este cu atât mai importantă într-o perioada în care trebuie să aibă loc o corecție macroeconomică de cca. 5 la sută din PIB în câțiva ani – adică să ducem deficitul bugetar ESA (metodologie europeană) de la aproximativ 8 la sută în 2021 la în jur de 3 la sută în 2024.

PNRR înseamnă îndatorare numai dacă se iau împrumuturi în mod efectiv

Este de subliniat că îndatorarea efectivă are loc numai în măsura în care are loc finanțare efectivă prin împrumuturi; trebuie făcută deci distincție intre existența resurselor pe care le poate accesa România și utilizarea efectivă a acestora.

În cazul României, grosul împrumuturilor ar fi după 2024, după date oficiale. Când se va fi ajuns la acordul statuat juridic între România și CE (UE) nu crește brusc îndatorarea țării. Numai pe măsură ce se finanțează proiecte prin împrumuturi are loc o creștere a datoriei publice (de ținut cont de posibila substituție de finanțare amintită).

Condiționalitățile decurg din PDE (Procedura de Deficit Excesiv) și nevoia de reforme, care nu sunt de ieri, de azi

Se neglijează adesea ca ceea ce sunt numite de unele voci condiționalități în PNRR decurg din nevoia de consolidare bugetară și din reforme necesare, din recomandări de țară pe care România le primește în cadrul Semestrului European (proces ce definește dialogul între un stat membru și CE în privința programelor economice, de convergență). Aceste „condiționalități’ nu sunt capricii ale unora din afară …

Dacă se contestă nevoia de consolidare bugetară înseamnă să sfidăm rigori economice obiective, cu o plată mai mare în viitor pe spezele cetățenilor simpli. Fiindcă cei cu venituri mari se descurcă.

O inflație scăpată de sub control, o depreciere masivă a leului, rate mult crescute la dobânzi pentru a sprijini leul (care să nu o ia razna), dar care ar lovi în stabilitatea mediului de afaceri și capacitatea multora de a onora obligații de plată, ar lovi în principal pe cei mai neajutorați.

Reforme sunt necesare, fie ca avem în vedere companii de stat (între care unele sunt găuri negre, sau cu pierderi mari), fie sistemul de pensii ce conține inechități flagrante (ce privesc și pensiile speciale), sistemul de salarizare, informatizarea/digitalizarea administrației publice. Este de menționat aici capacitatea de a face față la atacuri informatice (cyberfare), care devin și ele o mare amenințare; am văzut cazul Colonial Pipelines în SUA și operațiunea FBI de a ripostă la atac, la ransomware; sau operațiunea FBI, Europol, împreuna cu agenții de securitate din Australia și Noua Zeelandă în operațiunea Ironside.

O fi România în UE si NATO, cu centrul european pentru cybersecurity la București, dar trebuie să fim pregătiți cât mai bine din acest punct de vedere.

Privind companiile de stat, reforma lor nu înseamnă privatizare totală. Statul roman trebuie să mențină controlul asupra unor companii de importanță strategică. Avem nevoie și de grăbirea funcționării Băncii de Dezvoltare.

Putem visa, dar să fim cu picioarele pe pământ …

Sunt opinii care cer sa axăm cât mai mult pe digitalizare, ca Romania să fie un „start up nation”. Să fim totuși realiști. Dincolo de faptul că exista un ghid UE, al MRR, care reclamă proiecte cu distribuția de alocări 37 la sută și 21 la sută pe schimbări climatice și, respectiv, digitalizare, trebuie să fim totuși cu picioarele pe pământ.

Când avem mulți oameni care nu au acces curent la rețele de încălzire și de apă, când infrastructura medicală și de educație publică este foarte precară, cu drumuri care nu leagă regiunile țării între ele, nu poți să visezi la stele numai.

Realitatea României obligă să te ocupi de problema subdezvoltării, a inegalităților interne, de educație și sănătate publică.

PNRR este dedicat și sprijinirii directe și indirecte a mediului de afaceri, pentru susținerea unei clase antreprenoriale autohtone – prin capitalizare mai bună, listare la bursă, digitalizare, etc. Procesul de redresare economică, în sine, poate conduce la o efervescență a afacerilor bune, ce adaugă valoare. Și semne sunt in acest sens.

Resurse irosite?

Există această posibilitate dacă proiectele nu sunt cele mai potrivite, sau sunt alese cu puțin discernământ. Dar exista un filtru al CE, care trebuie sa le aprobe. Se poate miza și pe experții din ministerele de la București care au datoria să judece o scală de prioritare în concertare. Iar Guvernul trebuie sa decidă prioritățile în numele României. În Italia, PNRR este in subordinea instituțională a prim ministrului Mario Draghi. Așa trebuie să fie și la București, din rațiuni de coordonare, monitorizare, intervenție la timp, etc.

În măsura în care derularea proiectelor nu este adecvată, finanțarea poate fi sistată până la remedierea situației. De două ori pe an PNRR intră sub lupa oficială decizională a CE, în condițiile in care dialogul este permanent între București și oficiali de la Bruxelles. Și PE joacă un rol major în întregul proces.

Dacă au loc situații certate cu legea, lucrurile se pot complica mult. Există un întreg dispozitiv la nivelul UE care să verifice corectitudinea utilizării banilor, a modului de acordare a contractelor legate de proiecte, iar fraude, cazuri de corupție, intră în atenția OLAF, a agențiilor naționale, a Parchetului European. Este firesc ca statele din UE care stau în principal, prin bonitatea lor financiară, în spatele emisiunilor de obligațiuni pe piețele internaționale să fie intransigente cu situații certate cu legea, cu spiritul și litera Planului european.

Să avem o gândire pozitivă

De la a spune că trebuia să obținem mai mult din NGEU pentru România se ajunge la nu trebuia să luam împrumuturi, deoarece ne legăm de mâini și de picioare prin condiționalități, etc. Creăm adesea sperietori si ținte false. Nimic nu este perfect pe această lume, dar nici nu trebuie să găsim nod în papură la orice. Trebuia să fie mai multă transparență și este păcat, de pildă, că programul de irigații nu a avut câștig de cauză la Bruxelles, mai ales că putea fi prezentat mai bine în conexiune cu amenajarea teritoriului și managementul resurselor de apă. Se pare că nici consultarea partenerilor sociali nu a fost suficientă, după cum rezultă din diverse reacții (a se vedea și comunicatul ultim al asociației Concordia)

Una peste alta însă, PNRR este o șansă mare pentru Romania, care poate ajuta, în a:

  • Surmonta decalaje economice.
  • Atenua impactul corecției macroeconomice, inclusiv prin susținerea creșterii PIB-ului potențial (creștere medie posibilă de 4,5-5 la sută în următorii ani).
  • Crește robustețea economiei prin reducerea dezechilibrelor (inclusiv cele externe), prin reforme absolut necesare.
  • Finanța mai bine educația și sănătatea publică (care împreuna au cu peste 3 la sută din PIB sub media din UE).
  • Face politica industriala autohtonă (apropo, NGEU este politica industriala la scara UE și România „importă” politica industrială prin matricea conceptuală a PNRR).
  • Favoriza urcarea economiei noastre în lanțuri de valoare adăugată europene, de care depind câștigurile cetățenilor români.
  • Răspunde mai bine la imperative de incluziune socială, indiferent de culoarea politică a celor care guvernează.
  • Crește profilul de stat membru al UE, să putem intra în Schengen, sa depășim MCV, să intrăm în MCS2 (mecanismul cursurilor de schimb) după consolidarea bugetară (2025-2026) și apoi în zona euro (2028-2029).

Trebuie să gândim mai pozitiv și să căutam să învingem slăbiciuni instituționale și administrative, rivalități politice pernicioase.

Articole recente

Consiliul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a decis lansarea negocierilor de aderare cu România

Guvernul României salută adoptarea astăzi, 25 ianuarie 2022, a deciziei Consiliului Organizației pentru Cooperare și…

11 ore ago

XTB: Putin îi sperie pe investitori. Piețele încep să includă în prețuri riscul de război

Analiză XTB. Dispozițiile optimiste de la începutul unui nou an nu au fost de durată.…

12 ore ago

George Friedman: Misterul Rusiei – “Singura concluzie care trebuie trasă este că Rusia nu are intenția de a invada Ucraina”

Articol preluat din geopoliticalfutures.com, semnat George Friedman George Friedman este un strateg recunoscut la nivel internațional…

12 ore ago

Ministrul Energiei, replică pentru Dacian Cioloș: “Poate ar fi bine să-i ceară demisia și domnului Macron”

Ministrul Energiei Virgil Popescu a reacţionat în această seară, întrebat despre faptul că Dacian Cioloş i-a…

12 ore ago

Virgil Popescu: Noile plafoane: 80 bani/kWh pentru energie electrică şi 31 bani/kWh pentru gaze

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a anunţat marţi că Guvernul a adoptat noile măsuri pentru plafonarea…

12 ore ago

Virgil Popescu: ANPC va putea aplica amenzi de până la 200.000 de lei furnizorilor care nu respectă legea

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a declarat marţi, la finalul şedinţei de guvern, că Autoritatea Naţională…

12 ore ago