BNR: Riscul privind cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar‐bancar a revenit începând din a doua parte a anului 2018

Sectorul bancar românesc s-a menținut pe coordonate adecvate din perspectivă macroprudențială, potrivit BNR

Finalul anului 2018 a fost caracterizat de o accentuare a riscului asociat cadrului legislativ financiar-bancar, în contextul creșterii impredictibilității acestuia ca urmare a adoptării OUG nr. 114/2018 (ale cărei potențiale efecte adverse în planul stabilității financiare au fost semnificativ diminuate de modificările prevăzute în OUG nr. 19/2019), la care s-a adăugat un alt set de propuneri legislative adresate debitorilor, dintre care unele au fost declarate ulterior neconstituționale, potrivit raportului anual pe 2018 al Băncii Naționale a României.

Totuși, raportul arată că, pe parcursul anului 2018, stabilitatea financiară s-a menținut solidă, nefiind identificate riscuri sistemice severe.

Principalele riscuri sistemice de nivel ridicat au fost de natură externă, în asociere cu deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente și cu incertitudinile privind evoluțiile economice în spațiul comunitar (Brexit și situația datoriilor suverane din zona euro), potrivit BNR, care mai arată: “Totodată, au fost observate o serie de riscuri sistemice importante induse de evoluții interne: riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul privat (nivel ridicat), riscul de tensionare a echilibrelor macroeconomice interne (nivel moderat) și riscul legat de evoluția pieței imobiliare (nivel redus).”

În plus, la nivelul sistemului financiar au fost identificate o serie de vulnerabilități ce decurg din probleme structurale existente la nivelul economiei românești – problema demografică, disciplina scăzută la plată în economie și vulnerabilități în bilanțul firmelor, precum și gradul redus de intermediere financiară.

Potrivit BNR, sectorul bancar românesc s-a menținut pe coordonate adecvate din perspectivă macroprudențială, indicatorii de solvabilitate și lichiditate încadrându-se în continuare în cerințele minime reglementate. Capitalizarea înaltă a instituțiilor de credit la nivel agregat este de natură a asigura o bună capacitate de absorbție a pierderilor neașteptate și oferă resurse pentru creșterea creditării, apreciază Banca Națională.

Totodată, nivelul ridicat al activelor lichide deținute de sectorul bancar (în special titluri de stat) atestă capacitatea acestuia de a face față unor eventuale evoluții adverse ale surselor de finanțare, ultimele exerciții de testare la stres (decembrie 2018) identificând doar riscuri limitate în cazul unor bănci de dimensiuni reduse, conform BNR: “Calitatea activelor bancare a continuat să se îmbunătățească în anul 2018. Rata creditelor neperformante și cea a restructurărilor creditelor și-au păstrat tendința descrescătoare (până la 5,0 la sută, respectiv 3,3 la sută în decembrie 2018), ambii indicatori încadrându-se în intervalele de valori pentru risc mediu stabilite de ABE. Totodată, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante s-a majorat la 58,5 la sută la sfârșitul anului 2018, nivel semnificativ superior mediei europene.

Pentru susținerea procesului de îmbunătățire a calității activelor, începând cu 30 iunie 2018 se aplică un instrument macroprudențial specific, respectiv amortizorul de capital pentru riscul sistemic, calibrat în funcție de valorile medii anuale înregistrate de doi indicatori – rata creditelor neperformante și gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante – și supus reevaluării semestriale. Rentabilitatea activelor (1,6 la sută) și cea financiară (14,6 la sută) s-au situat și în anul 2018 la niveluri adecvate, dar nu excesive, valorile medii consemnate de acești doi indicatori în ultimii zece ani plasând sectorul bancar românesc pe a douăsprezecea, respectiv pe a opta poziție între statele membre UE-28.

Evoluția favorabilă în planul profitabilității s-a produs în contextul reducerii în continuare a cheltuielilor nete cu ajustările pentru depreciere, precum și al menținerii ritmului înalt de creștere a creditării în monedă națională.”