Bogdan Glăvan: Creșterea masivă a fiscalității – nenorocire economică; Trebuie să fii tâmpit ca să muncești în țara asta, să îți deschizi o afacere, să îți asumi riscuri și, la final, dacă nu pierzi bani, să dai statului 16% impozit pe profit, apoi încă 16% impozit pe dividende, apoi încă 10% CASS

Creșterea cotelor generale de TVA este o nenorocire politică și o sfidare a votului românilor, spune economistul Bogdan Glăvan, într-o postare pe Facebook.

Acesta explică: “Creșterea masivă a fiscalității este o nenorocire economică. Trebuie să fii tâmpit ca să muncești în țara asta, să îți deschizi o afacere, să îți asumi riscuri și, la final, dacă nu pierzi bani, să dai statului 16% impozit pe profit, apoi încă 16% impozit pe dividende, apoi încă 10% CASS. Trebuie să fii tâmpit să dai statului mai mulți bani, după ce statul te-a frecat la cap cu case de marcat inteligente, cu E-mama mă-sii, cu toate aberațiile pământului. Eu vorbesc în cunoștință de cauză, deoarece din cauza acestui stat criminal am cheltuit enorm doar ca să trăiesc și să pot produce și să… plătesc alte taxe.

După ce că unii au lăsat moștenire un deficit cât în pandemie, fără să fie pandemie, nu m-ar mira să înregistrăm curând un șomaj ca în pandemie, fără să fie pandemie.
Abia ce se corectaseră niște inechități istorice prin legea pensiilor, ca să se introducă acum alte inechități istorice, prin impunerea CASS doar unor pensionari.
Pe scurt, o gravă eroare economică și de guvernare. O politică ideală pentru menținerea status quo-ului.

O fraudă democratică, deoarece aceste partide știau situația României și au păcălit alegătorii să le voteze.
O politică gândită de establishment, gândită de “rente viagere”, pentru rente viagere, pentru sistem, exact ca în 2010. Nu mai e Boc, e Bolojan. Aceeași Mărie, cu altă pălărie.

Ce mizerie. Ce nenorocire să trăim, în cadrul aceleași generații, de două ori, la distanță de 15 ani, aceeași politică exploatatoare și feudală. Ce blestem să nu avem alternativă.
***
Aseară m-am oprit să cumpăr niște prăjituri. Nu cred că a fost întâmplător, doamna care servea mi-a spus că nu-i merge POS-ul și că acceptă doar cash. Am plătit și, cu gândurile mele, am plecat. Am auzit-o pe doamnă strigând după mine: Ați uitat prăjiturile! M-am întors am luat prăjiturile și am plecat. De bon fiscal nici pomeneală. Nici că-l voi pomeni vreodată. Acest stat criminal nu merită decât dispreț”.