Forțele care acționează asupra unei companii aflate în dificultate trebuie să acționeze echilibrat pentru ca firma respectivă să fie redată cu success circuitului economic, a declarat Bogdan PLEȘUVESCU, Director General Adjunct Legal, Banca Transilvania, la Dezbaterea RESTRUCTURAREA – MĂSURĂ DE PREVENIRE A INSOLVENȚEI: Mecanisme de salvare a companiilor aflate în dificultate; Când apelăm la insolvenţă?.

Domnia sa a explicat: “În momentul în care un client are o dificultate financiară, asupra acestuia acționează mai multe forțe – acţionarii, angajații, furnizorii, clienții, ANAF, băncile, consultanții. În acel moment, trebuie spus transparent care este intenția reală a tuturor acestor forțe – fie salvarea companiei și redarea acesteia circuitului economic fie recuperarea cu prioritate a creanțelor .

Dacă toți vor să își recupereze banii rapid și dacă se poate înaintea altor creditori, atunci , din punctul meu de vedere, sunt 0% șanse ca acest client să fie redat vreodată circuitului economic, să fie reintegrat și să aducă din nou contribuții la stat, să plătească salarii și să asigure un flux normal în circuitul economic. Așa că avem nevoie de încredere și trebuie ca toți participanții la acest proces să acționeze echilibrat. Dacă nu se acționează echilibrat,  compania aflată în dificultate se va comporta ca o minge de cauciuc și într-un final va ceda și se va “rupe”. Și nimeni nu își dorește să o rupă.

Noi am spus întotdeauna că ne bazăm ca această echilibrare de forțe să aibă loc printr-un terț de încredere pentru toate părțile participante.  Specialiștii în turnaround, consultanții, practicienii în insolvență sunt acei terți care trebuie să asigure echilibrul de forțe în cadrul unei proceduri și să se asigure că acel client va fi redat cât mai repede circuitului economic și reintegrat, prin măsurile de restructurare.

Și aici există o problemă de încredere, pentru că sunt  cazuri în care participanții la anumite procese au prelungit în mod neconform acordul de consultanță sau o insolvență doar ca să încaseze mai multe onorarii, pentru că în ultima perioadă au fost mai puține proceduri de insolvență”.

Din perspectiva noastră, ca finanțatori, noi avem acces la date câteodată mult prea târziu. Oamenii noștri, de la departamentele specializate din cadrul băncii, ar putea să acorde asistență pentru companiile aflate în dificultate, dacă ar afla mai devreme că sunt probleme, a mai spus domnul Pleșuvescu. 

Domnia să a mai menționat: “Domnul profesor Stanciu D. Cărpenaru spunea prin 2014 – când a comentat Codul Insolvenței – că este puțin probabil ca într-o situație de dificultate financiară să găsești o persoană care să vină cu fonduri proprii,  să finanțeze salvarea societății aflată în dificultate.

Atunci ne puneam întrebarea: Dar de ce vin practicienii/teoreticienii să spună aceste lucruri? Răspunsul a fost  că toată lumea se așteapta atunci, ca peste noapte să ne trezim deștepți. Nu se poate acest lucru!

Trebuia să trecem prin trecem prin cele trei faze – faza de experiență,  apoi faza de experimentare a  diverselor soluții de restructurare și  faza de expertiză în care să putem să aplicăm expertiza dobândită într-un mod foarte bine ordonat. 

Din păcate, la momentul acesta, noi nu putem să scalăm expertiză pe care o avem şi  nu putem decât să aplicăm soluții personalizate. Iar aceste soluții personalizate funcționează doar la companiile mari. La companiile mici, de exemplu, la cele care se află acum la FNGCIMM, care sunt volume mari, nu avem cum să aplicăm soluții de restructurare personalizate. Ar trebui să mergem pe soluții standardizate care merg mult mai ușor și care beneficiază de o mai mică birocrație “.

Referitor la soluțiile personalizate pentru companiile mari, domnul Pleșuvescu a spus:  

“Este o experiență profesională și personală extraordinară când ai cazuri de succes și pericolul este să nu te îmbeți cu acest succes și să trăiești din experiențele trecute. Este foarte plăcut să primești feedback-ul de la clienții salvați, restructurați,  reintegrați în circuitul economic și să vezi că, pe termen lung, s-a creat o relație.

La început, când un client vine la noi, în departamentul de restructurare, parcă l-a văzut pe necuratul. Pentru că noi cerem multe documente, acte care în mod normal ar fi trebuit cerute în momentul în care avea situații financiare bune. Dar când se află în dificultate,  noi îi solicităm testul creditorului privat, tot felul de previziuni, cerem consultanți externi, o viziune 360 de grade, lucruri despre care mulți antreprenori habar nu au.

Partea frumoasă este că, atunci când reușești să finalizezi un proces de restructurare,  clienții nu mai vor să se ducă în comercial, vor să rămână în continuare la noi pentru că spun: Pe mine cine mă mai verifică acum? Contabilul meu nu știe, contabilul meu știe contabilitate, nu știe parte financiară, nu știe analiză. La voi e pe gratis.

Clienții se simt într-o zonă confortabilă, în care au fost salvați, și pot să-și scaleze și business-ul. 

O problemă în cadrul departamentelor de profil din bănci este că noi nu ne putem specializa pe o anumită industrie. Când ai un client în dificultate trebuie să-i știi competiția, mediul, zona în care activează, să faci comparații ca să vezi care este standardul. Noi avem doar specialiști care fac analiză financiară și specialiști care se ocupă în zona de restructurare bilanțieră, restructurare financiară a companiilor respective, în așa fel încât să permită companiei să-și restructureze bilanțul.

Ne mai confruntăm cu problema de trecere din zona de neperformant către performant viabil când avem 12 de luni în care îi dăm o perioadă de probă și apoi 24 de luni  perioada de vindecare,. Iar toate aceste perioade pe care tocmai le-am definit înseamnă provizioane foarte mari pe care băncile le alocă, cerințe de capital care impactează situațiile financiare ale băncii și de aici intervine reticența instituțiilor finanțatoare de a veni cu finanțări spre alți clienți, alții decât cei din portofoliu.

Noi încercăm să venim cu finanțări de criză pentru clienții din portofoliile noastre pentru a-i ajuta să depășească perioada de dificultate.

Din nefericire, la modul în care sunt construite directivele europene în acest moment, după ce reușim să trecem de perioada de criză și pe cea de probă- cu early warning signals, finanțare de criză, restructurarea bilanțului, și putem să spunem că firma intră pe perioada de curing (vindecare) –  legislația actuală este mai favorabilă unui nou finanțator care poate să vină să îmi refinanțeze mie clientul pe care tocmai l-am restructurat și să-l ia în portofoliul lui chiar și în stage 1, fără niciun fel de provizion, în timp ce la mine ar fi înregistrat cu acel criteriu de NPL pe care trebuie să îl duc în spate și să am foarte multe probleme de alocare de provizion.

Aici este cumva un gap. Pentru mine ca finanțator, îmi va fi extraordinar de greu să continui relația contractuală cu clientul pe care l-am salvat,  pentru că el va găsi foarte ușor finanțare la un competitor. Totuși, pentru client este un plus și  speranța noastră este că într-un fel el își aduce aminte de cine a fost salvat.

Noi, la Banca Transilvania ca principal finanțator al întreprinderilor din România,  avem destul de multe cazuri de succes în acest sens”.