Bogdan Pleșuvescu, BT: Restructurarea unei companii nu se poate face cu aceeași echipă care a dus-o într-o situație de criză – video

• “Multe din proiectele investiționale ale companiilor au fost puse pe hold din noiembrie, din cauza incertitudinii”; “Sper să nu fie creșteri de taxe”

Restructurarea unei companii nu se poate face cu aceeași echipă care a dus-o la probleme, a declarat Bogdan PLEȘUVESCU, Director General Adjunct, Banca Transilvania, la cea de-a treia ediție a dezbaterii RESTRUCTURAREA – MĂSURĂ DE PREVENIRE A INSOLVENȚEI, adăugând că mediul de afaceri are nevoie de specialiști în turnaround pentru a rezolva problemele unei companii înainte de a ajunge la insolvență.

Domnia sa a explicat: “În zona bancară, observăm că în foarte multe din situațiile de insolvență sau situațiile în care clienții apelează la insolvență, aceștia văd procedura exclusiv ca una în care se protejează de creditori, fie de o executare silită, fie de creditori care își cer drepturile înapoi. Opinia mea este că nu este corect să fie promovate ca niște proceduri de protecție, ci pe baza măsurilor care se aplică în cadrul acestor proceduri, debitorul, fie că e persoană juridică, fie că e persoană fizică, să poată să fie reintrodus în circuitul economic din România.

Este important pentru antreprenor să înțeleagă că măsurile care pot fi aplicate prin planul de restructurare, prin planul de reorganizare sau prin acordul de restructurare să fie realiste, să aibă un fundament, și să fie negociate cu bună credință împreună cu toți creditorii. Implementarea acestui plan trebuie să fie făcută în așa fel încât să nu păcălească pe nimeni și compania să poată să fie reintrodusă în circuitul economic.

Din perspectiva unei companii, știm că există o curbă a insolvenței. Cu cât curba apare mai târziu, cu atât riscul de insolvență este mai pronunțat. De exemplu, la o companie care nu are nici un fel de problemă, iar profitabilitatea este foarte bună, s-ar putea ca, la un moment dat, să apară o criză de strategie. Această criză de strategie în general este primordial văzută sau percepută de către managementul companiei, care încearcă să adreseze această problemă prin eforturi proprii și apelează foarte puțin la ajutor extern. În acest moment, riscul de insolvență este foarte mic. Dar, apoi, urmează o criză de profitabilitate în care se observă de cele mai multe ori pe bilanț că profitabilitatea companiei începe să scadă. Acest lucru este observat și de acționari.

De cele mai multe ori se solicită ajutorul unei companii externe și aici cred eu că este momentul în care ar trebui acționat cu cea mai mare viteză în angajarea unor consultanți, astfel încât să nu se ajungă la o criză de cash-flow.

În momentul în care profitabilitatea companiei sau profitabilitatea produselor companiei respective încep să “scârțâie” este momentul să vină cineva din exterior. Părerea mea este că se înșală cine crede că o restructurare se poate face cu aceeași echipă care a condus la probleme în activitate. Eu cred că este nevoie de un specialist în turnaround, care este diferit de practicianul în insolvență.

Practicianul de turnaround are o cu totul și cu totul altă mentalitate, nu de a conduce compania spre o procedură reglementată, ci de a aplica cât mai devreme, în cadrul companiei, măsuri de restructurare, structurale, operaționale, măsuri de reechilibrare a situațiilor financiare, în așa fel încât pe termen scurt compania să beneficieze de un mic boost care să îi dea timpul necesar să facă schimbările pentru a se readapta situației și pentru a continua să performeze.

Dacă lucrul acesta nu se întâmplă, intervine criza de cash-flow, care este constatată în primul rând de creditor și nu doar de creditorii bancari, dar în special de furnizori, pentru că societatea întârzie sau are deja probleme în a-și achita facturile sau în a servisa serviciul datoriei la bănci. Riscul de insolvență este deja foarte mare și aici, într-adevăr, compania trebuie să se adreseze de urgență unui practician de insolvență care îl poate sfătui care este procedura la care poate aplica în funcție de situația în care se află compania, în funcție de analiză – acord de restructurare sau concordat preventiv, procedură de insolvență, plan de reorganizare sau, de ce nu, direct faliment.

E important să înțelegem că, în viața unei companii, antreprenorul trebuie să fie cel care este conștient că trebuie să apeleze la consultanță externă. Și trebuie să facă asta înainte de a-i ajunge cuțitul la os, când vrea să ceară protecția procedurii de insolvență. Trebuie să acționeze cu mult timp înainte și aici este rolul nostru, al băncilor, sau al practicienilor să îndrume cât mai repede antreprenorii care apar pe listele de early warning signals (semnale de avertizare timpurie).

În momentul în care apar aceste semnale timpurii, antreprenorii trebuie să apeleze la ajutor de specialitate. Din nou punctez că este nevoie de altă echipă la conducerea companiei. Prima măsură care trebuie luată de către oricare antreprenor este de aducere în echipă unei persoane noi, specializată în turnaround, care are scop doar de a asigura acest turnaround, după care predă mandatul către cineva care să conducă la creșterea businessului”.

Întrebat dacă băncile pot să impună un manager de turnaround, Bogdan Pleșuvescu a spus: “Putem să îi sfătuim să accepte un astfel de manager. Din punct de vedere legal este puțin probabil ca băncile să poată impune un turnaround manager, dar pot discuta împreună cu antreprenorii și să aleagă dintr-o listă de specialiști în turnaround.

Din experință, atunci când antreprenorul a fost deschis la ideea de a accepta un turnaround manager cât mai devreme în cadrul procedurii sau în cadrul crizei care a apărut în societate, companiile respective s-au reîntors în zona de business și le întâlnim acum în activitate”.

Chestionat dacă banca soluții de finanțare pentru societățile aflate în procedura concordatului preventiv după omologarea planului de restructurare, oficialul BT a precizat: “Teoretic, da. Practic, costurile la care o astfel de finanțare s-ar putea acorda sunt foarte mari pentru că, din perspectiva reglementării, noi trebuie să provizionăm 100% suma respectivă. O astfel de finanțare ar putea să fie scumpă și pentru antreprenori, dar în definitiv și pentru bancă este extrem de scumpă. Ceea ce fac băncile însă, în cadrul unor astfel de proceduri este să acorde finanțări în cazul clienților deja finanțați, unde au deja expunere, pentru a crește șansele de recuperare a expunerilor deja date, deși există acel principiu că niciodată să nu arunci bani buni peste bani răi. Dar există situații în care, în cadrul procedurilor de concordat, există finanțare tocmai pentru a asigura, pentru a crește șansele de rambursare a vechiului credit”.

Întrebat dacă în trecut au fost cazuri în care creditele pe termen scurt au fost folosite de unii pentru investiții, Bogdan Pleșuvescu a spus: „Este cea mai mare problemă a noastră cu credite pe termen scurt pentru investiții. Este vorba de acea reechilibrare bilanțieră și trebuie cumva ajustate aceste situații prin recunoașterea, în primul rând de către bancă și de către antreprenor, a faptului că acele credite pe termen scurt au fost folosite pentru investiții. Ar trebui refinanțate acele investiții într-un mod mult mai corect, pe 3-5 ani de zile, și în același timp să se asigure facilități de working capital pe termen scurt. Sperăm din ce în ce mai mult că educația antreprenorială să crească în România și antreprenorii să înțeleagă că este extrem de greșit să faci astfel de investiții ca să folosești banii din linia de credit pentru investiții”.

• “Multe din proiectele investiționale ale companiilor au fost puse pe hold din noiembrie, din cauza incertitudinii”

Multe din proiectele investiționale ale companiilor au fost puse pe hold din noiembrie, din cauza incertitudinii, a spus Bogdan Pleșuvescu.

Acesta a precizat: “Referitor la aspectele macro, dacă ne uitam la cifrele la patru luni în ceea ce privește România, am observat, în special la companiile care sunt în portofoliile noastre, că din noiembrie au fost puse pe hold multe din proiectele investiționale, din cauza acestei perioade plină de incertitudine.

Rezultele acestor întârzieri se vor vedea în timp. O investiție se derulează pe minim un an de zile, iar efectele ei se văd peste un an, un an și jumătate. Practic, exponențial, vom vedea efectele acestei perioade de hold probabil anul viitor.

Toată lumea își dorește să creștem veniturile, dar dacă nu ai făcut investiții, ce venituri să crești?

Cred că semnalul pozitiv pe care ar trebui să-l dăm toți ca societate în acest moment este de a relua cât mai repede acest apetit investițional al antreprenorilor pentru că, dacă noi ne așteptăm ca zona publică să facă ceva, eu, sincer, sunt sceptic.

Dacă ne uităm la zona de creștere a cheltuielilor, observăm că numai cheltuielile cu dobânzile în aceste patru luni din 2025 reprezintă 1,1% din PIB. 0,7% pe lună deficit, înmulțit cu 12 înseamnă 8,4%, dacă este să ajungem la un punct procentual, înseamnă cam 16 miliarde, ceea ce înseamnă serviciul datoriei pe o lună. Nu știu sincer de unde se vor aduna acești bani, sper să nu fie din creșteri de taxe.
Nu mă aștept la foarte multe miracole din zona publică și cred că sprijinirea mediului antreprenorial este primordial, în sensul că trebuie reluate investițiile, în așa fel încât acestea să contribuie cât mai mult la veniturile statului.

Avem niște oportunități în piață deosebit de mari, chiar dacă ne uităm la amenințările care vin dinspre Est. Este păcat să pierdem acest moment pe care l-am exploatat foarte bine în ultimii ani. Avem fondurile PNRR pe care nu știm să le atragem, dar trebuie să facem în așa fel încât să fim în stare să depunem și următoarea cerere de atragere, de justificare a fondurilor. Trebuie să atragem acele fonduri pentru că avem nevoie de ele ca de aer pentru zona de creștere a investițiilor.

Așadar, sper să nu fie creșteri de taxe, cel puțin în zona TVA. Execuția bugetară pe patru luni a arătat că au crescut veniturile, dar au scăzut veniturile din TVA, ceea ce înseamnă că a scăzut ușor consumul. Nu știu dacă-i bine sau rău că scade consumul, dar este clar că lumea este mult mai atentă la modul în care consumă.

Părerea mea este că ar trebui dezvoltată zona serviciilor, în special pe partea turistică. Oricine merge în drum spre Grecia vede cozi imense la graniță cu mașini de România care pleacă și consumă în alte țări, ceea ce nu e bine pentru România. Cred că ar trebui dezvoltate serviciile în zona turistică, nu numai la mare, dar și la munte.
România are posibilități și o paletă foarte mare de oportunități, însă ne lipsește partea de prezentare, modul în care facem publicitate pentru serviciile noastre. În plus, ne confruntăm cu o suprareglementare, o supraintervenție a statului în modul de desfășurare a afacerilor. Nici în Marea Britanie, nici în Grecia nu sunt atât de multe restricții din perspectiva aceasta sau cel puțin turiștii nu le percep. Cred că va trebui să găsim un echilibru între mediul antreprenorial și autoritățile publice, în așa fel încât să contribuim la creșterea activității zonelor turistice din România”.