Brokerul Mihai Chișu: Investitorul român se apreciază ca mare iubitor de risc; În realitate, piața românească nu este o piață cu un mare grad de risc

*Dacă un investitor alege să facă singur investiții este bine să aibă un plan potrivit pentru nivelul său de risc

*E greu să accepți că ești influențat de fel de fel de stereotipuri și predispoziții comportamentale, dar când le înțelegi și le asumi, ele devin aliatul tău

*Supraîncrederea este foarte des întâlnită. Cel mai adesea investitorii români cred ceea ce vor să creadă, sunt conservatori, se ancorează în trecut și îl preiau ca fiind extrem de elocvent pentru evoluțiile viitoare

*O criză te învață în jumătate de an cât acumulezi într-o piață liniștită zece ani. La fel o criză îți poate șterge din portofoliu în jumătate de an cât ai acumulat în zece ani

Mihai Chișu, unul dintre cei mai vechi brokeri din piață, a obținut titlul de doctor în științe economice, cu o teză despre Finanțele comportamentale. El ne-a vorbit despre comportamentul investitorilor români, într-un interviu despre concluziile studiului său.

***

Care au fost principalele concluzii ale studiului COMPORTAMENTUL INVESTITORILOR ROMÂNI PE PIAȚA DE CAPITAL, cuprins în lucrarea ta de doctorat?

Mhai Chișu: Din studiul răspunsurilor oferite de investitorii romani in cadrul studiului aplicat rezultă că investitorul tipic al pieței de capital românești se regăsește prin atitudine și decizie cu preponderență în litera și spiritul teoriei comportamentale, dar totodată apreciază și înțelege importanța investițiilor dintr-o abordare pragmatică, rațională, bazată pe studiu și monitorizare.

Cum se caracterizează investitorii romani din perspectiva apetitului pentru risc?

Mihai Chișu: Investitorul român se apreciază ca mare iubitor de risc, cu cât e mai tânăr, cu atât este mai dispus să și-l asume. Este mai degrabă o distorsiune de prestigiu, este ceea ce vrea să creadă. În realitate, piața românească nu este o piață cu un mare grad de risc, din motive ce țin de reglementarea multor companii, de traseul destul de predictibil al dividendelor dinspre companiile de stat, de prezența fondurilor de pensii ca o plasă de siguranță, din cauza lipsei companiilor de growth care presupun un risc mai ridicat. De asemenea în piața românească de capital, lipsesc multe din instrumentele financiare care comportă prin însăși construcția lor un grad de risc mai ridicat, vorbind aici de instrumente derivate, tranzacții în lipsă, în marjă, REITs și multe altele. „O speculație nereușită conduce la o investiție pe termen lung” este cel mai comun mod în care se înțelege riscul în piața românească, afirmație care nu descrie un apetit ridicat față de risc, ci mai degrabă un abandon în fața fricii de a pierde și a regretului de a recunoaște eroarea de interpretare.

Se pot încadra investitorii în categorii, în funcție de personalitatea lor?
Mihai Chișu: În literatura de specialitate, regăsim numeroase încadrări, economiștii și practicienii aducând multe exemple în acest sens. Michael Pompian, spre exemplu, propune 4 modele (tipologii) de investitori care se suprapun pe modul activ/pasiv de a investi: Conservatorul, Urmăritorul, Independentul și Acumulatorul. Fiecare dintre cele 4 categorii enunțate are avantaje și dezavantaje, varianta ideală nu există. Uneori aceste încadrări se întrepătrund, dar câteva elemente de bază vor rămâne definitorii în cele mai multe ipostaze și reacții.

Cum se pot autoevalua investitorii pentru a vedea care sunt factorii care ii impiedica sa ajunga la performante mai bune?
Mihai Chișu: Prima evaluare, independentă și foarte facilă, este cea legată de randamentul obținut. Dacă ai un randament superior mediei pieței înseamnă că ești din start în jumătatea bună. O evaluare apoi subiectivă, aplicată, una care să te facă să înțelegi că adesea cel mai mare sabotor al tău în burse este propria persoană, este una care presupune un studiu amănunțit al propriului comportament în raport cu erorile de gândire, de sentiment, de prelucrare a informației. E greu să accepți că ești influențat de fel de fel de stereotipuri și predispoziții comportamentale, dar când le înțelegi și le asumi, ele devin aliatul tău.

În era robotizării/digitalizării/inteligenței artificiale, cât mai contează ca investitorii să se autocunoască și să lucreze la fondul psihologic, pentru creșterea randamentelor?

Mihai Chișu:  În această eră, investitorii trebuie să își cunoască latura psihologică mult mai bine deoarece competiția în piețe este una mult mai acerbă, pe lângă competitivitatea ce se naște între ei existând și concurența generată de sistemele automate de trading, algoritmice, robotizate care exploatează adesea chiar volatilitatea indusă de sentimentele participanților la piață.

Care sunt cele mai importante erori de comportament, predilecții, șabloane emoționale pe care le întâlnești la investitorii din piața românească de capital?

Mihai Chișu: Supraîncrederea este foarte des întâlnită. Ea duce la overtrading, costuri mai mari și randamente suboptimale. De asemenea, investitorii se lasă ușor influențați, sunt excesiv de optimiști când anticipează evenimente viitoare și au tendința de a se conforma convingerilor general acceptate. Cel mai adesea investitorii români cred ceea ce vor să creadă, sunt conservatori, se ancorează în trecut și îl preiau ca fiind extrem de elocvent pentru evoluțiile viitoare. O caracteristică generală este aceea că investitorii sunt mult mai afectați de teama de pierde decât recompensele generate de investițiile de succes, în condiții de siguranță, preferă profitul, iar în condiții de pierdere încep să prefere riscul. Un alt aspect comun este cel legat de claritatea evenimentelor după ce s-au petrecut – investitorii au tendința de a-și aminti predicțiile lor ca fiind foarte sigure și modul lor de acțiune pare foarte convingător după ce evenimentul s-a consumat, în realitate la momentul predicției comportamentul a fost diferit, mai puțin curajos sau îndrăzneț. De asemenea, au tendința de a-și asuma meritele pentru deciziile bune și de a da vina pe alții când pierd.

Ce pași ar trebui să facă investitorii pentru a-și seta așteptări realiste privind investițiile?
Mihai Chișu: Dacă un investitor alege să facă singur investiții este bine să aibă un plan potrivit pentru nivelul său de risc, plan pe care să îl respecte. În timp se va cunoaște mai bine, își va descoperi slăbiciunile și atuurile, va ști cât de mult risc poate suporta, cât de mult risc poate alege să absoarbă etc. O criză te învață în jumătate de an cât acumulezi într-o piață liniștită zece ani. La fel o criză îți poate șterge din portofoliu în jumătate de an cât ai acumulat în zece ani. Din acest motiv, este bine să îți cunoști bine toleranța la risc și să iei decizii cunoscându-ți profilul și tipologia investițională. O altă soluție este să dea spre administrare o parte din banii săi administratorilor profesioniști. Aceștia sunt bine pregătiți în a înțelege mecanismele și resorturile psihologice ale piețelor.

Cum se pot pregăti investitorii pentru a accepta pierderile?

Mihai Chișu: Teama de pierdere este poate cel mai acut sentiment când vine vorba de o investiție. Ea are adesea atașată teama de regret și generează multe situații disconfortante pentru investitor când trebuie să ia o decizie ce îl va afecta financiar. Din acest motiv, ca investitor trebuie să știi foarte bine ce scop ai, ce tip de investitor ești, ce obiective ai, ce tip de plan investițional aplici și lista continuă. Aceste calcule și reguli preeminente investiției te ajută să știi să accepți pierderile atunci când ele fac parte din planul tău de siguranță, de precauție.
Un investitor experimentat în piața de capital este unul care știe să și piardă bani la nevoie, înțelegând prin aceasta că cele mai grele decizii sunt cele în care marchezi voluntar o pierdere pentru a preîntâmpina o depreciere și mai mare. Pentru a lua o astfel de decizie trebuie să ai o bună cunoaștere a profilului tău, dar și un foarte bun autocontrol pentru a învinge predispozițiile cognitive care atât de mult ne controlează în fapt.