Comisia Europeană a petrecut opt ani ignorând minciunile fiscale ale Greciei. Unsprezece deficite raportate greșit, cinci avertismente de la Eurostat — și nimic. „Dialog constructiv” în loc de aplicarea regulilor. Prelungiri în loc de consecințe. Până când, în 2009, „a apărut” un deficit de 12,5% și întreaga zonă euro a fost aproape să se prăbușească.
Astăzi, Comisia repetă schema cu România.
- Jocul cifrelor
Țintele de deficit ale României pentru 2025 au devenit o farsă:
- Angajamentul inițial: 7% (cash)
- Ținta revizuită: 8,4% (cash)
- Ținta ESA (cea care contează de fapt pentru regulile UE): încă nemenționată
Guvernul vorbește despre deficitul cash. Bruxelles-ul evaluează ESA. Toată lumea se preface că diferența nu există.
În același timp, Banca Națională tolerează o inflație de aproape 10% (9,88% în septembrie) și menține dobânda de politică monetară la 6,5%. Ratele reale sunt negative cu peste 3 puncte procentuale.
Represiune financiară la vedere — cei care economisesc subvenționează împrumuturile guvernamentale, în timp ce creșterea PIB-ului nominal reduce artificial valoarea deficitului ca procent din PIB. Nu e finanțare monetară directă, dar e cea mai apropiată variantă.
- Manualul grec, rescris la București
Modul de „lucru” al Comisiei Europene cu Grecia este respectat la virgulă:
Grecia (2001–2009):
- Deficite peste 3%
- Ținte ratate, apoi revizuite, apoi ratate din nou
- Manipulare statistică
- Acomodare din partea băncii centrale
- Bruxelles-ul emite avertismente, dar acceptă amânări
- Guvernul grec sărbătorește fiecare „negociere de succes” cu Comisia, când aceasta tolerează un nou derapaj fiscal
România (2025):
- Deficite cu mult peste 3% — și în creștere
- Ținte ratate, apoi revizuite, apoi ratate din nou
- Confuzie strategică între cash și ESA
- Acomodare din partea băncii centrale prin dobânzi reale negative
- Guvernul român se laudă că a „convins Comisia” să accepte încă un derapaj bugetar
Când un guvern se laudă că a convins Bruxelles-ul să închidă ochii, înseamnă că regulile au devenit opționale.
- Costul real
Eșecul Comisiei nu este doar fiscal — este politic.
De fiecare dată când Bruxelles-ul aprobă un nou „plan de ajustare”, atât guvernanții, cât și cetățenii învață aceeași lecție: regulile nu contează, contează doar puterea de negociere.
Când criza va veni — și va veni, pentru că matematica nu poate fi păcălită — Bruxelles-ul va declara că este „șocat”. Vor urma condiții dure, discursuri despre „reforme structurale” și lecții de „responsabilitate fiscală”.
Iar românii vor întreba, pe bună dreptate: unde ați fost în ultimii cinci ani?
Așa se construiește euroscepticismul — ignorând regulile, una câte una.
- Ce urmează
Recomandările Comisiei Europene sunt deja scrise. Știm ce vor spune, pentru că guvernul român nu se mai oprește din sărbătorit:
- o nouă prelungire;
- o altă „traiectorie de ajustare”;
- promisiuni vagi despre disciplină „în anii următori”;
- limbaj tehnic care ascunde capitularea politică.
Comisia se va preface că regulile ei mai înseamnă ceva. Guvernul român se va preface că plănuiește să se conformeze. Amândoi se vor preface că aritmetica fiscală se va îmbunătăți cumva de la sine.
Nu se va îmbunătăți.
Grecia a primit opt ani de prelungiri înainte ca realitatea să o ajungă din urmă. Criza care a urmat a distrus o generație și a zguduit întreaga Uniune.
Câți ani va primi România până când situația va exploda? Și va învăța Bruxelles-ul ceva de data aceasta? Puțin probabil.
Tragedia nu este că nu știm ce urmează. Tragedia este că știm — și totuși construim criza, pas cu pas, cu fiecare țintă de deficit ignorată.
Când, în cele din urmă, se vor întreba de ce românii și-au pierdut încrederea în instituțiile europene, ar trebui să recitească propriile rapoarte din 2025. Toate avertismentele erau acolo. Pur și simplu au ales să nu le aplice.
| Știri BVB