București, cea mai ieftină mare capitală europeană. Puterea de cumpărare locală, peste Budapesta sau Lisabona

de Dan Pălăngean                       

Bucureștiul figura la mijlocul anului în curs peste Budapesta sau Lisabona dar sub Varșovia sau Madrid în ceea ce privește puterea de cumpărare locală, potrivit site-ului de specialitate numbeo.com. Totuși, în contextul în care nivelul relativ al prețurilor joacă un rol major, per total cost agregat al vieții, capitala României necesită cele mai reduse venituri dintre marile orașe europene.

Aceste raporturi explică mai bine diferențele dintre percepția publică și raportarea la PIB/locuitor (unde, de altfel, Bucureștiul stă semnificativ mai bine ca regiune administrativă decât cele care includ Roma sau Lisabona). Dincolo de nivelul salariilor la nivel local, care nu sunt reprezentative la nivel național, diferă nivelul prețurilor și, mai ales, cel al chiriilor.

Astfel, site-ul permite și realizarea unor comparații simplificate la nivel de orașe mai mari  valabile pentru cei care nu dețin o locuință în proprietate (a se citi cu atenție de către cei care vor să plece din țară). Orientativ, vă prezentăm echivalența ca putere de cumpărare între o sumă de 15.000 lei câștigată în București și nivelul din câteva orașe europene, cu observația că valoarea utilizată pentru cursul de schimb este de 4,97 lei/€.

Astfel, pentru același nivel de trai, sunt necesare venituri față de cele din București de peste două ori mai mari la Paris, cam de 1,8 ori la Berlin, de 1,5 ori la Madrid, Roma sau Lisabona. De-abia peste aceste majorări ale sumelor eventual încasate se justifică, strict economic, schimbarea locului de muncă în străinătate. Cu observația că puterea de cumpărare locală este mai redusă cu mai mult de un sfert în capitala lusitană.

De reținut, Varșovia este cu aproape 30% mai scumpă decât Bucureștiul deși puterea locală de cumpărare este mai mare cu peste 25%, în timp ce la Budapesta sunt necesare venituri cu circa 10%, în condițiile în care puterea locală de cumpărare este cu aproximativ 10% mai scăzută. Deja, oricât ar părea de bizar pentru unii, capitala noastră se conturează pe date economice certe drept optimă în regiune iar plecarea în Occident nu pare a se justifica decât în cazul unui salt excepțional al veniturilor. Iar asta, fără a ține cont de adaptarea socio-culturală.

Așadar, din perspectiva nivelului de trai, stabilizarea evoluției prețurilor este cel puțin la fel de importantă, dacă nu chiar are un efect mai mare în raport cu majorarea salariilor și pensiilor. Tocmai pentru că stabilitatea remarcabilă a cursului deschimb leu/euro va continua să majoreze (discret dar continuu) costurile în euro la toate categoriile de cheltuieli.

Foarte probabil, indexările substanțiale ale veniturilor, ecou întârziat al inflației de două cifre, vor depăși cu mult performanța economică, ambii indicatori în termeni reali. Or, asta se face în contextul devalorizării nominale minore a leului față de euro, prevăzută în prezent la doar 1,2% pe an până în 2027.

Date fiind deficitele majore de cont curent și bugetar, cu corolarul creșterii datoriei publice la costuri relativ ridicate, s-ar putea să fie mai importantă păstrarea nivelul cursului de schimb decât expandarea rapidă a veniturilor pentru o creștere efemeră a PIB. Care ar majora NESUSTENABIL pe termen mediu și lung aceste deficite critice pentru stabilitatea macroeconomică.