Cadrul legal pentru raportarea informațiilor de sustenabilitate în România

În contextul creșterii interesului companiilor pentru sustenabilitate și proliferării cadrului normativ național și european care abordează această temă și care aduce noi obligații pentru companiile europene, indiferent de dimensiunea lor, Mihaela Croitoru, consulant cu expertiză în domeniul sustenabilității, adresează, pentru Financial Intelligence, principalele teme de actualitate în domeniu.

În comentarii, cititorii pot adresa întrebări legate de sustenabilitate, la care consultantul poate răspunde în articole viitoare.

***

Articol de Mihaela Croitoru

În prezent, la nivel european, raportarea informațiilor de sustenabilitate (sau nefinanciare) este reglementată de Directiva UE 95/2014, cunoscută ca directiva NFRD. Acest act normativ a fost transpus la nivelul fiecărui Stat Membru. În România, transpunerea s-a făcut într-o formă mai extinsă, având obligația raportării informațiilor de sustenabilitate toate companiile care au un număr mediu de angajați mai mare de 500 (în anul financiar precedent publicării informațiilor). Cadrul legal național care prevede acest lucru este format din mai multe acte normative, în funcție de tipul fiecărei companii sau entități, cum ar fi Ordinul MFP nr. 1802/2014, Ordinul MFP nr. 2844/2016 și Ordinul MFP nr. 3456/2018. De asemenea, pentru instituțiile financiare și pentru companiile din domeniul asigurărilor există norme specifice emise de instituțiile naționale responsabile.

Începând cu anul 2025, pentru anul financiar 2024, cadrul legal se modifică, intrând în aplicare Directiva (UE) 2464/2022 privind raportarea corporativă de sustenabilitate (CSRD). Această directivă introduce cerințe mai riguroase privind raportarea de sustenabilitate pentru și mai multe categorii de companii din Uniunea Europeană comparative cu cele prevăzute de directiva NFRD. Aceste companii vor trebui să prezinte informații detaliate despre impactul lor asupra mediului și societății, inclusiv aspecte legate de guvernanță corporativă, emisii de gaze cu efect de seră și responsabilitate socială, dar și modul în care riscurile de sustenabilitate le afectează poziția și performanța.

În prezent, Statele Membre nu au adoptat acte normative pentru transpunerea Directivei CSRD, acest proces urmând a fi finalizat până la data de 6 iulie 2024. Conform directive CSRD, vor avea obligația raportării informațiilor de sustenabilitate etapizat următoarele companii după cum urmează:

• Începând cu anul financiar 2024, toate companiile mari sau societăți-mamă ale unui grup mare care sunt entități de interes public și care au peste 500 de angajați și care în prezent intră sub incidența directivei NFRD.
• Începând cu anul financiar 2025, toate celelalte companii sau societăți-mamă ale unui grup care îndeplinesc condițiile de a fi considerate companii mari conform Directivei UE 34/2013 și care nu sunt entități de interes public.
• Începând cu anul financiar 2026 în mod voluntar și începând cu anul financiar 2028 în mod obligatoriu, toate companiile mici și mijlocii care îndeplinesc condițiile de a fi considerate companii mici și mijlocii conform Directivei UE 34/2013 și ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din orice stat membru.
• Începând cu anul financiar 2028, companiile mari sau mici și mijlocii (cu excepția microîntreprinderilor), care sunt filiale europene ale unor companii-mamă din afara UE și ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din orice stat membru.