-
Serviciile de informații au avertizat. Politica a ezitat. Istoria a consemnat.
Autor: Corneliu Pivariu – General-maior (cu două stele) în retragere, expert in geopolitică și relații internaționale, cu o experiență de peste 30 de ani în domeniile militar, diplomatic și economic.
- De ce factorul uman rămâne decisiv într-o epocă dominată de tehnologie
La intrarea în al cincilea an de război, conflictul din Ucraina nu mai este doar o confruntare militară de mare intensitate, ci un studiu de caz major pentru funcționarea serviciilor de informații moderne și pentru modul în care informația strategică este (sau nu este) transformată în decizie politică.
Niciun alt conflict post-Război Rece nu a combinat într-o asemenea măsură avertizarea strategică, tehnologiile emergente, războiul informațional, declasificarea controlată și presiunea deciziei sub constrângeri economice și politice severe.
Dincolo de lecțiile tactice sau tehnologice, războiul din Ucraina a scos la iveală o realitate esențială: serviciile de informații rareori eșuează din lipsă de date, și mai mult din incapacitatea sistemelor politice de a le accepta și acționa la timp. În acest context, factorul uman – culegătorul și analistul, liderul, decidentul – rămâne determinant, chiar într-o epocă dominată de senzori, algoritmi și inteligență artificială.
- Intelligence-ul a avut dreptate. Politica nu a fost pregătită să creadă
Investigațiile recente din presa occidentală confirmă un fapt greu de contestat: serviciile de informații ale Statelor Unite și Regatului Unit au anticipat corect invazia rusă din februarie 2022, inclusiv caracterul ei pe scară largă. Avertizarea strategică a existat, a fost bine fundamentată și a fost transmisă aliaților europeni și Ucrainei.
Cu toate acestea, avertismentul nu a produs reacția politică și strategică necesară. Această disjuncție evidențiază una dintre cele mai dure lecții ale intelligence-ului contemporan: o evaluare corectă nu este suficientă dacă nu este compatibilă cu realitatea politică, economică și psihologică a decidentului.
Trauma informațiilor eronate din 2003, costurile economice anticipate ale confruntării cu Rusia, teama de escaladare și bias-urile cognitive ale liderilor europeni au funcționat ca filtre care au neutralizat avertizarea. Serviciile de informații au livrat adevărul; sistemul politic nu a fost pregătit să îl accepte.
Războiul din Ucraina confirmă existența unei forme subtile de capturare a intelligence-ului de către confortul politic. Evaluările care contrazic narațiunile dominante, interesele economice sau temerile electorale tind să fie amânate, diluate sau reinterpretate. În acest sens, problema nu mai este calitatea informației, ci toleranța sistemului politic față de adevăruri strategic incomode.
- Scenariile „improbabile” și riscul confortului strategic
Un alt eșec structural relevat de conflict a fost respingerea prelungită a scenariului unui război major în Europa. Problema nu a fost lipsa informațiilor, ci refuzul de a accepta un scenariu perceput ca „irațional” sau „de neconceput” într-un cadru de stabilitate post-Război Rece.
Războiul din Ucraina confirmă o lecție clasică, dar frecvent ignorată: actorii statali nu acționează întotdeauna conform logicii raționale a observatorului extern. Deciziile pot fi motivate de ideologie, resentiment, percepții istorice distorsionate sau calcule interne de putere.
Pentru serviciile de informații, această realitate impune reintroducerea sistematică a analizelor contraintuitive, a red-teaming-ului real și a separării stricte între probabilitate și impact. Evenimentele cu probabilitate redusă, dar cu impact strategic major, trebuie tratate ca riscuri de prim ordin, nu ca excepții teoretice.
Mai mult decât un eșec de anticipare, Europa a suferit un eșec de imaginație strategică, confundând interdependența economică cu imposibilitatea conflictului.
- Declasificarea ca instrument strategic și economic
Un element de noutate validat de conflict este utilizarea declasificării deliberate ca instrument de influențare strategică. Statele Unite și Regatul Unit au demonstrat că informațiile pot fi folosite nu doar pentru avertizare internă, ci și pentru modelarea mediului internațional, contracararea narațiunilor ostile și consolidarea coeziunii aliate.
Această practică marchează o schimbare de paradigmă: informația nu mai este exclusiv un activ protejat, ci și un instrument de descurajare și semnalizare strategică, cu implicații directe asupra piețelor, investițiilor și percepției riscului geopolitic.
Eficiența acestei abordări depinde însă, din nou, de factorul uman: de judecata politică, de credibilitatea instituțională și de capacitatea de coordonare între aliați.
- Supraevaluarea tehnicii și subestimarea rezilienței umane
Dacă avertizarea invaziei a fost un succes, evaluarea performanței militare a fost parțial eronată. Occidentul a supraestimat capacitatea Rusiei de a obține o victorie rapidă și a subestimat reziliența ucraineană, atât la nivel militar, cât și societal.
Această eroare scoate în evidență o lecție esențială pentru serviciile de informații și pentru evaluarea riscului geopolitic: variabilele „soft” – moralul, leadershipul, coeziunea socială, legitimitatea politică – sunt adesea decisive, deși dificil de cuantificat. Tehnologia, masa de trupe și avantajele inițiale nu pot compensa lipsa motivației și a voinței politice.
Pentru evaluările strategice, factorul uman trebuie tratat ca variabilă centrală, nu ca anexă sociologică.
- Tehnologia a accelerat conflictul, dar nu l-a decis
Războiul din Ucraina este primul conflict de mare intensitate în care dronele, sateliții comerciali, OSINT, inteligența artificială și războiul electronic au jucat un rol central. Ciclul detectare–decizie–lovire s-a comprimat dramatic, iar transparența câmpului de luptă a crescut fără precedent.
Cu toate acestea, conflictul a demonstrat și limitele tehnologiei. Războiul electronic a neutralizat frecvent avantajele tehnice. OSINT a devenit simultan instrument de clarificare și vector de manipulare. Dronele, deși omniprezente, au fost rapid contracarate.
Tehnologia a amplificat conflictul, dar adaptabilitatea umană a rămas factorul decisiv.
- Vulnerabilitatea ecosistemului comercial de intelligence
Un aspect critic relevat în ultimii ani este dependența de infrastructuri comerciale – sateliți, cloud, telecomunicații – pentru funcțiile ISR. Limitarea sau suspendarea accesului la aceste resurse, din rațiuni politice sau economice, a demonstrat cât de fragil poate deveni un avantaj tehnologic aparent solid.
Această realitate introduce o nouă dimensiune a riscului strategic: dependența de furnizori comerciali și de decizii non-militare. Serviciile de informații ale viitorului trebuie să integreze redundanța, suveranitatea informațională minimă și capacitatea de substituție, inclusiv la nivel aliat.
- Intelligence-ul ca infrastructură colectivă
Războiul din Ucraina a demonstrat că partajarea informațiilor nu este un gest de solidaritate, ci o capabilitate strategică în sine. Atunci când cooperarea funcționează, puterea se multiplică. Atunci când se fragmentează, vulnerabilitățile apar imediat.
Instituționalizarea lecțiilor învățate, standardizarea procedurilor și mecanismele de continuitate sunt esențiale pentru viitoarele crize și conflicte de mare intensitate.
- Concluzie: revenirea omului în centrul intelligence-ului
Pentru serviciile de informații, lecția nu este să colecteze mai mult, ci să învețe să comunice mai dur, mai clar și, uneori, mai incomod. Intelligence-ul relevant nu este cel care confirmă decizia politică, ci cel care prezintă realitatea și perspectivele, chiar dacă nu coincid cu viziunea decidentului politic.
La intrarea în al cincilea an de război, lecția majoră a conflictului din Ucraina este una aparent paradoxală: cu cât tehnologia avansează mai rapid, cu atât factorul uman devine mai important.
Serviciile de informații nu eșuează din lipsă de date, ci din: neîncredere, bias-uri cognitive, constrângeri politice și economice, incapacitatea de a accepta realități strategice incomode.
Războiul din Ucraina reafirmă un adevăr fundamental: activitatea de informații este, înainte de toate, o activitate umană, nu una exclusiv tehnologică. Senzorii pot vedea tot, algoritmii pot procesa tot, dar fără discernământ, curaj analitic și leadership politic, adevărul rămâne inutil.
Aceasta este, probabil, cea mai importantă lecție strategică a acestui război.
| Știri BVB