Folosim cookie-uri pentru a analiza traficul și a îmbunătăți experiența ta.
RefuzFoto Pixabay
Articol de Mihaela Croitoru
În contextul creșterii interesului companiilor pentru sustenabilitate și proliferării cadrului normativ național și european care abordează această temă și care aduce noi obligații pentru companiile europene, indiferent de dimensiunea lor, Mihaela Croitoru, consulant cu expertiză în domeniul sustenabilității, adresează, pentru Financial Intelligence, principalele teme de actualitate în domeniu.
În comentarii, cititorii pot adresa întrebări legate de sustenabilitate, la care consultantul poate răspunde în articole viitoare.
***
Bugetul de carbon al unei companii se referă la cantitatea maximă de dioxid de carbon (CO2) pe care o companie o poate emite în atmosferă și, totuși, să se alinieze cu efortul global de a limita încălzirea globală la 1,50 Celsius peste nivelurile preindustriale, așa cum este prevăzut în Acordul de la Paris. Ca răspuns la această direcție, companiile își stabilesc propriile bugete de carbon, adesea în intervalul de 1,5 până la 2°C, pentru a le utiliza drept instrumente în procesul de construire a scenariilor, evaluarea riscurilor și dezvoltarea planurilor de tranziție necesare pentru a alinia modelele lor de afaceri și strategiile de dezvoltare cu obiectivele de limitare a încălzirii globale. Bugetul de carbon al unei companii poate fi elaborat pe baza a mai multor scenarii pentru bugetul global de carbon. Rezultatul este o foaie de parcurs care oferă direcția pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), care poate fi urmată și implementată de către acea entitate
Pentru a determina și a gestiona bugetul lor de carbon, companiile isi evaluează emisii de GES actuale și istorice, cum ar fi: emisiile directe din operațiuni (“Emisii Scope 1”), emisiile indirecte de GES generate de consumul de energie electrică achiziționată (“Emisii Scope 2”), precum si emisiile indirecte din lanțul de aprovizionare (“Emisii Scope 3”).
La nivel global există mai multe metodologii și instrumente care pot fi utilizate pentru a calcula emisiile de GES, printre care cele mai cunoscute sunt Protocolul pentru Gaze cu Efect de Seră (GHG Protocol) si metodologia Analizei Ciclului de Viață (LCA), care urmărește impactul mediului pe parcursul ciclului de viață complet al unui produs sau serviciu. Pe baza acestei evaluări, companiile isi pot stabili tintele de reducere pentru fiecare tip de emisie, astfel încât să se încadreze în bugetul de carbon stabilit pentru alinierea la o anumită limită de temperatură globală. Companiile iși pot dezvolta bugete de carbon și planuri de acțiune pentru mai multe scenarii de încălzire climatică și de dezvoltare. Ulterior, companiile pot sa isi realizeze un plan de acțiune detaliat care să includă măsuri precum îmbunătățirea eficienței energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă, reducerea deșeurilor și optimizarea lanțului de aprovizionare. Progresul trebuie monitorizat și raportat periodic pentru a se asigura că sunt respectate obiectivele de reducere și de încadrare în bugetul de carbon stabilit.
În unele cazuri, poate fi dificil pentru o companie să reducă emisiile la nivelul necesar pentru a se încadra în bugetul de carbon și atunci poate apela și la implementarea unor proiecte de compensare care elimină sau reduc o cantitate echivalentă de CO2 din atmosferă, cum ar fi proiecte de refacere a pădurilor.
Companiile își pot dezvolta propriile bugete de carbon pe baza standardului SBTi – Science Based Target Initiative care oferă o modalitate verificabilă de a evalua dacă o companie aduce o contribuție reală și susținută la reducerea emisiilor globale. Conform acestui standard, tintele sunt calculate pentru perioade de 5-15 ani pe baza a șapte metode de calcul și în funcție de abordarea de alocare a bugetului global de carbon: abordare sectorială: împarte bugetul global de carbon pe sector și apoi îl alocă companiilor din sectorul respectiv; abordare bazată pe absolut: atribuie companiilor același procent de reducere absolută a emisiilor așa cum este necesar la nivel global si abordare bazată pe economie: bugetul de carbon este echivalat cu PIB-ul global, iar ponderea unei companii este determinată de profitul său brut.
Astfel, prin gestionarea eficientă a bugetului său de carbon, o companie își poate alinia modelul de afaceri și strategia cu obiectivul Acordului de la Paris. Acest lucru contribuie la reducerea impactului asupra mediului, la atenuarea riscurilor climatice, la îmbunătățirea reputației și la asigurarea sustenabilității pe termen lung.
Statele Unite și Uniunea Europeană au convenit un acord comercial cadru în urma întâlnirii pe…
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avut duminică o discuţie telefonică cu preşedintele…
Vicepremierul demisionar Dragoş Anastasiu a confirmat că, pe perioada cât a deţinut funcţiile de consilier…
Secretarul pentru comerț Howard Lutnick a declarat că „întrebarea” înaintea discuțiilor dintre președintele Donald Trump…
Vicepremierul Dragoş Anastasiu a demisionat, după cum a anunțat într-o conferință de presă. "În acest…
Preşedintele american Donald Trump a jucat golf duminică la complexul său de la Turnberry, în…
This website uses cookies.
Read More