Autor: GM (ret.), Prof. dr. Adriean PÂRLOG, ICSS, Institute of Business Competitive Intelligence
Războiul din Iran, inițiat de atacurile aeriene comune ale SUA și ale Israelului, a depășit o lună. Rusia a trecut la sprijinul militar direct pentru Iran. În logica deja experimentată în Ucraina, referitoare la viteza de adaptare la acțiunile inamicului.
Moscova oferă Iranului informații militare, inclusiv lecții tactice de utilizare a dronelor și a roiurilor de drone, precum și asistență în diseminarea propagandei cibernetice generate cu sprijin de inteligență artificială și al mass-media de stat ruse.
Moscova a exersat și schimbul de informații în timp real cu Teheranul, facilitat de o aeronavă Tu-214 PU, ca post de comandă și control aerian consolidat, conceput pentru a asigura luarea deciziilor strategice în timp real, în timpul situațiilor de urgență națională, inclusiv operațiuni militare la scară largă generate de crize nucleare.
Wall Street Journal a relatat, pe 29 martie 2026, că „în ultimele săptămâni, Rusia și-a consolidat sprijinul pentru Iran, cel mai apropiat partener al său din Orientul Mijlociu”. Rusia oferă Iranului informații tactice cu privire la numărul de drone care să fie desfășurate în operații de atac aerian combinate, rachete cu roiuri de drone, pentru suprasaturarea sistemelor de apărare anti- aeriene. În plus, Rusia a furnizat Teheranului informații despre poziția sistemelor radar THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) ale Iordaniei și despre instalațiile militare americane din Bahrain, Kuweit și Oman. Informațiile furnizate de Rusia au inclus și detalii despre aeronave, depozite militare, resurse de apărare aeriană și mișcări navale americane.
Datele furnizate provin de la sateliți ai Forțelor Aerospațiale Ruse. Dincolo de informațiile tactice și militare, Rusia asistă activ Iranul în războiul psihologic global.
Atunci când Iranul creează imagini false generate de inteligența artificială, care revendică atacuri asupra activelor americane, mass-media de stat rusă, precum RT, le amplifică pe rețelele de socializare, participând la campanii de propagandă cibernetică. Dacă regimul iranian supraviețuiește, Rusia are o oportunitate de a-și menține influența în Orientul Mijlociu. Mulți analiștii sugerează că acest sprijin încearcă să demonstreze capacitatea Rusiei de a-și ajuta aliații sub presiunea unor țări occidentale.
În aceeași idee a adaptării dinamice se înscriu și eforturile Chinei de a sprijini Iranul în eforturile sale de a se opune intervenției militare comune Israel – SUA. Un element de relativă surpriză operațională militară este reprezentat de eficiența loviturilor cu rachete de toate categoriile realizate de Teheran, mai ales asupra unor ținte strategice aflate pe teritoriul Israelului și a unor state din zona Golfului.
Analiști militari cu experiență în domeniul apărării anti-rachetă au publicat, inclusiv pe rețele sociale specializate, care exced controlului comunicării strategice de război, evaluări ale colaborării în domeniu amintit, dintre Teheran și Beijing. Dintre acestea, reține atenția referirile la integrarea sistemului de geolocalizare BeiDou-3 (BeiDou, versiunea 3), dezvoltat și operaționalizat de China, în 2020. Sistemul a fost implementat de curând și pe rachetele balistice și de croazieră iraniene, care au lovit numeroase ținte de mare valoare de impact strategic și economico-social, surprinzând apărările anti- aeriene din întreaga zonă a Orientului Mijlociu.
În timp ce informațiile strategice occidentale s-au concentrat pe focoase, raze de acțiune și locuri de lansare a rachetelor iraniene, un transfer tehnologic deosebit de important pentru dirijarea rachetelor s-a finalizat recent între Beijing și Teheran.
Este vorba de operaționalizarea de către Teheran a replicii Chinei la sistemul occidental de navigație GPS. Sistemul în discuție, BeiDou-3, este răspunsul Chinei la GPS, Galileo și GLONASS și este total diferit din punct de vedere conceptual, structural și criptografic de celelalte, mai sus amintite. În ce constau diferențele între aceste două sisteme?
Reamintim că există un GPS civil – cel din telefonul mobil, din mașină și din platformele de livrare comercială etc. – mai puțin precis, și care este disponibil pentru toată lumea. Apoi, există GPS-ul militar, care este criptat, mai precis și teoretic mai rezistent la interferențe distructive. Atât GPS-ul civil, cât și cel militar funcționează pe frecvențe cunoscute. Pe aceste frecvențe pot apărea interferențele mijloacelor războiului electronic (care se referă la controlul spectrului electromagnetic prin bruiaj – inundare cu un flux electromagnetic de tip zgomot și prin spoofing-ul GPS – care constă în emisia unui alt semnal semnal GPS fals, care pare a fi legitim despre care receptorul crede că este ok, deși este manipulativ).
Astfel, se poate devia o rachetă de la cursul său inițial, fără ca aceasta să știe că a fost compromisă. Aceste două tehnici, bruiajul și spoofing-ul GPS, stau la baza războiului electronic modern care se opune munițiilor ghidate și de precizie. Occidentul a investit miliarde de dolari pentru a stăpâni ambele tehnici, anterior amintite.
Sistemul independent de navigație al Chinei este complet operațional și se bazează pe o rețea de telecomunicații formată din peste 45 de sateliți și oferă acoperire globală. Această rețea permite BeiDou-3 să fie oferit și altor state. El folosește frecvențe diferite față de GPS și are o structură de semnal diferită. Folosește protocoale de criptare diferite. Nivelurile civile și militare ale BeiDou -3 sunt codificate diferit față de echivalentele GPS. China nu a publicat specificațiile tehnice complete ale sistemului BeiDou-3 cu aplicaţii în domeniul militar.
Sistemele de război electronic ale statelor occidentale au fost construite în jurul cunoașterii detaliate a arhitecturii GPS, deoarece SUA au construit GPS-ul. Inginerii care au proiectat sistemele de bruiaj occidentale știau exact ce structură de semnal încercau să perturbe. În cazul BeiDou-3, frecvențele folosite sunt parțial cunoscute. Tehnicile de criptare nu sunt clasice, ci quantice. Deocamdată, modulația semnalului, modelul specific de codificare a datelor de navigație etc. nu au fost complet “înțelese SIGINT” de serviciile secrete occidentale. Nu poți bruia în mod eficient ceva ce, iniţial, nu ai înțeles pe deplin și nici nu poți altera ceva a cărui structură de semnal nu o poți reproduce. Aceasta este problema tehnică principală a contracarării rachetelor iraniene. Spre exemplu, sistemul GPS lucrează pe două categorii de benzi de frecvențe. Platformele americane de război electronic cunosc aceste frecvențe în detaliu. BeiDou-3 folosește o arhitectură diferită, care include 2+1 benzi de frecvențe. Frecvențele sale includ benzile B1, B2 și B3, în care B3 este rezervată special pentru utilizarea militară de către state partenere, cum este cazul Iranului.
Deocamdată, serviciile de informații occidentale au fragmente din întreg, dar nu dispun de “fotografia completă” necesară pentru a construi contramăsuri eficiente. Această arhitectură multi-frecvență îngreunează procesele de decriptare focusate pe anumite benzi de frecvențe. În această idee și problema spoofing-ului devine mai complicată.
Probabil că, din rațiuni politice și comerciale ale Beijing-ului, sistemul în discuție supralicitează și unii dintre parametrii săi tehnici. BeiDou-3 ar reduce eroarea circulară de lovire a țintei de la 200 – 300 metri la, aproximativ, 10 metri. Diferența dintre 200 și 10 metri nu este doar numerică. Este diferența dintre o rachetă care deteriorează o pistă de aerodrom și o rachetă care distruge o clădire sau este diferența dintre o lovitură de precizie asupra unui portavion și o lovitură directă asupra punții sale de decolare – aterizare. Specialiștii chinezi subliniază că explicațiile acestor performanțe ridicate ar trebui căutate în zona de sancțiuni generale impuse de unele state, altor state. Din perspectivă strategică occidentală, această evaluare pare a fi corectă. Nu se dorește ca un stat care sponsorizează terorismul și urmărește capacitatea nucleară să aibă acces și la tehnologie de ghidare rachete de mare precizie, de ultimă generație. Dar acest mod de acțiune poate împinge unele state în brațele altora.
Iranul, izolat de Occident, s-a îndreptat decisiv către Beijing, iar China, care are propriile tensiuni tehnologice cu SUA, a fost un partener dispus să ofere know- how de mare complexitate prietenilor săi. Parteneriatul strategic cuprinzător China-Iran a oficializat ceea ce fusese deja o relație economică și militară semnificativă în domeniile comerț, achiziții de hidrocarburi, investiții în infrastructură etc. În plus, între China și Iran a existat un parteneriat tehnologic pe care agențiile de informații occidentale l-au urmărit cu o îngrijorare crescândă.
Integrarea BeiDou-3 în programele de rachete iraniene nu s-a petrecut printr-un singur transfer punctual, ci treptat, prin ceea ce analiștii descriu ca transfer tehnologic stratificat: componente, apoi sisteme și, în final, sprijin pentru integrare.
Inițial, componentele chinezești au apărut în electronica iraniană cu dublă utilizare, în cipurile de navigație și în hardware-ul de procesare a semnalelor. Este posibil ca și controlul real al exporturilor sensibile ale Chinei să fi fost inconsistent. În faze intermediare, inginerii iranieni, mulți instruiți în universități și instituții de cercetare chineze, au început să lucreze la integrarea sistemelor de navigație chineze în platformele de rachete iraniene. Divizia Aerospațială a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice ar fi investit masiv în acest domeniu, recunoscând că finețea ghidării rachetelor era factorul limitativ cheie pentru capacitatea de atac iraniană.
Beneficiul Chinei de pe urma acestui aranjament nu pare a fi fost numai pur financiar. Fiecare atac iranian care utilizează rachete ghidate BeiDou-3 generează date operaționale reale, statistici, informații și cunoștințe despre modul în care sistemul funcționează în condiții de luptă în medii electromagnetice agresive. Aceste informații din câmp de luptă real ajută China să rafineze capacitățile BeiDou-3 pentru misiuni viitoare. Iranul a devenit efectiv un poligon de testare live pentru tehnologiile de navigație militară.
Când o rachetă modernă are o probabilitate de eroare circulară de câțiva metri, lista de ținte se transformă complet, din perspectivă calitativă. Pot fi vizate clădiri de mare valoare operativă și strategică (instalații radar, adăposturi întărite pentru puncte de comandă și control, rezervoare de combustibil, aeronavelor parcate, precum și instalații economico- sociale de mare valoare etc.).
Odată cu creșterea preciziei de lovire, planificarea se schimbă către lovituri mai puține, dar mai eficiente. Utilitatea sistemelor de apărare strategică și THAAD ale adversarilor, treptat, va deveni greu de susținut pe termen lung, din perspectiva costurilor financiare ridicate a interceptorilor, de 2 – 3 mai scumpi decât vectorii ofensivi, care sunt potențați cantitativ și de existența fenomenului de suprasaturare a sistemelor de apărare, mai ales urmare a utilizării dronelor și roiurilor de drone ieftine. Iranul de astăzi devine o marea problemă strategică urmare a faptului că importanța sa depășește geografia Orientului Mijlociu și nu numai pentru ceea ce înseamnă securitatea energetică globală.
Prin utilizarea iraniană a BeiDou-3, indirect, China devine un actor militar mai important la nivel global, alături de SUA și poate, de F. Rusă. Merită de luat în calcul și Coreea de Nord, care a dezvoltat rachete balistice de precizie și are deja relații militare preferențiale cu China, Federația Rusă, dar și cu Iranul. În acest fel, Japonia și Coreea de Sud, care operează deja rețele avansate de apărare antirachetă, s-ar confrunta și ele cu probleme de întărire a apărării similare cu cele ale SUA și Israelului în Orientul Mijlociu.
Scenariul militar strategic, care probabil, va ghida planificarea strategică americană în relație directă dosarul Taiwan, va presupune, cel puțin, resurse americane suplimentare de război electronic. Acestea ar trebui să se adauge la cele care se întrevăd a fi folosite în statele din Golf, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar. Toate găzduiesc resurse militare americane vizate de forțele iraniene, ce au folosit rachete și drone cu diferite niveluri de precizie. Îmbunătățirea preciziei rachetelor iraniene va conduce la noi cheltuieli de apărare, inclusiv în domeniul intelligence-ului strategic și operativ regional.
Pentru aliații și partenerii SUA din afara conflictului fierbinte din zona Orientului Mijlociu – Europa (inclusiv Ucraina), Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Pacificul de Vest etc, care sunt zone de preocupare strategică americană, experiența conflictului iranian devine obligatoriu o lecție de învățat. Arhitectura apărării antirachetă construită pe presupunerea unor adversari dependenți de GPS/Glonas/BeiDou-3 necesită o revizuire fundamentală și rapidă. Apărarea antirachetă stratificată, care include interceptoare Patriot, SM3 și, în curând, capacități naționale extinse de descurajare, devine extrem de complexă și sofisticată. Dar problema reacției la provocările BeiDou-3 devine o urgență generalizată, majoră.
Era dominației electromagnetice americane, capacitatea de a degrada sau învinge armele oricărui adversar prin perturbarea dependenței acestuia de infrastructura satelitară controlată de SUA, are nevoie de adaptare și modernizare. BeiDou-3 ar putea să nu fie ultimul sistem de navigație alternativ care va fi folosit împotriva intereselor occidentale. GLONAS-ul Federației Ruse, deși degradat după pierderile de echipamente din Ucraina, poate produce și el surprize, mai ales urmare a unui posibil parteneriat cu China. Proliferarea arhitecturilor de navigație alternative înseamnă că avantajul unic de care s-a bucurat zona cu monopolul GPS se diminuează structural. Ceea ce se întâmplă cu rachetele ce beneficiază de BeiDou-3 poate fi simultan o criză diplomatică care nu primește atenția pe care o merită. China a negat oficial că ar fi oferit Iranului asistență militară ce ar putea fi utilizată în operații militare de tip conflict. Dar dacă și ea dorește să acceadă în rândul statelor ce își pot permite luxul să afirme ceva, ce apoi nu mai vrea să respecte, invocând precedente diplomatice similare?
Personal, consider că aspectele de mai sus vor intra pe agenda negocierilor extinse de încetare a ostilităților din Orientul Mijlociu, aflate în curs. În contextul ultimilor patru ani de confruntări din Ucraina, este greu de presupus acceptarea unui mecanism diplomatic capabil să forțeze China să oprească relația sa tehnologică cu oricare dintre partenerii săi. Sancțiunile asupra Chinei, posibil implicată în transferuri de tehnologie cu dublă utilizare către alte state, sunt generatoare de pierderi economice pentru toate părțile ce susțin astfel de cursuri de acțiune. China a demonstrat că are un puternic potențial de a absorbi sancțiuni, fără a-și altera fundamental parteneriatele strategice.
Marea majoritate a specialiștilor în relații internaționale apreciază că cea mai eficientă cale de contracarare a rachetelor ghidate cu tehnologia BeiDou-3 constă în distrugerea acestora înainte de lansare. Această opțiune presupune lovirea de lansatoare de rachete, a culoarelor urmate de rachete înainte de plasarea lor pe rampe de lansare, a spațiilor de depozitare, a locațiilor de producție, a lanțurilor logistice etc. Marea provocare a momentului o reprezintă intelligence-ul operațional din toate sursele. Problema este că Iranul, stat totalitar, și-a dispersat ecosistemul de rachete, a consolidat instalațiile cheie și a dezvoltat lansatoare mobile tocmai pentru a complica această abordare.
Obținerea unei degradări semnificative a capacității de lansare rachete iraniene, cu impact și asupra sistemului iranian de control discreționar al Strâmtorii Hormuz, ar necesita o campanie mixtă de desant naval, plus operații terestre, dublate de una aeriană, toate însoțite de riscuri serioase de escaladare, inclusiv în domeniile politic și diplomatic, nu numai militar.
Dezvoltarea de tehnologii inovative pentru senzori care ajută interceptorii să distingă focoasele reale de țintele de tip capcană pentru interceptori și creșterea probabilităților de lovire a rachetelor au devenit o mare urgență tehnologică. Aceste modernizări sunt reale și semnificative, dar abordează partea de interceptare a rachetelor, nu creșterea acurateții de ghidare către țintă.
Integrarea apărării pe mai multe straturi operaționale, de la 4 în sus, cu susținere informațională între straturi (fiecare rachetă ghidată BeiDou-3 utilizată este o oportunitate pentru senzorii de culegere informații) rămâne un obiectiv operațional urgent. Aceasta va fi o provocare care va dura o lungă perioadă de timp. Se simte nevoia unei arme pe care Pentagonul încă nu o poate realiza rapid. Testele au început în aprilie 2024, iar datele operative ar trebui protejate să nu ajungă în posesia adversarilor Occidentului. Dominația militară americană în acest domeniu s-a bazat pe o arhitectură satelitară la care adversarii nu puteau ajunge, fie tehnologic, fie financiar.
Concluzia ce se conturează constă în faptul că o soluție tehnică, pe termen scurt, care să depășească dificultățile generate de ghidarea rachetelor asistate de BeiDou-3, are nevoie de timp relativ îndelungat. Contramăsurile disponibile sunt doar parțiale. Este necesară o schimbare structurală de abordare a echilibrului tehnologic necesar contracarării loviturilor cu rachete de precizie ridicată.
ADRIEAN PARLOG – Co-fondator și Partener ICSS (Integrated Corporate Strategic Services), are peste 30 de ani de experienţă în Intelligence şi Business Intelligence. Oferă consultanță și training pentru companii naționale și multinaționale și pentru companii din state ale Orientului Mijlociu și Asia Centrală, activând și în cadrul Institute of Business Competitive Intelligence. Din anul 2012 este membru al SCIP (Strategic Competitiv Intelligence Profesionals).
Aria sa de expertiză include: Intelligence & Business Competitive Intelligence, Intelligence Analysis, Critical Thinking, Teoria Informaţiilor, modelarea și simularea proceselor economice și sociale, Red Team, Business War Gaming.
Activitate academica: Academia Națională de Informații (ANI), Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca; Academia de Studii Economice – Curs Postuniversitar „Intelligence Economic International”.
| Știri BVB