Discuțiile din prezent se referă la securitatea energetică, la independența energetică și la speranța pe care ne-o oferă perimetrul Neptun Deep și gazele care vor fi extrase de acolo, dar aceasta este o viziune pe termen scurt, a spus Alexandru CIOCAN, Senior Researcher, Energy Policy Group, la Forumul Gazelor Naturale 2025, organizat de Financial Intelligence.
Domnia sa a spus că trebuie să ne punem problema ce vom face, pe termen lung: “Ar trebui să ne uităm ce înseamnă competitivitate de fapt. Competitivitatea înseamnă și cât de pregătită va fi industria din România să facă tranziția de la gaz la sisteme hibride, la alți combustibili, poate bio-metan, unde există un oarecare potențial în România… De asemenea, hidrogenul reprezintă o soluție pentru industrie și în sectorul de transporturi, mai greu de utilizat în încălzire la consumatorul casnic, sau o astfel de utilizare poate fi posibilă într-un viitor ceva mai îndepărtat, nu la acest moment.
Industria din România are câteva avantaje. În principal, încă avem niște costuri cu personalul care nu sunt la nivelul mediei europene. Dar, trebuie să ne uităm foarte bine cum gestionăm utilizarea gazului natural, ce investiții facem astăzi, pentru că investițiile în gaz nu sunt pe termen scurt, sunt investiții care duc mai departe de 2040. Trebuie să ne uităm însă și după orizontul anului 2040, ca nu cumva anumite sectoare, ne referim la consumatori casnici să nu devină captivi ai gazului natural (în 2024 conform rapoartelor ANRE cca. 45% din consumul de gaz se regăsea în sectorul rezidențial). Pe termen lung, probabil vom importa, la fel ca țările din Vest, LNG sau alți combustibili care vin cu alte costuri.”
Legat de hidrogen, domnul Ciocan a spus că, întrucât, la nivel european, s-a decis pentru operatori diferiți de rețea pentru sistemul de transport, probabil vom avea și în România rețele dedicate pentru hidrogen, chiar dacă acest lucru poate însemna inclusiv convertirea unor tronsoane din infrastructura de gaz natural existentă pentru a putea transporta hidrogen.
Potrivit domniei sale, există o modelare la nivelul Universității din Koln, care arăta că astăzi megawatuloră de hidrogen este la 180 de euro, respectând criterile de RFNBO, 20251028_EWI_GreenHydrogenProduktionUnderRFNBOCriteria.pdf, comparativ cu 35-40 de euro cât ar putea să fie gazul natural, așa că ar trebui să ne gândim foarte bine dacă face sens să ardem hidrogen la aragaz.
Ciocan a mai spus: „Avem nevoie de o viziune, în primul rând de o viziune la care autoritățile să se alinieze, pentru că avem o strategie energetică despre care vedem, după doi ani, că este depășită (prin modul în care se dezvoltă proiectele), sau o strategie pe hidrogen care poate fi oarecum considerată depășită. Să avem în vedere că în planul național integrat pentru energie și schimbări climatice (PNIESC) vizăm cumva decarbonizarea sectorului de clădiri prin pompe de căldură. Astăzi vedem că, pe segmentul de gaz, se promovează faptul că trebuie să conectăm UAT-urile care nu au rețele de gaz, deci practic nu suntem aliniați cu obiectivele din PNIESC. Evident avem nevoie de un plan de politici pe termen scurt – să instalăm pompe de căldură, panouri fotovoltaice și baterii, pentru că acestea ne rezolvă o problemă, trebuie totuși să ne gândim și mai departe de atât. Astăzi, CCGT-urile ne rezolvă o problemă la nivelul anului 2030, poate 2035, după aceea, este discutabil care va fi aportul lor în mixul energetic.”
| Știri BVB