Claudiu Năsui propune plafonarea sporurilor și cumulului de drepturi salariale în sectorul bugetar

Deputatul USR Claudiu Năsui propune, printr-un proiect de lege, plafonarea sporurilor și cumulului de drepturi salariale în sectorul bugetar. 

Iniţiativa legislativă urmărește introducerea unui mecanism clar și raţional de plafonare a venitunior salariale lunare în sectorul bugetar. Scopul este acela de a contribui la echilibrarea cheltulelilor publice, de a limita acumulările excesive de venituri în afara salariulul de bază și de a restabili un raport corect între contribuabil și stat într-o perioadă de constrângeri economice semnificative.

Deputatul spune în expunerea de motive: “România se confruntă de mai mulți ani cu presiuni structurale asupra bugetului de stat. Cheltuielile rigide, în special cele cu salariile și beneficiile acordate personalulul bugetar, au devenit o componentă tot mai dificil de ajustat, în timp ce veniturile publice sunt puse sub presiune prin nevoia de a menține competitivitatea fiscalã și de a sprijini investițiile. În acest context, menținerea unui sistem salarial public predictibil și sustenabil devine esențială pentru stabilitatea bugetară.

În paralel cu aceste realități bugetare, populația activă, în special cea care lucrează în sectorul privat, a resimţit în mod direct efectele scăderii puterii de cumpărare cauzate de inflaţie, de creșterea costurilor de trăi și de povara fiscală în creștere.

Salariaţii din mediul privat, spre deosebire de cei din sectorul bugetar, nu beneficiazã de sisteme de compensare automată, de vouchere sau de sporuri fixe, iar veniturile lor sunt direct legate de productivitate și de condiţiile pieţei.

În acest context, diferențele dintre veniturile lunare din sectorul public și cele din sectorul privat au crescut semnificativ, nu doar ca valoare nominală, ci și ca percepție socială. A devenit evident pentru o mare parte a populației active că salariile din sistemul public, în multe cazuri, nu mai reflectä criterii obiective de responsabilitate sau performanţă, ci sunt adesea rezultatul unor acumulări de sporuri și beneficii care nu au legătură directă cu muncă depusă.

Această situație este agravată de faptul că, în ultimii ani, au fost adoptate numeroase intervenţii legislative, prin ordonanțe, legi speciale sau derogări punctuale, care au creat o inflație normativă în domeniul salarizării. Aceste acte au introdus sporuri suplimentare, compensaţii noi, majorări temporare sau permanente, aplicabile doar unor categorii specifice de personal, fără o fundamentare unitară. Rezultatul a fost o fragmentare a sistemului public de salarizare, cu apariţia unor clase privilegiate de salariaţi care beneficiazã de tratamente favorabile arbitrare, în afara unei logici instituţionale sau sociale coerente.

Legea-cadru nr. 153/2017, deși a avut ca obiectiv instituirea unui sistem unitar, a fost treptat afectată de aceste intervenţii sectoriale, care au subminat principiile  echităţii și coerenței salariale.

Plafonul actual de 30% aplicabil sporurilor este stabilit la nivelul ordonatorului de credite și permite, în practicã, acumulări individuale mult peste această limită, atât timp cât în ansamblul instituţiei se respectă procentajul. Astfel, persoane individuale pot beneficia, legal, de adaosuri salariale care dublează sau chiar triplează salariul de bază, fără criterii transparente și verificabile.

Prin această iniţiativă se propune ca acest plafon de 30% să devină o regulã aplicabilă individual, pentru fiecare salariat în parte. Aceasta nu afectează salariul de bază și drepturite fixe corespunzătoare funcţiei, ci doar limitează cumulul de sporuri, compensaţii, prime și beneficii într-o lună calendaristică. Este o măsură simplă, clară și ușor de aplicat administrativ, care aduce coerenţă în salarizarea publică și aliniază așteptările salariale la resursele reale ale statulul.

În același timp, această măsură contribuie la refacerea echității între stat și cetățean. Nu este moral ca, într-un moment de presiune economicã generalizată, în care se cere populației active să suporte taxe mai mari, angajaţii statului să acumuleze beneficii nesustenabile. Un plafon clar, aplicabil unitar și predictibil, este o garanție că resursele publice sunt folosite cu responsabilitate şi că administrația publică respectă aceleași reguli de prudență care se aplică în mediul economic”.