Coface: Pandemia a determinat țările producătoare de petrol să se îndrepte către energia regenerabilă

Impactul negativ al pandemiei COVID-19 asupra evoluției PIB-ului global și a volumelor comerciale mondiale a provocat o scădere bruscă a prețurilor petrolului în primăvara anului 2020. Această scădere a prețurilor, chiar dacă temporară, a afectat diferit exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu și din Africa, în linie cu dependența producției lor naționale de petrol, precum și puterea lor fiscală și rezervele internaționale, potrivit unui studiu Coface. Deși Coface se așteaptă ca prețurile petrolului să ajungă în medie la 60 USD pe baril în 2021, volatilitatea acestora va rămâne o provocare pentru țările producătoare. În plus, situația fiscală a acestor țări s-a deteriorat. În aceste condiții, diversificarea economică – în special către surse regenerabile de energie – a devenit și mai importantă.

După scăderea sub 15 USD la jumătatea lunii aprilie, prețul petrolului Brent a revenit la o medie de 41,7 USD pentru anul 2020 față de 64,3 USD în 2019. În 2021, este de așteptat să ajungă la 60 USD.

Țări precum Oman, Iran, Angola, Congo și Guineea Ecuatorială au un grad mai mare de dependență de petrol în termeni de PIB.

Orientul Mijlociu deține aproape jumătate din rezervele mondiale de petrol și 65% din rezervele de petrol conform OPEC. În ciuda implementării programelor de diversificare, majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu rămân dependente de veniturile din petrol din punct de vedere al exporturilor, veniturilor fiscale și PIB-ului. În ciuda unei redresări a prețurilor petrolului în 2021, conturile publice ale acestor țări vor rămâne deficitare în 2021, în timp ce raportul dintre datorie și PIB va fi mai mare.

În regiunea Golfului, veniturile din hidrocarburi reprezintă între 50% și 80% din veniturile fiscale totale și între 20% și 90% din exporturile totale. Între 20% și 50% din producția națională depinde în continuare de sectorul hidrocarburilor.

În timp ce câteva țări se remarcă în acest sector, Africa nu cântărește mult în industria globală a petrolului și gazului (O&G). Acesta reprezintă 7,2% și 7,5% din rezervele mondiale cunoscute de petrol și gaze, 8,9% și 6% din producție, 10,2% și 9,1% din exporturi și 4,2% și 3,8% din consum.

75% din țițeiul produs este exportat și toate cu excepția a patru țări (Algeria, Coasta de Fildeș, Congo și Niger) sunt importatori neți de produse petroliere.

În timp ce douăzeci de țări africane produc petrol si gaze, cinci dintre ele generează peste 80% din producția continentală: Algeria, Angola, Nigeria, Egipt și Libia (în perioade normale pentru cea din urmă, deoarece producția și exporturile au fost suspendate în cea mai mare parte a anului 2020).

Diferențialul de creștere între 2019 și 2020 va fi semnificativ în țările în care petrolul și gazele au un rol major în economie, precum Algeria (95% din exporturi, 52% din veniturile guvernamentale și 25% din PIB), Ciad (59%, 30%, respectiv13%), Congo (80%, 63% și 61%) și Nigeria (90%, 55% și 8%).

Multiple proiecte de investiții în hidrocarburi au fost amânate, în timp ce implementarea altora a fost întârziată. Cu toate acestea, în general, acestea nu sunt puse sub semnul întrebării, în special în ceea ce privește gazul, care este considerat un pas către energia regenerabilă.

Pentru unele țări, sursele regenerabile de energie reprezintă o sursă importantă de diversificare (Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită), alături de turism, finanțe, transport și construcții (Qatar, Emiratele Arabe Unite), agricultură, silvicultură și alte activități extractive (Camerun, Ciad, Congo, Gabon).

Investitorii străini atât în energia tradițională sau regenerabilă, cât și din afara ei, vor fi sensibili la calitatea mediului de afaceri, care este problematic în mai multe țări.