Comisionul de administrare pentru fondurile de pensii, între 0,02% și 0,07%, în funcție de inflație și rentabilitate

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a publicat, ieri, proiectul Normei privind calculul comisionului de administrare pentru fondurile de pensii administrate privat, ca urmare a modificărilor aduse prin OUG 114, din decembrie 2018, privind măsurile fiscale.

Conform ASF, prevederile proiectului de act normativ stabilesc modul de calcul al comisionului de administrare perceput din activul net al fondului de pensii administrat privat, luând în considerare atât rata de rentabilitate a fiecărui fond de pensii private pentru ultimele 24 luni – publicată pe pagina proprie de internet a A.S.F., cât și rata inflației – publicată pe pagina de internet a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (C.N.S.P.).

Astfel, proiectul arată că administratorii calculează lunar comisionul de administrare perceput din activul net total al fondului de pensii administrat privat după cum urmează:

1. a) 0,02% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este sub nivelul ratei inflației, interval deschis;
2. b) 0,03% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este cu până la un punct procentual peste rata inflației, interval deschis;
3. c) 0,04% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este cu până la 2 puncte procentuale peste rata inflației, interval deschis;
4. d) 0,05% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este cu până la 3 puncte procentuale peste rata inflației, interval deschis;
5. e) 0,06% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este cu până la 4 puncte procentuale peste rata inflației interval deschis;
6. f) 0,07% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este peste 4 puncte procentuale peste rata inflației.

ASF așteaptă propunerile și observațiile pe marginea proiectului de normă până pe 4 februarie 2019.

Pe lângă modificarea comisioanelor, Guvernul a impus administratorilor fondurilor de pensii private și cerințe de capital suplimentar.

Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR) a transmis, ieri, decidenților din România, o scrisoare în care a explicat consecințele Ordonanței de Urgență 114/2018 din perspectiva tuturor industriilor afectate, dar și a economiei României în ansamblu.

Referitor la Pilonul II de pensii, CDR arată că, din analiza de impact realizată de ASF, administratorilor fondurilor de pensii private le sunt impuse cerințe suplimentare de capital complet nerezonabile, fără o fundamentare a riscurilor care ar trebui acoperite de acest capital suplimentar:  „Administratorii celor șapte fonduri de pensii private vor trebui să își crească capitalurile proprii cu aproximativ 800 de milioane de euro doar în 2019, adică de 11 ori mai mult decât în prezent și de două ori mai mult decât toate comisioanele brute încasate de toți administratorii Pilonului II în
cei 11 ani de funcționare a sistemului. Guvernul nu a oferit niciun fel de justificare pentru impunerea unor cerințe de capital atât de stricte în paralel cu reducerea cu până la 70% a nivelului comisioanelor de administrare permise.
Într-un limbaj cât se poate de simplu, administratorii vor trebui să aducă de acasă 800 de milioane de euro într-o situație în care reducerea comisioanelor, oricum mici în comparație cu media UE, nu le va mai permite să realizeze profituri. Este o invitație nescrisă ca aceste companii să plece, cu efecte greu de anticipat, este o naționalizare de facto a sistemului. «Nivelul ridicat al capitalului social minim, coroborat cu termenul scurt de conformare (raportat la valoarea aportului necesar), poate să descurajeze activitatea de administrare a fondurilor de pensii administrate privat, existând riscul ca unii dintre administratori să nu poată obţine resursele necesare şi să fie nevoiţi să se retragă», potrivit analizei ASF. Bursa de la București va primi o lovitură catastrofică, iar obiectivul creșterii finanțării economiei românești prin piața de capital va fi imposibil de atins pe termen mediu și lung. Nu în ultimul rând, eliminarea acestui mecanism de acumulare a economisirii interne va determina și el creșterea costurilor de finanțare și refinanțare a datoriei publice și sporirea dependenței de fluxurile de capital străin, de obicei mai volatil, într-o țară în care evoluțiile demografice (îmbătrânirea populației și emigrația) vor avea efecte grave atât asupra bugetului cât și nivelului de trai al cetățenilor”.