Corneliu Bodea: Cum ar putea economisi România 1,2 miliarde de euro pe an prin contorizare inteligentă

Autor: Corneliu Bodea, CEO Adrem & Președinte CRE

Navigăm în această perioadă o situație dificilă a sistemului energetic național, cauzată de o combinație nefericită de factori: canicula a generat o creștere a consumului datorată în principal aparatelor de aer condiționat, vântul a suflat sub medie și seceta a ținut nivelul lacurilor la limita de jos. Desigur că această situație s-a manifestat regional, punând nu numai sistemul românesc la încercare, ci și pe cele ale vecinilor noștri.

Această situație a dus la o nevoie masivă de importuri, ceea ce a impactat puternic atât prețurile din piața spot, cât și pe cele din piața de echilibrare. Contextul în care ne aflăm astăzi simt că este un prilej potrivit pentru trage un semnal de alarmă asupra importanței contorizării inteligente și asupra adoptării unei strategii energetice adecvate.

Nu adresez acest articol marilor jucători din industria energetică, ci mai degrabă celor mai numeroși, și, în fapt, mai importanți: consumatorii. Am să încerc să nu folosesc detalii tehnice, deoarece scopul acestui articol este acela de a explica ce este inteligent să facem în viitor pentru a preveni efectele nefaste ale sărăciei energetice N-am de gând să încerc, de asemenea, să conving pe nimeni de importanța energiei verzi în lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru evita polemica existenței acestora.

Cum cele mai valoroase exemple sunt cele reale, aș vrea să analizați, alături de mine, următorul scenariu: Să presupunem că avem o casă cu două surse de alimentare. Proprietarii sunt racordați la rețeaua publică și au și panouri fotovoltaice instalate pe acoperiș. Fiind vorba despre un imobil locuit, să spunem, de dragul exemplului, de o familie simpatică, avem desigur o serie de consumatori de care cei 4 membri se folosesc zilnic: frigiderul, aerul condiționat, mașinile de spălat (vase și rufe), iluminat, televizor, etc. Să presupunem că panourile, atunci când generează energie, au capacitatea de a acoperi consumul mediu produs de toți consumatorii enumerați mai sus.

În această situație, cei patru plătesc, la finalul fiecărei luni, atât consumul din rețea, cât și energia din panouri, prin amortizarea investiției făcute în acestea – obiectivul lor fiind acela de a optimiza funcționarea și costurile energetice. Să mai presupunem că energia din rețea este mai scumpă seara (între orele 19.00 și 22.00), și mai ieftină în restul zilei sau noaptea, iar amortizarea investiției în panouri este mai ieftină decât energia din rețea, indiferent de momentul zilei la care ne raportăm.

Cum am putea, deci, să reducem costurile energetice? La prima vedere pare un task simplu: instalăm mai multe surse de generare proprii și astfel acoperim întregul consum. Dacă ne gândim însă mai bine, ar trebui să instalăm atâtea surse cât să acopere vârful de consum din intervalul orar 19.00-22.00. Constatăm, astfel, că panouri în plus nu are sens să instalăm; acestea nu funcționează după ce soarele apune. Ba mai mult decât atât, trebuie să luăm în calcul și perioadele din an când soarele apune devreme și în care energia produsă nu acoperă nici o treime din media de consum.

A doua soluție la care ne-am putea gândi ar fi să instalăm soluții de stocare, însă acestea costă de două ori mai mult decât investiția în panouri fotovoltaice, timpul de descărcare la capacitate maximă este de numai o oră, iar descărcarea completă a bateriilor nu este o opțiune eficientă. O altă posibilitate ar fi instalarea unui generator, dar și această investiție este dificil de amortizat pentru o perioadă de funcționare de numai câteva ore, iar costul energiei generate poate depăși prețul din rețea.

Am putea, deci, să ne rezumăm la a funcționa cu un mix de rețea și panouri, atunci când acestea produc, sau la a instala o capacitate moderată de stocare care să prelungească utilizarea energiei în surplus din panouri în orele de consum maxim.

La o analiză mai atentă însă, putem observa că toate exemplele de mai sus omit un aspect foarte important: managementul consumatorilor și optimizarea acestora. Este important să luăm în calcul faptul că o serie de consumatori poate funcționa adaptat atât prețurilor din rețea, cât și funcționării panourilor și stocării instalate.

Instalarea unui sistem de management (cu automatizare simplă) ar putea optimiza consumul prin programarea mașinilor de spălat să funcționeze în mijlocul zilei, în momentele de producție maximă a panourilor, sau noaptea, când prețul din rețea este minim, iar aerul condiționat și încălzirea ar putea fi programate să varieze cu +/- 2-3 grade Celsius temperatura dorită în momentele când eficiența o cere, optimizând astfel încărcarea bateriei și consumul la vârf.

Astfel realizăm că o abordare din trei direcții, aceea a surselor, a consumului și a stocării, este cea mai eficientă în exemplul analizat.

La fel se întâmplă și cazul sistemului energetic național.

Există astăzi susținători ai instalării de surse de generare suficiente pentru a elimina importul de energie, argumentând că astfel am deveni complet independenți din punct de vedere energetic. Acest demers vine cu dezavantajul că noi, consumatorii, vom acoperi costurile de amortizare a acestora. În același timp, se constată o neglijare a investițiilor în managementul consumului, evidențiată de lipsa unei contorizări eficiente și automatizate, precum și a unei logici avansate de gestionare a rețelelor. Nu putem discuta nici de o comunicare eficientă în direcția educării consumatorilor.

Consumatorii din România nu beneficiază, în mod direct, prin prețuri orare, de momentele de surplus de producție. Astfel, aceștia nu sunt încurajați să instaleze sisteme de management al consumului casnic, comercial sau industrial. Deși poate părea nesemnificativ la prima vedere, impactul poate fi unul considerabil. O gospodărie din România consumă în medie aproximativ 300 kWh pe lună. Dacă înmulțim acest consum cu cele 8 milioane de consumatori, ajungem la un total de 2400 GWh pe lună, echivalentul a aproximativ 2,5 miliarde de RON pe lună. O economie de 20% ar însemna scăderea costurilor cu 500 milioane de RON pe lună, adică 1,2 miliarde de euro pe an. Aceasta sumă este de 1,5 ori mai mare decât costul instalării contoarelor inteligente pentru toate locuințele. În plus, dacă luăm în considerare distribuția uniformă a vârfului de consum pe parcursul zilei, am putea evita investiții de miliarde de euro în noi capacități de producție.

Sunt adesea criticat pentru că susțin contorizarea inteligentă, deoarece compania pe care o conduc activează în acest domeniu. Înțeleg susceptibilitatea publică, motiv pentru care am și apelat la date empirice. Scopul nostru însă depășește generarea de profit. Atât eu, cât și cei 1.600 de colegi ai mei, ne dedicăm acestei activități din convingerea fermă în eficiența sa și în contribuția pe care o aduce la sustenabilitatea utilizării energiei, iar cifrele vorbesc de la sine. Sper ca exemplul de calcul prezentat mai sus să fi ajutat câtuși de puțin la conștientizarea necesității implementării soluțiilor de management al consumului.

Îmi place să cred că următorii 25 de ani vor fi cei ai unui viitor armonios, în care resursele sunt gestionate inteligent și în care sărăcia energetică ne este tuturor un termen străin. În lipsa reglementărilor și a investițiilor, dar și în lipsa adoptării unui comportament responsabil în rândul consumatorilor acest lucru nu va fi, din păcate, posibil.