Cosmin Marinescu avertizează: Dobânzile ajung la 3% din PIB, iar deficitul de 6,2% nu reflectă riscurile globale

• “Sunt realmente îngrijorătoare anumite semnale despre restructurări și disponibilizări la nivelul unor jucători din industrie, companii etalon precum Dacia, Azomureș, cu performanțe deosebite mai ales la export, înregistrate chiar în vremuri grele și nu atât de îndepărtate”.

În bugetul anului 2026, cheltuielile cu dobânzile cresc, îngrijorător din perspectiva sustenabilității, la circa 3% din PIB, adică aproape jumătate din deficitul bugetar. Iar deficitul asumat de 6,2% din PIB nu include, atenție, riscurile în creștere ale tensiunilor globale actuale, a declarat viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Cosmin Marinescu, la conferința Tendințe Economice 2026, organizată de Patronatul European al Femeilor de Afaceri PEFA la Banca Națională a României. 

Domnul Cosmin Marinescu susține că obiectivul esențial de consolidare a finanțelor publice este condiția cheie pentru stabilitatea macroeconomică a României: “Este imperativ să continuăm consolidarea bugetară, obiectiv care cere, printre altele, stabilitate politică și consecvență de decizie. Din păcate, și aceste exigențe par supuse volatilității, dacă ne raportăm la atmosfera tensionată care a însoțit aprobarea bugetului în Parlament.

În vremuri complicate, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, asemenea tensiuni și neliniști se traduc direct în costuri financiare, prin creșterea dobânzilor la care ne împrumutăm, dar și prin presiuni sporite asupra cursului valutar. Aceste efecte ajung să se cifreze, uneori, la sume de ordinul miliardelor de euro, și trebuie evitate.

În bugetul anului 2026, cheltuielile cu dobânzile cresc, îngrijorător din perspectiva sustenabilității, la circa 3% din PIB, adică aproape jumătate din deficitul bugetar. Iar deficitul asumat de 6,2% din PIB nu include, atenție, riscurile în creștere ale tensiunilor globale actuale.

De aceea, reducerea costurilor de finanțare a datoriei este o prioritate esențială. Însă aceasta necesită disciplină fiscal-bugetară, nu doar pe termen scurt, ci de-a lungul anilor, precum și administrarea judicioasă a datoriei, prin gestiunea adecvată a structurii acesteia pe scadențe.

Trebuie să apreciem consolidarea modelului de creștere economică bazat pe investiții. Bugetul pentru 2026 prevede alocări cu destinație investițională de 8% din PIB, cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani.

Însă realizarea integrală a investițiilor asumate nu se poate face fără creșterea capacității administrative de implementare, mai ales a proiectelor de investiții bazate pe fonduri europene. Iar aici nu este vorba doar de eforturile guvernului, ci ale tuturor autorităților publice, centrale și locale. Insist cu ideea că anul 2026 trebuie să fie anul fondurilor europene”.

Domnul Cosmin Marinescu a menționat că România a continuat să înregistreze în 2025 creștere economică, deși într-un ritm ceva mai lent față de anii anteriori, însă în pofida ajustării bugetare severe, dar necesare. Începutul anului 2026 apare grevat de unele evoluții negative, și menționez aici industria, în scădere cu 3,9% în ianuarie, dar și cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul, în scădere cu 9,1%.

Domnul Marinescu a declarat: “Sunt realmente îngrijorătoare anumite semnale despre restructurări și disponibilizări la nivelul unor jucători din industrie, companii etalon precum Dacia, Azomureș, cu performanțe deosebite mai ales la export, înregistrate chiar în vremuri grele și nu atât de îndepărtate.

Evoluțiile din 2025 arată, totuși, și semne bune: economia își schimbă gradual sursele de creștere.  Contribuția investițiilor la creșterea economică de 0,7% a fost de 1 punct procentual, mult superioară consumului, al cărui aport a fost de 0,4 puncte. Este important să consolidăm acest parcurs, pentru accelerarea potențialului productiv al economiei.

Din perspectiva obiectivelor BNR, evoluțiile recente arată faptul că inflația continuă să persiste la niveluri înalte. Componentele mai sensibile la șocurile recente sunt cele exogene, în speță combustibilii și alimentele neprocesate. În contextul războiului și al blocajelor pe rutele de transport, așteptările inflaționiste sunt intens reactivate.

Estimăm că rata anuală a inflației headline va reintra pe o traiectorie descendentă mai clară abia în a doua jumătate a anului. Însă revenirea în cadrul țintei necesită, în continuare, timp și prudență în calibrarea politicilor economice. În condițiile actuale, dezinflația nu mai poate fi ușor anticipată sau să intervină în mod uniform, liniar.

Provocarea noastră, ca bancă centrală, este de a distinge între fluctuațiile acute dar temporare ale prețurilor, și evoluțiile care induc efecte persistente. Politica monetară trebuie să reacționeze la factorii fundamentali ai inflației, nu la fluctuații tranzitorii.

În prezent, politica monetară se confruntă cu provocarea esențială de a evita să pună „sare pe rană” prin creșterea ratei dobânzii de referință, în pofida unor puseuri inflaționiste, dar și de a evita să pună „gaz pe foc”, într-un context financiar dominat de riscuri multiple”.

• Dependența energetică a României este semnificativ mai redusă față de țările din regiune, de fapt, în comparație cu majoritatea statelor europene

Potrivit domniei sale, în prezent, economia globală traversează o perioadă de ajustări profunde, pe fondul crizelor din ultimii ani – pandemie, război, criză energetică, tensiuni geopolitice. Iar războiul din Orientul Mijlociu generează acum runde severe de volatilitate economică, pe măsură ce piața petrolului reacționează rapid și tăios, cu implicații globale.

Cosmin Marinescu a explicat: “Cercetările ne arată că șocurile energetice se transmit în economie pe multiple canale. La început, vreme de câteva săptămâni, șocurile afectează costurile de transport. Ulterior, în decurs de câteva luni, sunt afectate costurile de producție și așteptările inflaționiste. Dar aceste mecanisme nu operează simultan și nici uniform.

În cazul României, există totuși unele elemente de reziliență. Cele mai recente date arată că dependența energetică a României este semnificativ mai redusă față de țările din regiune, de fapt, în comparație cu majoritatea statelor europene. Astfel, nevoile de energie ale României au fost acoperite, în ultimii ani, prin importuri în proporție de doar 30%, nivel comparabil cu Suedia, față de 39% în Cehia, 46% în Polonia și 49% în Ungaria, în timp ce dependența energetică medie la nivelul statelor Uniunii Europene se ridică la 57%.

Un alt indicator la fel de important este intensitatea energetică, anume cantitatea de energie, echivalent petrol, raportată la mia de euro de Produs Intern Brut. România se poziționează, și din această perspectivă, mai bine decât statele din regiune și decât media Uniunii, și ca urmare a unor transformări structurale în economia românească.

Nu mai vorbim doar despre obiective, ci despre potențial și realități. Țara noastră poate fi un pilon de stabilitate în arhitectura energetică regională, datorită resurselor interne, inclusiv din zona Mării Negre, dar și prin reziliența companiilor etalon din domeniul energiei”.