Creanţele României provenite din operaţiunile de export derulate înainte de 1989 sunt de 716 milioane dolari și 1,5 miliarde ruble transferabile

*Din suma in dolari, 66,30% reprezintă creanţe soluţionate

Creanţele României provenite din operaţiunile de export, cooperare economică internaţională şi alte acţiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989 erau, la data de 31 decembrie 2018, de 716.199.303,61 dolari SUA pe relaţia devize convertibile și de 1.522.725.577,78 ruble transferabile pe relaţia ruble transferabile şi alte sume în diverse valute, potrivit Raportului privind creanţele României la 31 decembrie 2018 provenite din activitatea de export, cooperare economică internaţională şi alte acţiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989, elaborat de MFP, ce urmeaza a fi prezentat in sedinta de Guvern de maine.

Acţiunile în urma cărora au rezultat sumele menţionate s-au desfăşurat în baza unor acorduri comerciale şi guvernamentale de credit pe termen mediu şi lung, încheiate de statul român cu alte state, în principal din Africa, Asia şi America Latină înainte de 31 decembrie 1989.

Din suma totală de 716,2 milioane dolari SUA pe relaţia devize convertibile: – 474,9 milioane dolari SUA (66,30%) reprezintă creanţe soluţionate şi reglementate prin semnarea unor acorduri la nivel guvernamental, aprobate prin Hotărâri ale Guvernului şi care se află în diferite stadii de încasare (Irak, R.D. Congo, R.P.D. Coreeană, Guineea, Mozambic); – 241,3 milioane USD (33,70%) reprezintă creanţe care nu au fost soluţionate până în prezent (Sudan, Libia, Nigeria, R. Centrafricană, Somalia şi Tanzania).

În perioada ianuarie – decembrie 2018 s-au încasat în contul creanţelor României 60 milioane dolari SUA.

Potrivit MFP, procesul de reglementare este influenţat de următoarele cauze obiective:

a. pe relaţia devize convertibile – dificultăţile majore de ordin economic, financiar şi valutar cu care se confruntă unele ţări africane, ale căror debite către România însumează 183,2 milioane dolari SUA (75,92% din totalul creanţelor nereglementate în prezent), calificate ca eligibile pentru a primi asistenţă conform iniţiativei HIPC (ţări cu grad înalt de îndatorare, cele mai sărace din lume): Sudan, R. Centrafricană, Somalia, Tanzania; – apartenenţa unor ţări debitoare, care fac parte deja din programul HIPC, la categoriile de “ţări afectate de conflicte” şi “ţări post conflicte”, care urmează să primească sprijin financiar suplimentar din partea organismelor internaţionale: R. Centrafricană, Somalia, Sudan.

b. pe relaţia ruble transferabile – refuzul categoric al autorităţilor cubaneze, ţară care deţine 100% din creanţele României în ruble transferabile, de a accepta începerea negocierilor pentru convenirea coeficientului de conversie rublă transferabilă/dolar SUA şi pentru stabilirea unor modalităţi de rambursare a obligaţiilor sale valutare.

In Programul de măsuri pentru semestrul I 2019, MFP avea in vedere încasarea de la extern a tranşelor prevăzute conform acordului cu Irak, dar si aprobarea Guvernului României pe poziția părții române în cadrul consultărilor cu Libia.

Potrivit MFP, Sumele datorate de Irak statului român, rezultate din activitatea de comerţ exterior şi alte activităţi externe derulate înainte de 31.12.1989, au fost reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 260/22.02.2006 pentru aprobarea Acordului bilateral între Guvernul României, acţionând prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Republica Irak, acţionând prin Ministerul Finanţelor, semnat la Amman la 18 august 2005. Ca urmare, statul român va încasa, în perioada 01.01.2009 – 31.03.2028, suma de 977,1 milioane dolari SUA, având în vedere că Republica Irak beneficiază de toate cele trei etape de reducere a datoriei externe, în cuantum total de 80%, conform Minutei de înţelegere semnată în noiembrie 2004 cu statele creditoare membre ale Clubului de la Paris; ultima etapă de reducere a datoriei de 20% a fost condiţionată de îndeplinirea de către statul irakian a prevederilor Aranjamentului Stand-By încheiat de Irak cu Fondul Monetar Internaţional, etapă realizată de autorităţile irakiene la data de 17 decembrie 2008.

Până la această dată, în baza Acordului bilateral, a fost încasată suma de 515,5 milioane dolari SUA reprezentând primele douăzeci și unu de tranşe din dobânda datorată de partea irakiană şi cincisprezece rate de capital.

Raportul mai arata ca negocierile pentru reglementarea obligaţiilor valutare datorate de Libia României, amânate în repetate rânduri după sesiunea Comitetului financiar mixt din anul 1997, s-au caracterizat, începând cu anul 2005, atât prin poziţiile divergente ale celor două părţi, cât şi prin nerespectarea de către partea libiană a unor documente bilaterale şi a principiului de tratament comparabil în procesul de convenire a drepturilor şi obligaţiilor financiare reciproce. Reglementarea creanţelor României din Libia a înregistrat practic o stagnare, cu toate că în perioada 2005-2008 au avut loc mai multe runde de negocieri, cele două părţi nereuşind să ajungă la nici un rezultat concret în această problemă datorită poziţiei rigide abordate de partea libiană.

Mai mult, la ultimele negocieri, partea libiană a revendicat unele pretenţii nereale, care ar fi condus la diminuarea creanţelor statului român sau chiar la transformarea acestuia din creditor în debitor. Singura propunere avansată de partea libiană, în urma insistenţelor părţii române, în luna martie 2010, prin intermediul Ambasadei României la Tripoli, a fost de reglementare a datoriei sale către România prin plata a 7 milioane dolari SUA, propunere respinsă de Comisia interdepartamentală constituită în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/1994, în contextul în care majoritatea ţărilor care şi-au încasat creanţele pe Libia au obţinut procente de recuperare superioare, iar Libia acorda ea însăşi asistenţă financiară nerambursabilă. În aceste condiţii, Comisia a decis supunerea spre aprobarea Guvernului a propunerii de valorificare a atitudinii de deschidere a autorităţilor libiene, în sensul transmiterii disponibilităţii părţii române pentru o abordare politică. În acest sens, s-a propus organizarea unei noi runde de negocieri a Comitetului mixt financiar româno-libian, ţinta propusă fiind obţinerea unui procent superior de recuperare, comparabil cu modul de reglementare al altor ţări creditoare şi cu posibilităţile financiare ale Libiei. Datorită desfăşurării evenimentelor interne din Libia această propunere nu sa mai concretizat.

Problema datoriei Libiei faţă de România a fost abordată şi de ministrul afacerilor externe cu şeful diplomaţiei libiene cu ocazia Summit-ului UE – Africa desfăşurat la sfârşitul lunii noiembrie 2010 la Tripoli, care a subliniat dorinţa părţii române ca ea să-şi găsească o soluţie rapidă. Dialogul politico-diplomatic al României cu Libia a cunoscut o fază de stagnare în ultimii ani, fiind revigorat în cursul anului 2018. Astfel, după o serie de întrevederi în marja unor reuniuni internaționale (AG ONU – 2011 și 2016), a avut loc, la 15 februarie 2018, vizita ministrului libian al afacerilor externe Mohamed Taher Siala la București și, la 18 aprilie 2018, vizita oficială la Tripoli a ministrului afacerilor externe român Teodor Meleșcanu. Tema creanțelor a făcut subiectul demersurilor diplomatice, fiind abordată inclusiv cu prilejul menționatei vizite a ministrului român de externe la Tripoli. Cu această ocazie, au fost primite asigurări privind deschiderea guvernului libian pentru reglementarea situației creanțelor Libiei față de România, la solicitarea părții române. De asemenea, partea libiană a propus organizarea unei reuniuni la nivel de experți pe această speță și a manifestat disponibilitate pentru plata unei prime tranșe în valoare de 5 milioane de euro, care nu a fost urmată de propuneri concrete de implementare din partea Ambasadei Libiei la București. Ca urmare a dialogului politico-diplomatic româno-libian de la Tripoli, Ambasada Libiei la București a transmis, la 2 iulie 2018, o Notă Verbală prin care propunea organizarea celei de-a 6-a runde de consultări a Comitetului Financiar la București, în perioada 1-8 august 2018. În cadrul unei întrevederi între reprezentanții MAE și doamna Marrem L.A. Sair, însărcinat cu afaceri a.i. al Ambasadei Libiei la București, reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe au sugerat ca Ambasada Libiei la București să comunice, în scris, poziția și soluțiile concrete avute în vedere pentru deplasarea 7 delegației de experți în România, astfel încât partea română să poată înțelege intențiile interlocutorilor și să pregătească o eventuală reacție înainte de reuniune. De asemenea, a arătat că organizarea unei astfel de reuniuni implică o pregătire internă temeinică, inclusiv în cadrul formatului de consultare oferit de Comisia Interdepartamentală coordonată de MFP, precum și aprobarea unui mandat de discuții cu partea libiană. Au fost inițiate demersuri prin intermediul reprezentanțelor în teritoriu ale MAE în țările membre ale Clubului de la Paris și foste membre CAER prin care să se solicite autorităților competente informații privind soluțiile la care au ajuns aceste țări care au creanțe față de statul libian.