Autor: Dan Pălăngean
Costul orar al forţei de muncă a fost mai mare în trimestrul III 2025 cu 6,06% faţă de aceeaşi perioadă din 2024, conform datelor publicate de INS, deși a scăzut marginal (-0,82%) comparativ cu trimestrul anterior. Ritmul de evoluție al acestui indicator a revenit la un nivel similar celui din 2021, după trei ani de creștere cu două cifre.
Costul cu munca s-a mai temperat după ce crescuse cu aproape 50% cumulat în cei trei ani anteriori și a revenit în cerințele de stabilitate macroeconomică (maxim 12% pentru țările non-euro și 9% pentru Zona Euro). Este o evoluție bună pentru echilibrul general dar mai rămâne de disipat un surplus important din perioada preelectorală.
Pentru raportare la rezultatele din economie, menţionăm că media lunară a productivității muncii în industrie (care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper pentru întreaga economie) a bătut pasul pe loc în 2022 și a scăzut apoi, atât în 2023 cât și în 2024, revenirea din 2025 fiind destul de timidă.
Contrastul dintre majorarea cu 58,6% a costului orar cu forța de muncă în ultimii patru ani (2021 este o bază de referință mai bună decât 2020, când rezultatul economic a fost afectat de pandemie) și scăderea productivității muncii (-3,8% pe date operative) este frapant și relevă un dezechilibru major în economie.
De reținut, inflația medie pe T3 2025 a fost de 9,19% (de la doar 5,05% în T3 2024), ceea ce înseamnă un declin al puterii de cumpărare a salariului mediu de -2,9% (după +11,5% în urmă cu un an), pe contrasens cu rezultatul PIB la 9 luni (+0,8% brut). Așadar, evoluția ritmului de creștere a costului cu forța de muncă se păstrează divergentă cu evoluția productivității muncii în industrie.
Învățământul și administrația, în scădere față de anul trecut
Pentru a vedea mai bine care au fost efectele induse în pandemie și la revenirea din aceasta asupra costurilor cu forța de muncă pe tipuri de activități, vă prezentăm topul creșterilor cumulate pe trei ani, între T3 2022 și T3 2025. Pe primul loc apare sectorul construcțiilor, cu +67,76%, după ce și-a adjudecat conducerea și pe ultimul an (+15,35%).
Surprinzător, pe poziția a doua figurează învățământul, care a bifat scăderea maximă (-4,39%) după trei ani de creștere susținută (soldată cu +72,38%, desigur, și prin raportare la o bază relativ redusă). Pe podium apare și sectorul HoReCa (+49,95%, în revenire după situația foarte dificilă din pandemie).
Deasupra mediei generale (+43,04%) apar, într-un grup compact, distribuția apei, salubritate, gestionare deşeuri (+46,52%), transportul şi depozitarea (+45,29%), industria prelucrătoare (+44,54%), activitățile de servicii administrative şi servicii suport (+44,22%), comerţul cu ridicata şi amănuntul și reparații auto-moto (+43,42%) și alte activități de servicii (+43,09%).
Semnificativ sub medie se remarcă sectoare activitate precum IT-ul (+36,14%), sau intermedierile financiare și asigurările (+34,84%). La coada clasamentului pe ultimii trei ani figurează sănătatea (+29,62%) și administrația publică (+27,47%, după cea de a doua scădere din tabel, cu -1,23%), singurele situate sub pragul de 30% pe parcursul ultimilor trei ani.
Necesitatea echilibrării financiare treptate a statului a condus spre o temperare a cheltuielilor cu salariile, ceea ce nu s-a întâmplat în perioada preelectorală. Ceea ce, dat fiind rolul de market-maker al statului pe piața muncii, ar trebui să constituie o temă de reflecție în privința introducerii de dezechilibre importante în economie pe cale administrativă.
Dan Pălăngean
| Știri BVB