Creșterile dobânzilor Fed nu vor reduce inflația atâta timp cât cheltuielile guvernamentale rămân ridicate (document FED)

• Un document publicat cu ocazia summitului FED de la Jackson Hole, Wyoming, la care a vorbit președintele Fed, Jerome Powell, sugerează că banca centrală nu poate face treaba singură și ar putea înrăutăți situația cu majorarea ratelor dobânzilor.

• Documentul susține că, fără constrângeri ale cheltuielilor fiscale, creșterea ratelor dobânzilor va face costul datoriei mai scump și va duce la creșterea așteptărilor inflaționiste.

Președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, a spus vineri că FED are responsabilitatea „necondiționată” de a reduce inflația și și-a exprimat încrederea că „își va face treaba”.

Dar un document publicat la același summit de la Jackson Hole, Wyoming, la care a vorbit Powell, sugerează că factorii de decizie nu îşi pot face treaba singuri și, de fapt, ar putea înrăutăți situația cu creșteri agresive ale ratei dobânzii, scrie CNBC.

În cazul actual, inflația este determinată în mare măsură de cheltuielile fiscale ca răspuns la criza Covid, iar simpla majorare a ratelor dobânzilor nu va fi suficientă pentru a o reduce, au scris cercetătorii Francesco Bianchi de la Universitatea Johns Hopkins și Leonardo Melosi de la Fed din Chicago, într-o carte albă apărută  sâmbătă dimineață.

„Recentele intervenții fiscale ca răspuns la pandemia de Covid au modificat încrederea sectorului privat cu privire la cadrul fiscal, accelerând redresarea, dar și determinând o creștere a inflației fiscale”, au spus autorii. „Această creștere a inflației nu ar fi putut fi evitată prin simpla înăsprire a politicii monetare.”

Prin urmare, Fed poate reduce inflația „doar atunci când datoria publică poate fi stabilizată cu succes prin planuri fiscale viitoare credibile”, au adăugat ei. Lucrarea sugerează că, fără constrângeri ale cheltuielilor fiscale, creșterea ratelor dobânzilor va face costul datoriei mai scump și va duce la creșterea așteptărilor inflaționiste.

În discursul său de la Jackson Hole, Powell a spus că Fed este în primul rând responsabilă pentru stabilitatea prețurilor, așteptările publicului sunt critice și banca centrală nu poate renunța la calea pe care a trasat-o spre scăderea prețurilor.

Bianchi și Melosi susțin că un angajament din partea Fed pur și simplu nu este suficient.

Cei doi cercetători spun că nivelurile ridicate ale datoriei federale și creșterea continuă a cheltuielilor din partea guvernului contribuie la alimentarea percepției publice că inflația va rămâne ridicată. Congresul a cheltuit aproximativ 4,5 trilioane de dolari pentru programe legate de Covid, potrivit USAspending.gov. Aceste cheltuieli au dus la un deficit bugetar de 3,1 trilioane de dolari în 2020, un deficit de 2,8 trilioane de dolari în 2021 și un deficit de 726 de miliarde de dolari în primele 10 luni ale anului fiscal 2022.

În consecință, datoria federală se ridică la aproximativ 123% din produsul intern brut – ușor în scădere față de recordul de 128% în 2020 marcat de Covid, dar încă cu mult peste orice a fost observat începând cu 1946, imediat după excesul de cheltuieli din cel de-al Doilea Război Mondial.

„Când dezechilibrele fiscale sunt mari și credibilitatea fiscală scade, poate deveni din ce în ce mai greu pentru autoritatea monetară (în acest caz Fed) să stabilizeze inflația în jurul țintei dorite”, potrivit documentelor de la FED.

Mai mult, cercetarea a constatat că, dacă Fed își continuă calea de creștere a ratelor dobânzilor, acest lucru ar putea înrăutăți lucrurile. Asta pentru că ratele mai mari înseamnă că datoria guvernamentală de 30,8 trilioane de dolari devine tot mai costisitor de finanțat.

Pe măsură ce Fed a majorat ratele dobânzilor de referință cu 2,25 puncte procentuale în acest an, ratele dobânzilor de la trezorerie au crescut. În al doilea trimestru, dobânda plătită pentru datoria totală a fost un record de 599 de miliarde de dolari la o rată anuală ajustată sezonier, potrivit datelor Rezervei Federale.

„Un cerc vicios”

Lucrarea prezentată la Jackson Hole a avertizat că, fără politici fiscale mai stricte, „va  apărea un cerc vicios de creștere a ratelor dobânzilor nominale, creșterea inflației, stagnare economică și creșterea datoriilor”.

În observațiile sale, Powell a spus că Fed face tot posibilul pentru a evita un scenariu similar cu anii 1960 și 1970, când creșterea cheltuielilor guvernamentale cuplată cu o Fed refractară să susțină rate mai mari ale dobânzilor a dus la ani de stagflație – sau o creștere lentă și o creștere a inflației. Această situaţie a persistat până când președintele de atunci al Fed, Paul Volcker, a condus o serie de majorări extreme ale ratelor dobânzilor care, în cele din urmă, au tras economia într-o recesiune profundă și au contribuit la îmblânzirea inflației în următorii 40 de ani.

„Vor persista presiunile inflaționiste în curs ca în anii 1960 și 1970? Studiul nostru subliniază riscul ca un model persistent similar de inflație să caracterizeze anii următori”, au scris Bianchi și Melosi.

Ei au adăugat că „riscul unei inflații persistente ridicate cu care economia Statelor Unite se confruntă astăzi pare să fie explicat mai mult de combinația îngrijorătoare dintre datoria publică mare și credibilitatea slăbită a cadrului fiscal”.

„Astfel, rețeta folosită pentru a învinge Marea Inflație la începutul anilor 1980 ar putea să nu fie eficientă astăzi”, au spus ei.