Criptoactive: Ce aduce nou consultarea Comitetului de la Basel?

de Cristian Bichi

În data de 10 iunie 2021, Comitetul de la Basel a publicat un document consultativ ce reprezintă o propunere preliminară de tratament prudențial pentru expunerile de criptoactive ale băncilor. Comitetul așteaptă opiniile părților interesate (“stakeholders”) până la data de 10 septembrie a.c. pentru a continua activitatea de reglementare în domeniul respectiv, văzuta ca un proces iterativ datorită evoluțiilor rapide ale acestor active, cu beneficiul adițional al primirii de feed-back.

Deși piața criptoactivelor este încă mică față de mărimea sistemului financiar global, creșterea rapidă a acestor active și a serviciilor conexe este văzută de Comitet ca având potențial să genereze îngrijorări privind stabilitatea financiară și să amplifice riscurile cu care se confruntă băncile. Noua consultare nu vine pe teren gol, ea fiind precedată în martie 2019 de un document ce semnala riscurile asociate deținerilor de criptoactive și de un document (“discussion paper”) din luna decembrie a aceluiași an, ce trata aspecte legate de stabilirea unui regim prudențial pentru această clasă de active.

Consultarea, care nu abordează problematica monedelor digitale ale băncilor centrale, are în vedere trei elemente:

• cerințe prudențiale pentru criptoactive;
• cerințe de supraveghere;
• cerințe de transparență financiară (”disclosure”).

De precizat că regimul prudențial privind criptoactivele ce este dezvoltat de Comitet va reprezenta un standard minim pentru băncile active pe plan internațional. Prin urmare, țările sunt libere să aplice cerințe mai stricte dacă doresc. În acest context, țările care vor interzice băncilor lor să dețină criptoactive vor fi considerate ca respectând standardul prudențial global.

Cerințe prudențiale pentru expunerile de criptoactive

În vederea aplicării cerințelor de capital, documentul consultativ împarte criptoactivele în două grupuri mari. Primul grup, ce îndeplinește anumite criterii de clasificare, se compune din active tradiționale tokenizate[i] (grupul 1a) și din stablecoins (grupul 1b). Cel de al doilea grup (grupul 2) include toate celelalte criptoactive care nu îndeplinesc cerințele de clasificare aplicabile primului grup, cum ar fi bitcoin.

Pentru a intra în Grupul 1, criptoactivele trebuie să fie o reprezentare digitală a unor active tradiționale (de ex. obligațiuni), fie să fie stablecoins, care au mecanisme de stabilizare ce minimizează fluctuațiile în valoarea criptoactivelor. Pentru a respecta criteriul eficacității mecanismului de stabilizare, băncile vor trebui să dispună de un cadru de monitorizare prin intermediul căruia vor urmări zilnic diferența între valoarea criptoactivului și valoarea activului/activelor tradiționale de referință. Diferența de valoare nu trebuie să depășească 10 p.b. din valoare activului tradițional de referință de mai mult de trei ori în decursul unui an. Daca se ivește o astfel de situație, mecanismul de stabilizare nu va mai fi socotit eficace. În cazul depășirii unei limite, criptoactivul va fi considerat ca având un mecanism de stabilizare eficace numai dacă banca va putea demonstra autorității de supraveghere că a fost înlăturată cauza depășirii limitei și aceasta nu va mai apare.

Alte criterii care trebuie respectate sunt:

• existența de date suficiente pentru a evalua eficacitatea mecanismului de stabilizare;
• verificarea de către bănci a drepturilor de proprietate asupra activelor de referință de care depinde valoarea stabilă a criptoactivului, și, dacă sunt active fizice, a custodiei și gestiunii lor eficiente;
• interzicerea de mecanisme de stabilizare care utilizează ca referință alte criptoactive sau care utilizează protocoale pentru a crește sau descrește oferta de criptoactive;
• deplina transferabilitate și posibilitatea de răscumpărare în orice moment;
• acordurile și condițiile privind criptomonedele să fie documentate;
• să fie asigurată trasabilitatea tranzacțiilor și a participanților în rețea;
• funcțiile criptoactivului (emitere, validare, răscumpărare și transfer) și rețeaua în care operează să fie în măsură să reducă și să gestioneze riscurile de funcționare;
• entitățile care asigură răscumpărări, transferuri și decontarea finală a criptoactivelor sunt reglementate și supravegheate.

Pentru criptoactivele încadrate în Grupa 1, Comitetul propune următoarele din punct de vedere al cerințelor prudențiale de capital pentru riscul de credit și cel de piață:

• activitățile tradiționale tokenizate vor fi supuse în general acelorași reguli pentru a se determina activele ponderate la riscul de credit și de piață ca și activele tradiționale corespunzătoare, cu posibilitatea luării în considerare a unor cerințe suplimentare de capital pentru anumite riscuri specifice pe care activele tokenizate le pot avea față de cele tradiționale;

• pentru stablecoins, Comitetul oferă orientări noi privind aplicarea regulilor curente ale Acordului de la Basel privind fondurile proprii pentru a ține seama de riscurile relaționate cu mecanismul de stabilizare. Nefiind posibil să reglementeze specific din punct de vedere al cerințelor de capital toate tipurile de structuri de criptoactive, Comitetul are în vedere două modele : (1) banca deține în mod direct drepturi de răscumpărare față de entitatea care s-a angajat să schimbe criptoactivele într-un activ tradițional de referință sau în numerar egal ca valoare cu activul tradițional de referință. (2) banca nu deține drepturi de răscumpărare față de entitatea mai sus precizată decât indirect prin alți deținători de criptoactive sau, deși le are, ea însăși are obligații față de alți detinători de criptoactive care nu au legaturi directe cu entitatatea care răscumpără criptoactivele. În cazul primului model, activele ponderate în funcție de risc se vor calcula ca sumă: (1) a activelor ponderate în funcție de risc aplicabile unei dețineri directe a activului traditional de referință (se are în vedere riscul schimbării valorii sau de default al acestui activ) și (2) a valorii deținerilor de criptoactive multiplicată cu ponderea de risc aplicabilă unui împrumut negarantat către entitatea ce răscumpară (se are în vedere riscul de default al entității răscumpărătoare). În cazul celui de al doilea model, se va ține cont și de expunerile pe care banca le poate avea față de deținătorii de active aflați înainte sau după ea în lanțul de răscumpărări de criptoactive[ii].

Pentru criptoactivele care fac parte din Grupa 2, Comitetul introduce o abordare prudențială nouă, cu caracter conservator, ce se bazează pe o pondere de risc de 1250% aplicată valorii absolute cele mai mari a pozitiilor agregate scurte și lungi la care banca este expusă. Această pondere de risc specifică multiplicată cu cerința minimă de capital de 8% duce, în fapt, la obligația menținerii de fonduri proprii egale ca valoare cu expunerea de criptoactive din grupa 2.   După cum specifică Comitetul, aplicarea ponderii de risc respective la active este echivalentă cu o deducere a valorii activului din capital. Spre deosebire de o deducere, ponderea de risc poate fi aplicată și la pozițiile scurte în cazul cărora s-ar putea să nu existe active bilanțiere de dedus. Supraveghetorii pot avea în vedere cerințe adiționale de capital (în cadrul Pilonului 1 Basel) în cazul în care băncile au expuneri scurte în criptoactive sau în derivate legate de criptoactive ce ar putea depăși capitalul cerut de ponderea de risc de 1250%.

În ceea ce privește celelalte cerințe minime prudențiale (rata de îndatorare, expuneri mari, rate de lichiditate), Comitetul propune aplicarea actualului cadru Basel, cu ghidare adițională acolo unde este aplicabil.

Cerințe de supraveghere

Băncile cu dețineri directe sau indirecte de criptoactive vor fi supuse procesului de analiză de supraveghere (Pilon 2) stabilit de cadrul Basel privind adecvarea fondurilor proprii. Documentul consultativ al Comitetului oferă orientări suplimentare ce au ca obiectiv ca riscurile ce nu sunt cuprinse în Pilonul 1 să fie evaluate, gestionate și reduse în mod adecvat (inclusiv prin cerințe suplimentare de capital). Băncilor le revine sarcina să adopte proceduri în acest sens în ceea ce privește riscurile cibernetice și operaționale, riscurile atribuibile tehnologiei folosite[iii] și riscurile legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului (fără a se limita însă numai la acestea). Autoritățile de supraveghere vor trebui să verifice adecvarea politicilor și procedurilor băncilor pentru identificarea și gestionarea riscurilor și corectitudinea evaluărilor acestora. Supraveghetorii vor avea puteri de a solicita acțiuni corective băncilor, cum ar fi cerințe adiționale de capital, constituirea de provizioane pentru criptoactivele care nu au fost corect identificate și evaluate, impunerea de limite de expunere față de criptoactive.

Transparența financiară

Potrivit documentului consultativ, pentru deținerile de criptoactive se vor aplica principiile generale de transparență specificate pentru Pilonul 3 al cadrului Basel. Informațiile comunicate vor trebui să fie cuprinzătoare, inteligibile, consistente în timp, comparabile între bănci. În plus de informațiile cantitative, băncile vor trebui să ofere și informații calitative care să prezinte activitățile lor cu criptoactive și principalele riscuri legate de acestea.

În accepțiunea Comitetului, activele tradiționale tokenizate sunt acele active tradiționale pentru care se utilizează mecanisme alternative de înregistrare a proprietarului acestora pe bază de criptografie, Distributed Ledger Technology (DLT) sau tehnologii similare și nu prin înregistrarea proprietarului într-un cont al unui depozitar central de titluri de valoare sau custode. În general, noțiunea de “tokenizare” (de la “token” – jeton) înseamnă reproducerea digitală a unui activ sau a unei valori, care include drepturile și obligațiile atașate acesteia, cât și tranferabilitatea pe care aceasta o face posibilă.

În cazul în care banca se află în poziția de a nu putea tranzacționa direct cu entitatea răscumpărătoare și entități interpuse s-au angajat să cumpere criptoactive în cantități nelimitate, banca este expusă doar (1) riscului unei reducerii de valoare sau default-ului asociat activului de referință și (2) riscului de credit asociat entităților interpuse (în absența acestora, banca va fi în situația de a nu putea răscumpăra criptoactivele).

Băncile vor trebui să monitorizeze siguranța și schimbările potențiale ale tehnologiei aplicate, inclusiv stabilitatea tehnologiei DLT sau similare, modalitățile de validare ale DLT, accesibilitatea serviciilor (securitatea cheilor criptografice).