Economiile lumii cresc într-un ritm din ce în ce mai lent, deplasându-se pe drumuri unde limita de viteză este prognozată să scadă până în jurul valorii de 3% pe an, medie globală. Dacă la începutul deceniului trecut previziunile FMI privind creșterea economică globală erau în jur de 4,5%, “noul normal” din epoca post-COVID-19 se traduce printr-un ritm de creștere mult mai modest, a scris Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație BNR, pe LinkedIn.
El a postat: “Ne confruntăm cu o serie de schimbări structurale care cresc nivelul de incertitudine privind evoluțiile economice: tensiunile geopolitice, protecționismul, restructurarea lanțurilor de aprovizionare, înverzirea, problemele demografice, deficitele fiscale, niveluri foarte ridicate de îndatorare a țărilor, taxele ridicate, ascensiunea populismului și impactul tehnologiilor emergente cu un potențial disruptiv, cum ar fi inteligența artificială. Acestea, și poate și altele, vor face deceniul ce vine să arate total diferit față de cel trecut.
Viitorul este unul incert și în privința evoluției inflației: chiar dacă procesul dezinflaționist continuă, este imperativ să rămânem prudenți și să menținem dobânzile la aceste niveluri o perioadă mai îndelungată până când vom fi convinși că lupta cu inflația a fost câștigată.”
Jerome Powell, președintele Fed, a declarat la Simpozionul Economic de la Jackson Hole că “ne ghidăm după stele sub un cer înnorat”.
Cristian Popa apreciaza: “Eu cred că steaua la care Powell s-a referit, cel mai probabil, se numește R-star și este cunoscută ca “rata naturală a dobânzii”, un fel de far călăuzitor în implementarea politicii monetare, întrucât aceasta reprezintă rata dobânzii la care economia funcționează bine și la care prețurile sunt stabile. Dacă băncile centrale majorează ratele dobânzilor peste rata naturală, creșterea economică este restrânsă, iar inflația tinde să scadă. Din păcate această rată este neobservabilă, poate fi doar estimată, nu cântărită cu exactitate.
Iar toate provocările sau schimbările structurale sunt “cerul înnorat” sub care vom continua să navigăm până când obiectivul politicii monetare va fi atins.”