Cristina Prună: Întârzierile privind cheltuirea banilor europeni nu ajută sub nicio formă industria să aibă prețuri mai competitive în ceea ce privește energia

Industria este într-un impas, a spus Cristina Prună, Vicepreședinte Comisia de Industrii și Servicii, Camera Deputaților, la dezbaterea “Marea Industrie, contributor important la PIB-ul României”, organizată de Financial Intelligence, în parteneriat cu Asociaţia Marilor Consumatori Industriali de Energie din România.

Ea a apreciat că sunt două mari provocări: “In primul rând, toată această politică de decarbonare care necesită resurse imense, încă odată repet necesită resurse imense pe care din păcate nu prea le vedem. Este acest fond de inovare, la nivelul Comisiei Europene, știu că sunt diferite call-uri care apar, știu că este chiar unul în curs, dar, până la urmă, concurăm cu alte state și firmele românești concurează cu firmele din alte state europene. Din pacate, prea multe resurse nu se întrevăd.

Ceea ce avem în vigoare astăzi nu e foarte mult pentru industrie. Schemele in vigoare, că vorbim de acea schemă cu costurile indirecte ale emisiilor suportate de marii consumatori industriali sau de schema de certificate verzi, din punctul meu de vedere au fost doar niște scheme care să stingă focuri, nu care să se uite către viitor.

A doua provocare ar fi cea pe termen scurt, respectiv prețurile la energie, care încă sunt extrem de mari. În România, avem cel mai mare preț la energie pe care tot industria trebuie să-l suporte. Statul, din păcate, a creat acest cerc vicios prin schema de compensare și plafonare. Avem printre cele mai mari prețuri la energie, iar schema aceasta o plătim cu toții și o vedem inclusiv în creșterea de taxe. Dacă ne uităm la competitivitatea industriei, vedem că, dinainte de pandemie, când prețurile la energie erau sub media Uniunii Europene, deja industria avea probleme de competitivitate. Astăzi, asistăm și mai neputincioși la o degradare a competitivității. Soluția în ceea ce privește energia ar trebui să fie una destul de simplă. Să producem mai multa energie, să avem mai multă concurență în piață, astfel încât prețurile să scada.

S-a spus că acel plafon de 1,3 lei este unul maximal, dar piața nu funcționează chiar așa, pentru că, atunci când dai ordonanțe de urgență una după alta, în momentul în care afectezi piața, în momentul în care afectezi competiția și ai setat și acest benchmark care este foarte sus, e clar că prețurile nu se pot duce în jos chiar așa de repede.”

Întârzierile în ce privește cheltuirea banilor europeni nu ajută sub nicio formă producția de energie și nu ajută sub nicio formă industria să aibă prețuri mai competitive în ceea ce privește energia, a mai spus Cristina Prună: „Putem să nu așteptăm după aceste fonduri europene. Am putea spune că industria poate să meargă mai mult către contractele bilaterale și că asta le-ar permite să negocieze prețuri mai bune decât acel plafon pe care îl avem astăzi, dar și aici statul crează bariere artificiale. Ne uităm la acea schemă privind contractele pentru diferență, care are un preț de pornire mult prea mare la 90 euro MW, care este undeva la peste 30% mai mare decât media din regiune, ceea ce nu încurajează în niciun fel aceste contracte bilaterale, pentru că așteptările din partea industriei sunt diferite față de așteptările producătorilor în ceea ce privește prețul, și asta pentru că statul vine și lansează niște scheme noi care nu au legătură cu realitatea.

Dar la un moment dat, vom avea mai multă producție de energie în România, cu siguranță. Întrebarea este dacă industria va reuși să reziste până atunci, pentru că dacă ne uităm și pe statistici, consumul de energie scade, inclusiv Transelectrica arată o scădere a consumului cu 8% de la începutul anului și sănătatea economiei se vede în consumul industrial. Or, noi avem dovezi clare, pe cifre, că economia României suferă tocmai pentru că scade consumul foarte, foarte mult. Temerea mea e că vom avea această creștere de energie, pe care o vom exporta, așa cum începem și acum să facem, energie care încă este produsă în România cu certificate verzi, cu tot felul de subvenții care până la urmă ajută economiile altor țări, în loc să ajute economia României. Nu vreau să ajungem în această situație, însă vreau să trag niște semnale de alarmă că, dacă nu ne trezim acum și nu realizăm momentul în care suntem, contextul european în care ne aflăm, faptul că suntem într-o criză energetică care nu s-a terminat și că trebuie să facem ceva mai mult în ceea ce privește producția de energie, perspectivele nu vor fi unele pozitive.”

Ea a mai spus: “E nevoie de voci puternice, de măsuri concrete în România, e nevoie de voci puternice la Bruxelles, care să apere și să ducă acolo realitățile industriei din România, și cred că nu ne mai permitem sub nicio formă să mai ratăm orice fel de finanțare europeană care să ajute industria și care să ne ducă către acea reindustrializare, care e un lucru mare, dar e nu e imposibil. E clar că sunt oportunități pe viitor și cred că România are oameni pregătiți, chiar dacă o parte din ei a plecat peste hotare. Cu mai multă stabilitate, predictibilitate și viziune, uneori trebuie doar să nu încurci mai mult, trebuie să te uiți mai degrabă la facilități decât la tot felul de scheme complicate, și industria, zic eu, își va face treaba și va pune in valoare toate acele resurse de care dispune astfel încât să se dezvolte pe viitor.”