Criza energetică europeană ar putea reveni în curând

Prețurile gazelor naturale europene au crescut cu aproape 40% pe baza riscului unei penurii globale de gaze naturale lichefiate. Prețurile angro ale energiei europene rămân sub maximele record ale crizei energetice, dar au crescut constant, deoarece volatilitatea spectrului internațional de mărfuri subliniază fragilitatea sistemului energetic european, scrie economistul Daniel Lacalle, potrivit Zero Hedge.

Din păcate, birocrații Uniunii Europene au declarat sfârșitul crizei energetice ca și cum ar fi rezultatul unei acțiuni politice decisive, dar realitatea este că problema energetică din UE a fost diminuată doar de factori pur externi: o iarnă foarte blândă și declinul prețurilor globale ale mărfurilor din cauza majorărilor ratelor dobânzilor băncii centrale. Astfel, criza energetică rămâne, iar problemele de securitate a aprovizionării și accesibilitatea sistemului persistă.

Dependența Uniunii Europene de gazul rusesc nu a fost rezolvată; a fost deghizată printr-o creștere masivă a dependenței de cărbune (lignit) în cazul Germaniei și de gazul natural lichefiat scump importat din restul lumii. La sfârșitul anului 2022, mixul energetic al Germaniei a fost cel mai clar exemplu al eșecului politicii sale energetice. Cărbunele și lignitul au reprezentat 31,2%, gazele naturale 13,8% și petrolul mineral 0,8%, iar nuclearul la 6,0%. După aproape 200 de miliarde de euro subvenționați pentru surse regenerabile, Germania are nevoie de mai mult cărbune și gaze naturale importate. Ce a decis guvernul după ce s-a confruntat cu greșeala de a-și închide aproape toată flota nucleară? Ați ghicit. A continuat cu procesul de închidere a celor rămase. Nu e de mirare că Germania este în recesiune. Modelul său industrial necesită energie abundentă și accesibilă, iar diferitele guverne au făcut ca costul energiei să fie necompetitiv.

Dar Spania? Guvernul a decis să implementeze o „excepție iberică” care elimină costul gazului din prețul angro al energiei, doar pentru a-l percepe înapoi consumatorilor ca suprataxă în factură. Rezultatul? A cincea cea mai mare factură de energie electrică din Europa a trimis sute de milioane de euro către Franța și Portugalia, care au achiziționat energia subvenționată, în timp ce consumatorul spaniol plătea factura producătorilor de gaze naturale, iar importurile sale de gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia au crescut, dar guvernul a încercat să convingă cetățenii că GNL de la Novatek „nu este gaz rusesc”, deoarece nu este o conductă de alimentare Gazprom, chiar și atunci când furnizorul este o multinațională energetică rusă de top. Nu poți inventa asta.

Chiar mai rau. Consumatorii nu au văzut îmbunătățirea prețurilor mărfurilor în facturile lor. Dacă ne uităm la ultimele cifre raportate de Eurostat cu privire la prețurile energiei electrice de uz casnic, acestea au crescut în toate statele membre ale UE, cu excepția a două, în a doua jumătate a anului 2022, comparativ cu a doua jumătate a anului 2021, perioadă în care mărfurile au scăzut pe piețele internaționale. Media pentru UE este de 252 de euro pe MWh și de 261 de euro pe MWh pentru zona euro. Aceasta este cu 20 și 30% mai mare decât rata medie a energiei electrice rezidențiale din SUA, potrivit datelor de la Energy Sage.

Criza energetică europeană nu a fost rezolvată. A fost deghizată datorită unei ierni blânde și a încetinirii importurilor de cărbune și gaze din China.

Guvernele europene continuă să parieze pe o tranziție energetică greșită, care ignoră securitatea aprovizionării și competitivitatea și va face ca UE să depindă de China pentru pământuri rare și metale, precum și de SUA și OPEC pentru mărfuri.

Uniunea Europeană ar fi trebuit să renunțe la deciziile ideologice și să permită tehnologiei, concurenței și industriei să ofere soluția optimă care oferă o aprovizionare competitivă și sigură cu energie. Decizia de a interzice dezvoltarea resurselor interne și de a se concentra pe sursele de energie intermitente și volatile înainte ca tehnologia bateriilor să fie pe deplin operațională este o greșeală enormă care condamnă Uniunea Europeană să sufere costuri mai mari și o creștere mai scăzută. Politicile de mediu trebuie luate în considerare dintr-o perspectivă globală. UE reprezintă mai puțin de 10% din emisiile globale, dar aproape 100% din costuri. Trebuie să se concentreze pe competitivitate, securitatea aprovizionării și respectul pentru mediu din perspectivă industrială. Ignorarea importanței de a profita la maximum de surse nucleare, hidroelectrice, de gaz și toate celelalte surse disponibile este periculoasă.

În China sau în Statele Unite, accesibilitatea, securitatea aprovizionării și competitivitatea sunt motoarele politicii energetice.

În Europa, este o viziune greșită despre „nu în curtea mea” care face continentul mai dependent de alții, nu mai puțin.

Subvențiile întârzie dezvoltarea necesară a surselor de energie intermitente și volatile, deoarece factorii de decizie resping importanța distrugerii creative și a concurenței ca forțe motrice ale progresului.

Intervenționismul nu oferă energie mai bună sau mai ieftină; face ca Uniunea Europeană să piardă în cursa securității tehnologice și energetice.